36,989 matches
-
în el visul, ficțiunea. Mircea Eliade considera că literatura se va „însănătoși” prin infuzia de mituri, subliniind prin aceasta necesitatea de a reda omului dimensiunea spirituală. Semnele se vădesc, pe ici pe colo în atitudinea contemporană. În concluzie, putem considera/spera că trăim zorii unei (re)învieri.
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
înțelege efortul de organizare a relațiilor sociale și a raporturilor dintre local și global, dintre Stat - națiune și unități supranaționale. Lumea întreagă a devenit o casă mare, casa umanității. Niciun om nu se poate regăsi pe dinafară. Niciunul nu poate spera să se salveze singur, printr-o „arcă” imposibilă, economică sau ecologică. În fața provocărilor noului fenomen care sfidează persoana umană și demnitatea sa, familia și valorile sale, afirmarea priorității eticii corespunde unei exigențe existențiale a persoanei și a comunității umane. Chiar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un obiect, nici un produs al pieței; - al doilea, valoarea culturilor umane pe care nici o putere externă nu are dreptul să le diminueze, cu atât mai puțin să le distrugă. În concluzia discursului său, Papa se arată optimist, afirmând că Biserica speră ca toate elementele creative din societate să coopereze la promovarea unei globalizări în serviciul întregii persoane umane și al tuturor persoanelor. Această reflecție orientează spre o atitudine specifică a creștinului în fața fenomenului globalizării care, așa cum am sesizat, integrează și angajează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dinamica proprie a progresului biomedic, întrucât este un proces medical tehnico-științific care tinde să pună sub control întregul arc al existenței umane, de la început până la sfârșit. Această dinamică este dusă la extrem în cazul îndârjirii terapeutice și a eutanasiei, amândouă sperând să evite confruntarea cu moartea, făcând-o să întârzie sau să o anticipe în mod voluntar: pe de o parte încearcă să o domine, iar pe de altă parte recunosc imposibilitatea de a o înfrunta. Tratamentul global induce o viziune
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
atașeze o etichetă acelei zone. Numele nu numai că îi ajută să-și organizeze munca și să-și îmbunătățească comunicarea, dar poate fi folosit și în promovarea destinațiilor. 2. Regionalizarea ajută la simplificarea și ordonarea cunoașterii. Nici un individ nu poate spera să cunoască vreodată toate realitățile turistice importante dintr-o anumită zonă. Regionalizarea pune la dispoziție un tip de “scurtătură” intelectuală, care simplifică și ordonează cunoștințele despre diversele locuri. În loc de a încerca să se memoreze toate detaliile despre sute de insule
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
de 60 mp; - la Sofitel - 13 apartamente de lux, de 80 mp, cu dormitor, cameră de zi și 2 băi. Sursa: Revista Capital, nr.49 / 4 decembrie 2003, pag.41 Anumite regiuni sunt recunoscute ca fiind destinații costisitoare, iar vizitatorii speră să întâlnească servicii de cazare de înaltă calitate. Pe de altă parte, unele zone se cunosc ca fiind economice, caz în care un hotel de lux va fi inadecvat. În planificarea locurilor de cazare intervine mediul natural, zona de destinație
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
cu toate asociațiile orașului, cu toți cetățenii, cu UE. Ei ar trebui să suscite elaborarea și depunerea de proiecte, să conducă prin proiecte, să aibă competențe manageriale, să conducă pe bază de date accesibile, pe baza studiilor științifice, ca să poată spera în mobilizarea tuturor citadinilor pe termen scurt, mediu și lung. Primarul trebuie să se întrebe mereu dacă este un simplu gestionar, un simplu mediator al mizelor produse de grupurile de interese cele mai diverse, dacă este garantul finalităților, obiectivelor și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
doar pentru a se menține la conducere va fi constrâns de necesitatea unor mutații profunde (dacă nu vrea să riște accentuarea fragmentării sociale și deriva ireversibilă a sistemului democratic). Experiența conducerii orașelor noastre ne spune că este iluzoriu să se spere într-o schimbare liniștită și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea injoncțiunilor paradoxale produse
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
