38,855 matches
-
Negre. Capela făcea parte dintr-o mănăstire de călugărițe premonstratense, mai apoi cisterciene. Deși prima mențiune sigură a construcției datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta și mănăstirea premonstratensă de călugărițe, menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuși, alți cercetători sunt de părere că mănăstirea a aparținut dintru început cistercienilor fiind construită între anii 1202 și 1228. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării de Lidia Gross de la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj, care a comparat informațiile
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
anul 2004, a fost numit în funcția de consultant pe probleme de expertiză militară și juridică la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (ITCY). Din anul 1999, este profesor asociat la Colegiul Național de Apărare. În prezent, deține poziția de cercetător științific principal la Institutul Român de Studii Strategice din București. La data de 14 ianuarie 2005, președintele României, Traian Băsescu l-a numit pe generalul de armată Constantin Degeratu în funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din cadrul
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
îl prezintă astfel pe generalul Degeratu în contextul Mineriadei din ianuarie 1999: Generalul Degeratu este membru al Academiei Oamenilor de Știință, membru de onoare al Asociației “George C. Marshall” din România, membru de onoare al Asociației “Manfred Worner” din România, cercetător asociat la Fundația “Eurisc” și membru al Grupului internațional de lucru “Inițiative for a Renewed Transatlantic Partnership”, organizat de Institutul CSIS din SUA. A fost decorat cu Ordinul Național "Steaua României" în rang de Mare Cruce (2000) , cu Medalia și
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
După absolvirea facultății, rămâne pentru doi ani în județul Prahova, mai întâi ca inginer în cadrul Companiei de Producție - Valea Călugărească (1971 - 1972), apoi inginer în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări în Rafinărie și Petrochimie - Ploiești (1972 - 1973). În 1973 devine Cercetător științific și Șef al Laboratorului „Sinteze produse chimice” în cadrul Institutului de Cercetări Textile - București. Între 1990 și 1993 ocupă funcția de Director General al Insitutului de Cercetări Textile - București și apoi aceea de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Industriei (1994
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În "Tristia", Ovidiu se referă și la faptul că "„ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”". Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
III-lea indică faptul că acesta dispunea anual de echivalentul a 23.000 kg de argint fin; spre comparație, regele francez Philippe-Auguste dispunea, în aceeași epocă, de 17.000 kg de argint fin. În legătură cu forma definitivă a coroanei regelui maghiar, cercetătorii de la "Universitatea din Passau" au favorizat anul 1185, din timpul domniei lui Béla al III-lea, ca an al îmbinării celor două elemente ale coroanei. Regele Béla elimină definitiv influența bizantină în Ungaria. În general, se consideră că la curtea
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
folosite de-a lungul vremurilor pentru prelucrarea gresiei. Exploatarea carierei din Zogelsdorf, considerată una dintre cele mai importante ale Dunării, a atras de-a lungul istoriei atenția unor mari personalități politice și artistice cum ar fi Franz Josef, Prințul Eugen, cercetătorul Krahuletz și alții, mai recent Muzeul devenind gazda unor expoziții dedicate unor artiști de renume mondial cum ar fi Constantin Brâncuși și Remus Botarro, ale căror valoroase opere au fost expuse în muzeu cu prețiosul concurs al autorităților austriece. (shs
Gresie (geologie) () [Corola-website/Science/305028_a_306357]
-
doar 600 ani, iar maxilarul și dinții aparțineau unui urangutan. Fosilele care nu sunt rămășițe de plante sau animale, dar care duc dovezi despre organismele preistorice se numesc urme fosile și includ: Prima oară denumirea de "fosilă" a utilizat-o cercetătorul german Georgius Agricola în anul 1546 în tratatul său "De natura fossilium" , denumiri sinonime fiind "Petrefakt" și "Pietrificări", nefiind clar diferențiat acest termen de "minerale" "artefakte" considerate frecvent "concrețiuni de minerale" fără a face legătura cu originea lor biologică.Primul
