37,765 matches
-
a face r]u nu este greșit în sine, fiecare persoan] are de câștigat prin acceptarea convenției care definește aceast] acțiune ca fiind greșit]. Conținutul acestor convenții este subiect de negociere - fiecare persoan] va dori că acordul rezultat s] îi protejeze cât mai mult interesele, constrângându-le cât mai puțin posibil. Deși convențiile sociale nu sunt de fapt contracte, putem vedea în negocierea convențiilor reciproc avantajoase un proces de stabilire a unui „contract social”. Și, cu toate c] acest contract social
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi acest demers, concluzia final] este în concordant] cu ideea fundamental] de la care s-a pornit. Utilitatea este în strâns] leg]tur] cu caracterul folositor al lucrurilor, iar elementul central pe care utilitariștii materialiști se str]duiesc s] îl protejeze îl constituie resursele generale atât de necesare oric]rei acțiuni. Utilitarismul, oricare ar fi orientarea să, reprezint] înainte de toate un criteriu de analiz] a activit]ții publice, activitate care afecteaz] și alți indivizi în afar] de propria persoan], indiferent dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt cunoscute cazuri însp]imânt]toare de cedare forțat] de organe) în scopul maximaliz]rii utilit]ții totale. Ambele formul]ri critice susțin ideea necesit]ții noțiunii de „drepturi”, care s] vin] în întâmpinarea tendințelor utilitariste dominante pentru a ne proteja împotriva diverselor efecte ale acestora. Ins] și de aceast] dat] r]spunsul oferit de c]tre utilitariști face referire la aspecte absolut întâmpl]toare și v]dit empirice. Argumentul adus în sprijinul acestei afirmații este acela c] majoritatea bunurilor (hran
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oameni. 3) Libert]ți: legea poate acorda o libertate sau un privilegiu indivizilor neimpunându-le o cerere potențial ap]s]toare - de exemplu, depunerea de m]rturie într-un tribunal împotriva soțului/soției. 4) Imunit]ți: o persoan] poate fi protejat] de acțiunile unei alteia: de exemplu, în cazul unui sindicalist, dreptul de a deveni membru de sindicat reprezint] garantarea imunit]ții fâț] de acțiunile unui angajator care ar dori s] atenteze la drepturile celui dintâi. Cea mai renumit] taxonomie a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drept? Pan] la un punct, r]spunsul la aceast] întrebare va depinde de cel al întreb]rii precedente. Dac] a avea interese este un criteriu esențial pentru deținerii anumitor drepturi, atunci acestea vor constă din orice lucru necesar pentru a proteja sau a duce mai departe acele interese. Dac] ne referim la capacitatea de a suferi în mod solitar, acest lucru ne sugereaz] faptul c] drepturile sunt pretenții pasive împotriva acțiunii de a provoca durere celorlalți. Dac] posesia judec]ții și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promovarea drept]ții este diferit] de acțiunea dreapt] în cadrul propriilor noastre interacțiuni (vezi în capitolul 19 distincția lui Philip Pettit între promovarea și onorarea valorilor), ceea ce poate fi realizat în vederea combaterii nedrept]ții și eșecurilor altora de a respecta sau proteja drepturile este, în principiu, limitat la capacitatea individului. Exist] totuși câteva aspecte profund intuitive referitoare la aceast] sugestie general] - la fel de general] precum ideea de compasiune. În mod virtual, nimeni, nici m]car dintre cei care sunt considerați oameni generoși, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
importante în ceea ce privește politicile publice. Această necesit] trasarea unor limite, dintre care, universale sunt cele care ne protejeaz] împotriva morților nejustificate. Chiar dac] aceste limite pot p]rea arbitrare și neliniștitoare din punct de vedere filosofic, ele sunt necesare pentru a proteja membrii mai vulnerabili ai societ]ții împotriva abuzurilor. Întrebarea este, bineînțeles, dac] acest mod de raționare are o bâz] consistent]: dac] societ]țile care permit terminarea vieții în anumite circumstanțe nu vor alunecă pe o pant] periculoas] care va duce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un statut moral egal și complet. Așadar, argumentul conform c]ruia f]tul este o persoan] potențial] r]mane valabil. Poate c] acest lucru se datoreaz] faptului c] potențialul f]tului este un motiv solid pentru a-l aprecia și proteja. Din momentul în care o femeie se angajeaz] la îngrijirea conținu] a f]tului, ea și cei apropiați ei probabil vor vedea f]tul că pe un „copil nen]scut”, iar acesta va fi apreciat pentru potențialul s]u. Potențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