manuscrisului final. Am integrat în versiunea definitivă multe dintre remarcile și sugestiile sale. Îi mulțumesc în mod special. Datorită lui Serge Paugam am aflat ce înseamnă adevărata muncă de editare. Îi mulțumesc pentru că m-a determinat să refac acest studiu. Sper că voi putea într-o zi să exprim tot ceea ce îi datorez lui Jacques Donzelot, trama analitică a unei bune părți din carte datorându-i-se. Ca mărturie a unei extraordinare generozități și ca semn al unei îndelungate prietenii, mi-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fi motorul modernizării societății, modernizare care nu se reducea doar la raționalizarea economică. Aceasta trebuia să opereze și în domeniile social, cultural și civic. Astfel înțeleasă, asociată promisiunilor de sporire a confortului și de dezvoltare benefică pentru toți, se spera că modernizarea societății va fi efectivă și durabilă, deoarece recurgea mai mult la consimțământ decât la constrângere. Democrația împodobită cu virtuți funcționale punea însă o problemă: cum să fie inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o posibilitate de a se izola. Așa cum ne spune Michelle Perrot 2, trebuie să distingem între aspirațiile și revendicările muncitorilor. Cele dintâi se referă la așteptările pe care nu îndrăznesc să le afirme, celelalte se concentrează asupra scopurilor pe care speră să le atingă. Astfel, nu muncitorii s-au aflat la originea campaniilor desfășurate împotriva locuințelor mizere în secolul al XIX-lea. Problema locuințelor îi preocupă mai puțin decât cea a salariilor sau a organizării muncii. Mărturia unui comisar de poliție
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fizică a centrelor orașului de periferii a fost considerată o necesitate pentru evitarea riscurilor contagiunii. "Trebuie să înțelegem sublinia Alain Cottereau că în spatele proiectului explicit de salubritate era dorința de a "asana" o zonă ocupată de un lumpenproletariat mizerabil. Se spera că, amenajând spațiile verzi și dezinfectând spațiile de locuit ale acestora, se lupta împotriva comunismului muncitorilor"1. În anii 1930, această zonă devenise o miză a urbanismului (construcția locuințelor sociale, a centrului universitar etc.)2. Faptul că muncitorii cărora li
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
soluție prezenta avantaje: în primul rând, îi dădea muncitorului ocazia să beneficieze de aerul curat de la țară și să lucreze într-un ritm lejer, fapt care-i permitea să fie mai aproape de condițiile asemănătoare cu cele ale tratamentului prin care spera să-și prelungească viața. Astfel, precizează Alain Cottereau, muncitorii "evitau spitalizarea sub tutela organizațiilor de binefacere. Își păstrau libertatea și, dacă era să moară, nimeni nu răspundea de nimic. Tehnocrații cadrului de viață din acea perioadă reproșau organizațiilor muncitorești că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au plecat să-și caute un loc de muncă la oraș. Această migrație a constituit factorul decisiv al crizei de locuințe. Emigrația rurală a luat, în primul rând, calea Parisului și a marilor aglomerații franceze, acolo unde era rezonabil să spere că va găsi de lucru. În această perioadă de expansiune a economiei franceze, dezvoltarea industriei și a sectorului terțiar era focalizată în metropole. Adăugat tinerilor care căutau locuințe pentru a nu mai sta cu părinții, afluxul celor de la sate a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
puterilor publice să negocieze cu micii speculanți ai burgheziei mici și mijlocii. Dar și marile operațiuni de urbanism operațional, în mod paradoxal, au permis speculațiile funciare. Timpul cerut de realizarea ZUP încuraja înflorirea unor operațiuni întreprinse de investitorii privați; aceștia sperau să beneficieze și ei de solvabila cerere de locuințe și să încorporeze în prețul de vânzare sau de închiriere și amenajările finanțate de puterea publică. De fapt, nu era nevoie să fii marxist ca să bănuiești că, într-o societate capitalistă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Planului (dialogul și consensul). "Demultiplicare a persoanei primului ministru"170, puterea sa depindea de interesul pe care primul ministru îl avea pentru problemele amenajării teritoriului. Calificată de Georges Pompidou, prim-ministru în epocă, drept "marea afacere a Franței"171, DATAR spera să transforme moravurile administrației în numele importanței recunoscute a misiunii de modernizare și, mai ales, în numele preocupării de a stăpâni fenomenul urban. În acest context, noțiunea tradițională de "afaceri locale" își pierdea semnificația. Interesul de a lua mai bine în seamă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unei regiuni sau subansamblu regional, obiectivele operaționale care aveau vocația de a impregna procesul decizional ce viza teritoriul respectiv. Planificarea urbană era principala traducere a demersului prospectiv în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să mai spere, potrivit moderniștilor, să-și apere coeziunea refăcând modalități tradiționale de reglare socială. Ea trebuia să se adapteze, să parieze pe destinul său, și aceasta în condițiile exigențelor schimbării. În această perspectivă, planificarea urbană servea la depășirea modalităților obișnuite de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
