38,153 matches
-
a o proteja, poate aduce multe beneficii precum sănătate, viață lungă, recolte bogate, dar poate fi și extrem de nociv dacă este uitat sau dacă nu mai este venerat. Comunicarea cu strămoșii este posibilă prin intermediul viselor sau al profeților. În toate religiile tradiționale africane există persoane specializate în probleme religioase, fiind conducători spirituali ai comunități. La fel cum se întâmplă în creștinism și în islam, preoții sunt cei ce se ocupă cu oficierea ritualurilor și sunt cei ce conduc și îndeplinesc ceremoniile
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
naște cu puteri supranaturale, în timp ce un magician le câștigă în urma unor studi profunde. De obicei, vrăjitoria este considerată o practică malefică, ce aduce boli și năpastă asupra triburilor, de aceea când vrăjitori sunt descoperiți sunt exilați. Cu toate acestea în religia Vaudou, vrăjitoria și magia neagră joacă un rol important, practicanții acestei religi folosindu-se de "vili" (păpuși Vaudou) pentru a face farmece persoanelor.
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
d.Hr, Papa Grigore cel Mare îl trimite pe Sfântul Augustin în fosta provincie romană Britania pentru a-i converti pe anglo-saxonii păgâni la creștinism. Acesta este primit cu brațele deschise de către Ethelbert de Kent, regele anglo-saxonilor, care acceptă noua religie. Augustin întemeiază mai multe biserici , iar în orașul Canterbury ridică o catedrală. Un an mai târziu, Papa Grigore cel Mare îi trimite lui Augustin un pallium, hirotonisindu-l ca prim arhiepiscop de Canterbury și lider al Bisericii engleze . era liderul
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
un și nașul a doi dintre copiii lui Quincy Jones. Bunicul ei a fost ambasador al ONU. Părinții ei au divorțat când ea avea cinci ani. Are un frate vitreg, Yakov, născut în Tel Aviv, Israel. a fost crescută în religia iudaică, a mamei sale, și a urmat școala ebraică. Ea vorbește limbile: engleză, spaniolă, franceză, ebraică și portugheză. Este o susținătoare a drepturilor homosexualilor.
Katerina Graham () [Corola-website/Science/329659_a_330988]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
Creștinismul reprezintă religia dominantă în Europa. Astăzi, peste 76% dintre europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare țară creștină din Europa, urmată de Germania și Italia. În mare parte a istoriei
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare țară creștină din Europa, urmată de Germania și Italia. În mare parte a istoriei sale, Europa a fost echivalentă
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează încă prezentul. Mai gravă apare provocarea pusă de proliferarea și răspândirea sectelor de cele mai variate forme, uneori bazate chiar pe o reelaborare a elementelor creștine pe lângă și împreună cu cele din religiile orientale. Nu poate fi trecută cu vederea nici însemnătatea pe care a luat-o fundamentalismul religios, începând cu cel islamic, dar prezent și în creștinism (mai ales în cel protestant nord-american). Toate aceste probleme cu care se confruntă creștinismul actual
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
în bătălia de la râul Alta din anul 1019. În urma unei expediții asupra Constantinopolului, vikingii au lăsat inscripții și reprezentări grafice la bisericuța de cretă de la Basarabi-Murfatlar din Dobrogea. a fost, pentru Scandinavia, epoca marilor schimbări religioase. Inițial, vikinigii practicau ca religie o formă de păgânism germanic, dar începând cu secolul al X-lea, în Scandinavia a fost introdus creștinismul, o religie introdusă cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
la bisericuța de cretă de la Basarabi-Murfatlar din Dobrogea. a fost, pentru Scandinavia, epoca marilor schimbări religioase. Inițial, vikinigii practicau ca religie o formă de păgânism germanic, dar începând cu secolul al X-lea, în Scandinavia a fost introdus creștinismul, o religie introdusă cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
zis satanice. În tarziul anilor 90, scena black metalului din Norvegia a ajuns la apogeu, dezvoltând un nou stil distinct, stil care avea să devină originalul gen de black metal. Membrii acesteia erau mari opozanți ai creștinismului și ai celorlalte religii, și se prezentau drept mizantropi, respectiv adepți ai Diavolului care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Totuși, unele formații (care nu s-au intitulat niciodată „black metal” pentru că nu aveau legături cu satanismul) cântau despre mitologie și despre perioada
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
nazist și nu susține persecuția unei rase particulare sau a oricărei rase, fie ea albă sau nu”. În general, black metalul național socialist combină credințele neonaziste, cum ar fi fascismul, supremația rasială, separatismul rasial, antisemitismul, xenofobia, homofobia) cu ostilitatea față de religiile „straine”, precum creștinismul, iudaismul, islamul etc. Formațiile promovează păgânismul etnic european, ocultismul și satanismul. Hendrik Mobus din Absurd a descris nazismul drept „cea mai perfectă și realistă sinteză a conceptului satanist de „vointa de putere”, a darwinismului social elitist, legat
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
pentru a susține acestă afirmație. Într-un interviu din 1936 pentru ziarul "New York Times", Hilton a afirmat că pentru a descrie Shangri-La a folosit materiale legate de Tibet de la British Museum, din care s-a documentat despre cultura tibetană și religia budistă . În 2 Decembrie 2010, televiziunea americană Oregon Public Broadcasting, OPB, a televizat un episod al emisiunii "Martin Yan's Hidden China" intitulat " Viața în Shangri-La" (Life in Shangri-La) în care Yan a spus că "Shangri-La" este de fapt numele
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