apreciat pentru potențialul s]u. Potențialul f]tului rezid] nu doar în ADN, ci și în angajamentul matern (și patern). Din momentul în care femeia și-a asumat sarcină este normal ca ea s] îi aprecieze potențialul și s] o protejeze, precum fac majoritatea femeilor f]r] o coerciție legal]. Dar este greșit s] se cear] unei femei s] duc] la bun sfârșit o sarcin] în condițiile în care ea nu este capabil] sau nu dorește s] întreprind] un asemenea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
animalelor. Dezbaterea care a urmat a condus la un acord general asupra faptului c] animalele nu sunt roboți, ci pot suferi, si sunt demne de considerație moral]. Misiunea de a dovedi acest lucru a trecut de la cei care doresc s] protejeze animalele în sarcina celor care cred c] animalele nu conteaz]. Aceștia sunt acum obligați s] își apere poziția în fața ideii general acceptate, care arăt] c] cel putin suferință gratuit] și moartea animalelor nu sunt acceptabile din punct de vedere moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trecut. Acest fapt nu justific] în sine impunerea pedepsei de c]tre stat pentru că vinovații s] sufere. De ce ar fi o funcție a statului aceea de a da r]uf]c]torilor ceea ce merit]? Statul are funcția de a -și proteja cet]tenii, iar pedeapsă este un instrument al acestei protecții dac] sunt identificate infracțiuni. Dar teoria retributiv] nu se bazeaz] pe efectele pedepsei pentru a o justifica și astfel nu poate s] apeleze la funcția protectoare a statului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar corect că reprezentantul lor politic s] o foloseasc] în numele lor. Dac] acest argument vrea s] sugereze faptul c] cet]tenii de rand nu au niciodat] dreptul s] fac] uz de violent], nici chiar de violență letal], pentru a-și proteja drepturile, avem de-a face cu o chestiune cât se poate de îndoielnic]. Una dintre cele mai plauzibile c]i spre legitimarea aplic]rii violenței de c]tre stat este cea a „analogiei domestice” a dreptului individului la legitim] ap
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în așa m]sur] încât majoritatea nu își așteapt] rândul, avantajele nu mai exist] pentru cei care inc] fac parte din minoritatea care respect] regulă. Trebuie s] lu]m în considerare alte metode, precum legea sau violență, pentru a-i proteja pe cei bolnavi, pe cei slabi și pe cei care nu se pot afirmă singuri. Dar cazurile difer]. Chiar și acolo unde exist] o convenție, cineva ar putea preferă inc] s] se conformeze în ciuda inc]lc]riii în mas] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce eu, ca individ, pot s] fac pentru a-mi ap]ra sau urm]ri interesele. Același lucru este valabil și pentru toți ceilalți. Cum este atunci posibil ca, grupându-ne în cadrul unui stat, s] obținem dreptul de a ne proteja sau urm]ri interesele colective, drept pe care nimeni dintre noi nu l-ar avea în mod individual. Formarea unui stat (că și înființarea unui club) creeaz] noi drepturi care ins] deriv] din drepturi pe care indivizii le au indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult mai grave decât consecințele atacului (Walzer, 1977, capitolul 16). O viziune mai radical] susține c] r]zboiul trebuie purtat ținându-se seama doar de consecințe. Din acest punct de vedere, nu exist] nici o categorie de pesoane care s] fie protejate de o imunitate moral] general] pe timp de r]zboi. Aceia care susțin c] numai consecințele conteaz] nu trebuie s] considere ins] c] problemă nevinov]ției este lipsit] de important]. Ei ar putea s] disting] între vinov]ție și nevinov
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare de c]tre alții. Totuși, cei mai mulți dintre noi cred c] obiecția adus] descuraj]rii poate fi, în principiu, dep]sit] de considerații asupra consecințelor (sau legat de o alt] datorie, cum ar fi datoria unui stat de a-și proteja cet]tenii). Argumentul împotriva descuraj]rii ar putea fi dep]sit în cazul în care consecințele prev]zute ale renunț]rii la descurajare ar fi mult mai grave decât cele ale conținu]rii practic]rii ei. Deci, chiar dac] credem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care trebuie susținute în orice societate. Altfel, cineva este preocupat că legile și îndatoririle fâț] de societate s] se bazeze pe idealul celui mai mare bine pentru cel mai mare pentru num]r de oameni. Atâta timp cât viață și libertatea sunt protejate, a face ceea ce este bine înseamn] a onora valorile unei societ]ți deoarece sunt acceptate pe scar] larg] și sunt respectate imparțial. Individul face ceea ce este bine deoarece, în calitatea sa de creatur] rațional], este obligat s] r]mân] fidel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implicând