viața asociativă urbană. Preocuparea de a distruge rigiditățile alianței conservatoare dintre prefect și consilierii săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a populațiilor urbane Pentru moderniști, restaurarea autorității statului nu înseamnă doar exigența eficienței contabile în sine, ci orientarea spre căutarea "binelui comun
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
binelui", incapacitatea oamenilor Planului de a reconcilia economicul și socialul în lumea muncii (vizibilă în cazul eșecului Conferinței privind veniturile, din 1963) i-a determinat să încurajeze viața asociativă urbană, să caute condițiile dezvoltării democrației economice și sociale. Protagoniștii Planului sperau să depășească, cel puțin în domeniul animării socioculturale, problemele care păreau insolubile în sfera muncii. Modernizarea politicii visată de elita administrativă se alătură preocupărilor celor care susțineau rolul educației populare în edificarea unei societăți reînnoite prin creștere urbană. În fața neputinței
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bune participări a cetățenilor la viața socială 2". Asociația devenea contraputerea pe care puterea o tolera. Acest statut o plasează însă într-o situație ambiguă: voite ca "lingușitoare ale aleșilor", asociațiile se afirmă drept ochi critic al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spre autonomie, planificarea regională a avut în epocă și intenția de raționalizare a intervențiilor statului. În acest peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de mult timp competiție între
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la cunoștință că dezvoltarea serviciilor colective avea influență asupra activității economice. Insuficiența locuințelor și a echipamentelor putea fi cauza pentru care întreprinderile plecau sau nu veneau în orașul respectiv. Dezvoltarea urbană nu era condamnată să urmeze dezvoltarea economică, dar putea spera să o orienteze. În faza de creștere din timpul "celor treizeci de ani glorioși", acțiunea comunelor în favoarea dezvoltării economice s-a tradus în amenajarea de zone industriale și meșteșugărești, în exonerări temporare de taxe fiscale etc. Orașele începeau să se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
condamnate la deplasări continue; exasperate de defecțiunile care distrug treptat construcții făcute de mântuială, uzate de o promiscuitate la fel de detestabilă ca aceea a marilor ansambluri rezidențiale, "[ele] trăiesc o viață care li s-a "închis" deși, ca și celelalte familii, sperau la prosperitate"4. În aceste condiții, mai ales femeile sunt obligate să-și amâne proiectul profesional. Începând cu sfârșitul anilor 1980, Pierre Bourdieu a evocat suferința "micii burghezii" bulversate la gândul că va deveni proprietara unei case, dar conștientă că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai mare diversitate socială. Se consideră că aceste două direcții, dreptul la locuință și diversitatea socială, sunt complementare. Statul înțelege să ajute persoanele sărace să-și găsească o locuință, le ghidează să trăiască în proximitatea unor familii scutite de dificultăți, sperând ca prin mimetism acestea să asimileze progresiv normele reușitei sociale. Există trei legi care stau la baza "dreptului la locuință" obiectiv devenit constituțional prin decizia Consiliului Constituțional din 19 ianuarie 1995: legea din 8 iulie 1989 cu privire la raporturile locative; legea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
luate de aleși preocupați doar de interesul comunei lor și în concurență cu ce spun profesioniștii? Acest lucru e cu atât mai dăunător cu cât aglomerația constituie aria reală ale evoluțiilor actuale ale urbanului. Pe plan economic, această scară se speră să corespundă mai bine realităților socio-economice contemporane, constituindu-se în garanție a unei organizări mai raționale în materie de transport, implantare de echipamente și infrastructură, de suportare în comun a cheltuielilor mari. În concluzie, e vorba de favorizarea acestei produceri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]