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
influențări reciproc. De aceea când vorbim despre stadiul culturii geto-dacice, punctele de referire trebuie să le căutăm în cultura celtică. Aportul cercetărilor făcute, mai cu seamă în ultimele 2 decenii, la cunoașterea culturii geto-dacice, au spulberat impresia împărtășită de unii cercetători (străini sau români), după care cultura strămoșilor noștri n-ar fi decât o cultură celtică. Rolul pe care l-au jucat influențele celtice atât la formarea civilizației de tip La tene geto-dacică, cât și pe vremea lui Burebista, nu poate
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
lui, și șefii triburilor) instituise monopolul regal asupra aurului. De-a dreptul impresionantă este cantitatea și calitatea ceramicii geto-dacilor, fapt atestat de descoperirile arheologice. Meșterii daci au început să folosească roata olarului din prima jumătate a sec. V î.e.n. Alți cercetători susțin însă că roata olarului ar fi fost folosită pe teritoriul geto-dacilor începând din sec. III î.e.n. La geții din Dobrogea și din câmpia de sud a Olteniei și Munteniei, tehnica lucrării ceramicii la roată se constată din secolele VI-
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
alte rituri (tragerea de săgeți către cer). Urmează un pasaj destul de controversat referitor la Zalmoxis: după ce și-a petrecut o parte din viață în Samos, ca sclav, dar și discipol al filozofului Pitagora, Zalmoxis se reîntoarce printre ai săi. Majoritatea cercetătorilor consideră acest pasaj ca pe o intenție de a-l așeza pe Zalmoxis, și prin el întreaga cultură geto-dacă în tradiția spiritualității grecești. Se descriu în continuare faptele lui Zalmoxis-omul după întoarcere: introducerea dogmei imortalității omului și alte rituri (tot
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Împotriva lui Celsus, II, 15), Iamblich (Viața lui Pythagoras, XXX, 73), Porphyrius din Tyros (Viața lui Pythagoras, 14), Suidas (Lexicon, 500). Principalele forme folosite ale numelui în izvoarele străvechi sunt Zalmoxis, Zamolxis sau Salmoxis. Originea numelui este incertă, dar mulți cercetători fac apropierea cu cuvântul zemel (pământ), termen de origine indo-europeană. Pe această bază, Ioan I. Russu consideră că Zalmoxis era o zeitate a pământului. Herodot (Istorii, V, 4), Valerius Maximus ("Facta et dicta memorabila", II, 6, 12) și Pomponius Mela
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
lui Druc din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) cu următoarea justificare ""pentru tolerarea opiniilor naționaliste, a eșecului de a le opri și a pierderii de vigilență"" . Cu această ocazie, este concediat automat de la Institut și numit pe postul de cercetător științific și specialist principal al Centrului de Organizare Științifică a Muncii și Conducerea Producției al Ministerului Industriei Alimentare din RSS Moldovenească. Pleacă din nou la Moscova în 1975, lucrând ca lector la Centrul pentru probleme administrative al Universității de Stat
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
specialist principal al Centrului de Organizare Științifică a Muncii și Conducerea Producției al Ministerului Industriei Alimentare din RSS Moldovenească. Pleacă din nou la Moscova în 1975, lucrând ca lector la Centrul pentru probleme administrative al Universității de Stat "Lomonosov" și cercetător științific la secția Institutului Unional de Cercetare Tehnico-economică și Informație în Electrotehnică - "Informelectro" (1975-1977), apoi ca șef al sectorului cercetare al Centralei Economice "Mosstroiplastmass" din Moscova și redactor științific la Institutul Central de Cercetare Tehnico-economică și Informație pentru Industria Alimentară
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
apoi în funcțiile de șef al departamentului de standardizare și management al calității în cadrul Combinatului de mobilă și prelucrarea lemnului din Cernăuți (1983-1985) și apoi translator la Editura pentru Literatură și Artă, lector la Universitatea de Stat din Cernăuți și cercetător științific la Institutul de Stat de Medicină din Cernăuți (1985-1989). În anul 1988, este fondator al Societății Culturale Române "Mihai Eminescu" din Cernăuți, fiind ales în funcția de vicepreședinte al acesteia. În această calitate, el a contribuit la înființarea primei