izolarea celor care prezint] un risc serios de a cauza moartea, v]ț]marea corporal] sau distrugerea propriet]ții altora. Aceasta ar fi gândit] mai precis că o form] de carantin] - noi lu]m m]suri pentru a ne proteja împotriva purt]torilor de boli contagioase deși aceștia nu sunt considerați, de obicei, reponsabili pentru pericolul pe care il reprezint] pentru societate. Pe de alt] parte, tratamentul terapeutic ar putea fi asociat cu o tentativ] de reabilitare că substitut pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reia practicile penale tradiționale sunt lipsite de succes și trebuie înlocuite cu strategii mai eficiente. Chiar dac] nimeni nu merit] s] fie pedepsit, și formele uzuale ale pedepselor nu au nimic demn de laud], avem în continuare nevoie s]-i protejăm pe cei care respect] legea de cei care, din cauza psihologiei lor individuale sau a sociologiei situației în care se afl], încalc] legile (Murphy, 1973). Capitolul 32, „Crim] și pedeaps]” ar trebui abordat în privința problemelor morale pe care le ridic] pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anumiți compatibiliști. Cu excepția cazului în care un individ este cauza ultim] a unei acțiuni anumite, libertarienii insist] asupra faptului c] este nepotrivit] pedepsirea acestuia (deși ar putea fi potrivit], cu toate acestea, oferirea unei forme alternative de instituționalizare pentru a proteja comunitatea, cum ar fi un institut psihiatric sau reabilitarea terapeutic]). Dar, în ceea ce privește justific]ri precum ignoranța și incapacitatea, nu exist] nici un motiv pentru că libertarienii s] nu fie de acord cu compatibiliștii. Atunci cand compatibiliștii (cum ar fi Mackie, 1977) au adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că persistența acestor credințe se datorează faptului că sunt legate de însuși fenomenul vieții 33: Aici găsim o parte din motivația semnificației pe care ființele umane o atribuie relațiilor primordiale prezente la naștere: familia, localitatea și semenii poartă, transmit și protejează viața. Acesta este motivul pentru care oamenii au atribuit întotdeauna și continuă să atribuie sacralitate obiectelor primordiale și atașamentelor pe care le au față de acestea" (Grosby, 1994:169). Pe aceleași coordonate, Connor (2004:45) afirmă că "identitatea nu își extrage
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și lucruri scumpe; să se distreze; să se răsfețe; să-i ajute pe cei din jur; să se preocupe de bunăstarea lor; să fie un om de succes; ceilalți să îi recunoască realizările; să aibă grijă de mediul înconjurător; să protejeze natura. Etnospirituală Discurs / Cunoaștere Trăire / Atitudine Comportament opera eponimă și omul reprezentativ (literatură, muzică, sculptură); personalități (istorice, contemporane); tradiții (obiceiuri, datini, jocuri etc.); mituri, legende; sărbători specifice; sărbători nespecifice (altele decât cele românești); semne și însemne ale credinței; sărbători religioase
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
să se distreze; să se răsfețe. hedonism să-i ajute pe cei din jur; să se preocupe de bunăstarea lor. benevolență să fie un om de succes; ceilalți să îi recunoască realizările. autorealizare să aibă grijă de mediul înconjurător; să protejeze natura. universalism Răspunsurile posibile sunt ierarhizate pe o scală de la 1 la 6, în care 1 înseamnă în totalitate, iar 6 înseamnă deloc. Primii 5 itemi sunt cei folosiți de noi în analize. Fiecare item determină măsura identificării subiecților cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și complicii schingiuitorilor. Mai are serialul acesta al ororii și acum aceeași motivație? Acum, cînd comunismul rezidual a fost măturat (cel puțin teoretic) în urma alegerilor din noiembrie? Poate nu chiar aceeași, poate nu în măsura în care el se adresa unor figuri sinistre, protejate de vechiul regim, dar nimic din încărcătura lui tragic-istorică nu și-a pierdut legitimitatea. Să rămînă doar ca un aprig memento? Să devină justițiar? Amîndouă ipostazele sînt justificate. În ce proporție? Numai realizatoarea serialului și cei ce vor să instaureze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Totul filmat, fotografiat și expus aici, cu o publicitate (aflu de la frumoasa și normala fată ghid) năucitoare. Nu e de disprețuit spectacolul autosacrificiului corporal, totul părînd însă, vai, doar o tristă exhibare publicitară. La Saché, micul castel ce l-a protejat pe Balzac să-și scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii, de o suplețe antagonică masivității trupului, pana de pe masa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]