baza apartenenței ei la o specie, astfel încât ființele umane favorizează drepturile pentru cimpanzei peste drepturilor pentru câini din cauza asemănărilor dintre om și cimpanzeu, acesta ar fi un exemplu de "specisism om-cimpanzeu." Argumentele sunt contestate pe diverse motive, inclusiv poziția unor religii, care susțin că ființele umane au fost create ca rase superioară în statut față de alte animale, și au primit "dominația" peste ele, indiferent dacă sunt în calitate de proprietari sau delegați. Este, de asemenea, susținut că diferențele fizice dintre oameni și alte
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
fost chiar și "Parfenie Nebunul-Întru-Hristos", așa cum prefera să fie cunoscut în ultimii lui ani de viață funestul țar Ivan cel Groaznic. Unii cercetătorii în studii slave consideră că "nebunul întru Hristos" rus are mai multe în comun cu șamanii (preoții religiilor tribale din Siberia), decât cu acei "saloi" ai Bizanțului. Un alt "nebun întru Hristos" notoriu a fost Sfântul Vasile Blajinul. Unul dintre primii creștini recunoscuți de contemporanii lor drept "nebuni întru Hristos" (salos) a fost Sfântul Simeon din Emesa, un
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
că vizionar, ci și că cel mai mare poet englez al epocii. Originar din Marea Britanie, Harris părăsise calvinismul, și sub inspirația ideilor lui Emanuel Swedenborg,si apoi a spiritistului Andrew Jackson Davis, propovăduia un creștinism ocult. Harris îmbină filozofia și religia, susținea că identifica senzațiile fizice pe care viața lui Iisus le-a sădit în om și că relația de căsătorie trebuie să fie platonica. Atribuindu-și calități de profet și de medium Harris promitea adepților săi o „renaștere arhinaturală”, care
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Teodot de Ancira), Persia (potrivit Sfântului Clement din Alexandria și a Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (după Sfântul Iustin, Tertulian și Sfântul Epifanie). Cuvântul magi denotă faptul că personajele respective ar fi fost de origine persană. Perșii erau de religie Zoroastriană, iar acești magi erau căutători in stele și mari preoți. Călătoria lor este descrisă ca fiind provocată de un fenomen cosmic ieșit din tipar, o anume stea care a apărut pe cer și care se mișca. Deoarece stelele, fiind
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
Pace de la Toruń din 1466, Prusia Regală a fost organizată ca o nouă provincie și încorporată în Regatul Poloniei. În 1525, după secularizarea Ordinului Teutonic, se înființează un nou stat (Ducatul Prusiei) care va fi primul ce adoptă luteranismul ca religie oficială. Majoritatea populației germane din Prusia Regală adoptă protestantismul în 1557, în timp ce majoritatea populației din Polonia rămâne catolică. În timpul administrației tot mai centralizate a primarului Heinrich Stroband (1586-1609), puterea este preluată de un consiliu municipal. La acea dată, Uniunea polono-lituanienă
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Roman și a încercat să creeze o Biserică prietenă comunismului. În 1953, Primatul Poloniei, Stefan Wyszyński a fost pus sub arest la domiciliu, deși înainte de asta era dispus să facă compromisuri guvernului. La începutul anilor 1950, lupta poliției secrete împotriva religiei a dus la arestarea și torturarea a sute de personalități religioase poloneze, culminând cu procesul spectacol din Cracovia. Biroul Consiliului de Miniștrii (Urząd Rady Ministrów) a elaborat o listă a guvernului aprobată episcopi. Noua constituție poloneză din 1952, a înființat
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
clasă preparatoare, o diviziune primară, cu două clase, o diviziune secundară, cu trei clase, si o diviziune superioară, cu două clase. Cursul de pian era organizat cu trei diviziuni. Limba de predare pentru toate materiile era franceză cu exceptia istoriei și religiei care, pe lângă limba maternă, erau studiate în limba română. Corpul profesoral era constituit din învățători pentru cursul primar și profesori de diferite specialități, unii dintre aceștia având și o activitate universitară. Emilia Humpel preda limba română și istoria universală, iar
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
Un lăcaș de cult este un edificiu delimitat spațial și construit după anumite reguli, ce este folosit pentru utilizări consacrate și unde se adună practicanții unei religii pentru a se ruga, pentru a participa la desfășurarea de ritualuri de cult religios sau ceremonii și pentru a celebra sărbători religioase. Lăcașurile de cult sunt simboluri importante ale expresiei spirituale și a implicării comunității, contribuind la definirea identității spațiale
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
fie dintr-o singură clădire fie dintr-un un complex de clădiri, ridicate adesea într-un cadru căruia i se asociază anumite semnificații. Așezarea lor spațială se face după anumite reguli. Ele au o arhitectură distinctivă, relativ tipică pentru fiecare religie. Forma și funcția așezămintelor religioase a variat de-a lungul istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii. O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic. Configurația
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
un cadru căruia i se asociază anumite semnificații. Așezarea lor spațială se face după anumite reguli. Ele au o arhitectură distinctivă, relativ tipică pentru fiecare religie. Forma și funcția așezămintelor religioase a variat de-a lungul istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii. O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic. Configurația spațială a clădirilor și designul arhitectural deservesc acelorași scopuri principale - liturgice. Astfel: Multe dintre lăcașurile
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]