38,100 matches
-
prezentând legătura dintre vânătoare și singurătatea omului. Poezia va fi motivul pentru care un oarecare Yosuke Misugi îi trimite naratorului trei scrisori, primite de la tot atâtea femei care au jucat un rol important în existența lui. „Scrisoarea lui Shoko” introduce cititorul într-o poveste incestuoasă, în care nepoata lui Yosuke Misugi află de relația acestuia cu mama sa, Saiko. Cu toate că scrisoarea este redactată după moartea mamei, cititorul este introdus în atmosfera trecutului, când Shoko își amintește de momentul în care mama
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
femei care au jucat un rol important în existența lui. „Scrisoarea lui Shoko” introduce cititorul într-o poveste incestuoasă, în care nepoata lui Yosuke Misugi află de relația acestuia cu mama sa, Saiko. Cu toate că scrisoarea este redactată după moartea mamei, cititorul este introdus în atmosfera trecutului, când Shoko își amintește de momentul în care mama sa a divorțat de tatăl ei. Prin intermediul unui jurnal pe care mama ei, bolnavă fiind, i l-a dat fetei să-l ardă află atât motivul
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
instituției Matica slovenská în 1963 și cea de-a douăzecea aniversare a Revoltei Naționale Slovace. În același timp, climatul politic și intelectual din Slovacia a devenit mai liber decât în Cehia. Acest lucru a fost exemplificat de creșterea numărului de cititori al "Kultúrny život", ziarul săptămânal al Uniunii Scriitorilor Slovaci, care a publicat discuțiile referitoare la liberalizare, federalizare și democratizare, scrise de sctiitorii cei mai progresiști și controversați - atât slovaci, cât și cehi. "Kultúrny život" a devenit în consecință prima publicație
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
editurile își fac reclamă și vând prin noi, iar noi nu câștigăm nimic»), propunerile lucrative («de acord să prezentăm cărți deștepte pe ecran, însă ele ar trebui neapărat dublate de titluri frivol-motivaționale pe burtieră, astfel încât să slujim toate categoriile de cititori»), impulsurile de bun simț economic, dar iritante și, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea să fie finanțată de Asociația Editorilor din România, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Învățământului sau APLER ori să fie cumpărată și redifuzată
Dan C. Mihăilescu () [Corola-website/Science/302997_a_304326]
-
văzut până în acel moment "Prison Break" să se cufunde în lumea serialului: „Evadarea din închisoare printr-un scenariu machiavelic, personaje contrastante, dese răsturnări de situație și sentimente intense, amestecate cu râs, dramă și chiar romantism”. Ghidul TV Hebdo își avertizează cititorii cu privire la violența anumitor scene ale serialului, dar apreciază că serialul „surprinde prin stilul și ritmul său”, dovedindu-se a fi „o adevărată reușită”. Seria trei a început să fie difuzat din data de 29 noiembrie 2007, primul episod din această
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
de la Angoulême din Franța început din 1974. Primele benzi desenate englezești aveau aceeași mărime ca cele americane, dar fără formatul glossy (hârtie lucioasă) pentru copertă. Chiar dacă prima carte de benzi desenate publicată în Marea Britanie a fost (1884) avea ca țintă cititorii adulți, firmele și-au schimbat repede ținta pentru publicul mai tânăr, iar de aceea s-a creat o opinie greșită cum că ar fi un lucru juvenil. Manga este termenul japonez pentru benzi desenate. În afara Japoniei, el se referă de
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
desense alb-negru, în afară de coperți și câteodată primele câteva pagini; în unele cazuri, este colorată integral. Termenul de “manga” înseamnă “imagini aleatorii”. Primele benzi desenate japoneze au apărut la începutul secolului al XVIII-lea și aveau foarte puține cuvinte fiind pentru cititorii neinițiați în literatură. Dar în 1775 Koikawa Harumachi a publicat ce ar putea fi prima bandă desenată mai complexă cu un fir literar și mai sofisticată cultural. Stilul japonez de a desena este unul foarte expresiv, în sensul că ei
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
un curent artistic de benzi desenate manga. Benzile desenate manga se citesc de la dreapta la stânga, spre deosebire de modul tradițional american/european de a citi de la stânga la dreapta. Aceasta a creat diferite controverse datorită faptului că unele edituri pentru a înlesni cititorilor această problemă au întors paginile și de aceea majoritatea personajelor par să fie stângace și anumite lucruri par asimetrice. Una dintre cele mai cunoscute benzi desenate și anume “Blade of the immortal” nu a suferit acest proces datorită faptului că
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
Fame în 2003. Ce este notabil la poveștile cu Tintin, este calitatea poveștilor ce include un umanism și un simțământ al realului produs printr-o cercetare meticuloasă și foarte extinsă, ajutată de stilul particular al lui Herge de “linie clară”. Cititorii maturi se destind observând în lectură ușoarele evocări satirice a unor evenimente istorice și politice. Momentan se lucrează la un film adaptat după poveștile lui Tintin. Peyo - Pierre Culliford (Iunie 25, 1928 - Decembrie 24, 1992) a fost un creator de
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
acordată, în lucrări foarte diferite, formei exterioare în detrimentul conținutului. Lucrarea cu caracter programatic și "avangardist" Maraviglia a lui Giambattista Marini, spre exemplu, este un "model" de forme pure și ... cam atât. Fantezia și imaginația trebuiau trezite și activate în spectator, cititor sau ascultător. De asemenea, toată atenția artistului se concentra asupra unui singur individ, OMUL, scris cu majuscule și privit la superlativ, fiind clar definită ca o relație directă dintre artist și "utilizatorul" operei de artă, care era uneori considerat chiar
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
a realizat o carte de istorie universală, atotcuprinzătoare, abordând toate problemele societății (istoricii de mai târziu se vor limita la istoria politico-militară). Cartea sa, "Istorii" este o istorie relativă ce nu afirmă superioritatea culturii grecești și pune accentul pe încântarea cititorului și nu pe adevăr sau pe caracterul științific. Herodot a fost criticat de Tucidide pentru naivitate și stilul axat pe curiozități. Opera sa este împărțită în nouă cărți: cartea I este dedicată domniei regelui lidian Cresus și ascensiunii perșilor și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
doi prieteni, apoi ""Lettres au Petit B."" (René Bichet, un coleg de la liceul "Lakanal"), ""Lettres d'Alain-Fournier à sa Famille"" și proprii amintiri asupra fratelui său ""Images d'Alain-Fournier"". Optzeci și cinci de ani mai târziu, ziarul "Le Monde" propune cititorilor săi să aleagă cele mai importante o sută de cărți ale secolului XX. ""Le Grand Meaulnes"" se afla între primele zece romane ale secolului trecut, alături de "" În căutarea timpului pierdut"", romanul fluviu al lui Marcel Proust, ""Procesul"" lui Franz Kafka
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
politic”, povestește autorul. Iată unele bucăți ale recenziilor de peste 1000 de pagini, apărute în presa internațională despre „Cartea șoaptelor”: Estandarte (Spania) "Cartea șoaptelor" este una dintre cărțile poate cele mai importante ale literaturii europene din utimii ani. Editorial Pre-Textos (Spania) Cititorul se găsește în fața unui roman care a avut un succes extraordinar și care este, în același timp, document istoric, poem în proză, fantezie și realitate cutremurătoare. Poate că, într-o bună zi, se va considera incompletă o istorie a secolului
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul "Teatrul", ediție bibliofilă. În 1946, romanul " Elevul Dima dintr-a șaptea", frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul "Se revarsă apele", cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
lui Paulo Coelho. În septembrie 1993, "Alchimistul" a înregistrat vânzări record și în Australia. Editura Sydney Morning Herald afirmă: "Este cartea anului. O carte încântătoare de infinite frumuseți filozofice". În aprilie 1994, "Alchimistul" a fost lansat în Franța, unde publicul cititor s-a îndrăgostit de carte și a devenit și aici una din cele mai bine vândute cărți. Două zile înainte de Crăciun, Anne Carriere îi scria lui Mônica: "Ca și dar de Crăciun, îți trimit cea mai bine vândută carte din
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
unele lucruri care proveneau din alte surse fără a fi citate. Natura dependenței literare trebuie văzută în contextul a ceea ce se accepta pe vremea aceea. S-a spus de asemenea că sursele din care s-a împrumutat erau cunoscute de către cititorii ei, eliminând astfel intenția de a înșela. De asemenea, profeții au folosit alte scrieri în alcătuirea cărților lor din Bibliei, fără a fi acuzați de plagiat. În final, se afirmă faptul că anumite practici și crezuri adventiste sunt exclusiviste prin
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
fost un cronicar moldovean, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română. • "Viața Lumii" - este prima sa operă originală, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei. În "Predoslovia voroavă la cititor" prezintă scopul lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche, fiind
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
ul e o categorie estetică fondată pe un contract de ficțiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-un cadru realist, altfel spus, apariția unor fapte inexplicabile (cel puțin din punctul de vedere teoretic) într-un context familiar cititorului. Astfel, fantasticul se situează între teritoriul miraculosului, unde supranaturalul este acceptat și justificat și cel al straniului, în care faptele aparent supranaturale sunt acceptate ca fiind absolut normale. Spre deosebire de aceste două situatii, în fantastic eroul, dar și cititorul are reacția
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
context familiar cititorului. Astfel, fantasticul se situează între teritoriul miraculosului, unde supranaturalul este acceptat și justificat și cel al straniului, în care faptele aparent supranaturale sunt acceptate ca fiind absolut normale. Spre deosebire de aceste două situatii, în fantastic eroul, dar și cititorul are reacția de a refuza faptele supranaturale. Această reacție de refuz poate fi însoțită de dubitație, respingere sau chiar teamă. ul este adesea legat de o atmosfera specială, de un fel de crispare la întâlnirea cu imposibilul. Frica este si
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
dubitație, respingere sau chiar teamă. ul este adesea legat de o atmosfera specială, de un fel de crispare la întâlnirea cu imposibilul. Frica este si ea adesea prezentă, fie în câmpul eroului, fie din dorința autorului de a provoca angoasa cititorilor. Cu toate acestea, ea nu este o condiție "sine qua non" a fantasticului. Potrivit unor teoreticieni literari (Roger Caillois și Tzvetan Todorov), fantasticul nu ar constitui decât o ezitare în acceptarea supranaturalului și în tentația găsirii unei explicări raționale a
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
decât stabilirea unei tranziții sau a unui echilibru savant între miraculos și straniu. Se consideră, de obicei, fantasticul apropiat de literatura S.F. dar se pierde astfel din vedere faptul că literatura de anticipație are un context care nu e contemporan cititorului, și în care evenimentele care par iraționale in prezent sunt perfect justificate în acel context(tehnico-științific) viitor. În mai multe limbi se mai face greșeala de a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul Fantasy, cum ar fi cele
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
fantastice, acesta e cel de-al doilea criteriu al categoriei High Fantasy). Termenul de "Lumea secundară" a fost popularizat de J.R.R. Tolkien (1892 - 1973), autorul Stapânului inelelor: numele acesta este asociat frecvent cu High Fantasy, iar opera sa își frapează cititorii prin bogăția, coerența și verosimilitatea lumii inventate de profesorul britanic, din Țara de mijloc încât se uită adesea că acest teritoriu nu este complet!
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
personaje din român, să devină, din fiica unui proprietar de pământ și sclavi, în perioada antebelica, o femeie de afaceri, pragmatică și atrăgătoare, după război. Autoarea ne prezintă o luptă pe viață și pe moarte a eroilor românului, alături de care cititorii plâng, râd, iubesc, urăsc, încercând practic toate stările psihologice, în funcție de caracterul schimbător al norocului eroinei.
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
a murit de gripă. După studii liceale la Liceul „Samuil Vulcan”, din Beiuș, în anii 1929-1933 Bunaciu a urmat facultatea de drept a Universității din Cluj. În anii de studenție s-a simțit atras de ideologia de stânga, devenind un cititor al presei socialiste - „Socialismul” (organul Partidului Social-Democrat), „Stânga” , „Revista socială” și „Lumea muncitorească”. După o scurtă perioadă de stagiu la Casa Asigurărilor Sociale din Cluj, Bunaciu s-a stabilit în iulie 1938 la București, unde, cu încurajarea liderului social-democrat Ilie
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]