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
și fără voia sa i s-a atribuit cetățenia sovietică. La cererea sa, la data de 6 iulie 1992, a redobândit cetățenia română, renunțând la cetățenia Republicii Moldova, deoarece acest stat nu admitea dubla cetățenie. Între anii 1993-2001 a lucrat ca cercetător științific la diverse instituții din Chișinău și București, pe bază de contract. Mircea Druc a candidat ca independent la președinția României la alegerile din 27 septembrie 1992, având o platformă unionistă și fiind susținut de Partidul Ecologist Român, Frontul Popular
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
strict din rațiuni militare. Într-o carte relativ recentă a istoricului rus Mihail Meltiuhov, s-a reafirmat faptul că polonezii ar fi comis acte de vandalism în Kiev. Nu există nicio confirmare a acestor fapte în sursele aflate la dispoziția cercetătorilor din zilele noastre, care să confirme distrugerile din Kiev. Înaintarea sovietică în Ucraina a fost caracterizată de masacre ale civililor și incendierea unor întregi sate, în principal de către cazaci, acțiuni care urmăreau sperierea populației ucrainene. În spatele liniilor poloneze, forțele mobile
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneștilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmații este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămășițe). În privința apariției sau primei atestări documentare a Teleneștilor există foarte multe neclarități. Unii cercetători consideră că într-un document din 1437 se vorbește despre o oarecare localitate "Moiatinul de Jos", care se presupune că ar fi Telenești. Un alt document din 1497 vorbește despre un oarecare "Telea", care de asemenea unii cercetători îl consideră
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
neclarități. Unii cercetători consideră că într-un document din 1437 se vorbește despre o oarecare localitate "Moiatinul de Jos", care se presupune că ar fi Telenești. Un alt document din 1497 vorbește despre un oarecare "Telea", care de asemenea unii cercetători îl consideră drept proprietar al satului care exista. Cert este că primul act istoric în care se vorbește clar despre Telenești, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
ai secolului XIX, în fruntea unei expediții plecată în căutarea lui John Franklin, dispărut cu câțiva ani înainte. El a ajuns prin Strâmtoarea Bering la Insulele Banks, de unde a continuat călătoria cu săniile, mai departe spre est. În anul 1903, cercetătorul și exploratorul norvegian Roald Amundsen (cuceritorul de mai târziu al Polului Nord) a pornit într-o călătorie de-a lungul coastelor nordice ale Canadei și Alaskăi. El a devenit astfel primul om care a reușit să traverseze drumul Maritim de Nord-Vest
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
cunoaște exact cauza decedării nomazilor, dar e clar că băștinașii nu se lăsau cu una, cu două prădați de migratorii străini și nu o dată intrau în luptă cu ei, uneori pierzându-și viața, iar alteori răpunându-i pe musafirii nepoftiți. Cercetătorul Vladimir Nicu a studiat și el această localitate și chiar a publicat în ziarul «Moldova Suverană» (10 ian. 1995) o schiță interesantă. El constată că în 1667 trec pe aici cetele de oaste ale domnitorului Moldovei Petriceico Vodă și ale
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
fost un răzeș pe nume Gașcu, care se ocupa cu confecționarea cotiugelor de plug. De la ele, după V. Gajos, și provine denumirea satului - Cotiujeni. De altfel, aceeași legendă cu cotiugele povestesc și locuitorii actuali al satului. În privința primei atestări, însă, cercetătorul Vladimir Nicu e de altă părere. Si părerea domniei sale, de asemenea, e bazată pe documente. El scrie: "Sat vechi (Cotiujenii - n.n.) pe moșie boierească, atestat documentar la 8 iunie 1456 cu denumirea Sancăuți și Zamcăuți". S-ar putea sa-i
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
Alexei Mateevici, datorită iubitorului de neam neobositului dascăl de limbă română și scriitor, poetul Ion Găină și desigur cu contribuția materială și spirituală a conducătorului de gospodărie agricolă de pe atunci „Calea nouă „ Mihai Moraru.Au contribuit mult la deschidere și cercetătorii literari Vasile Malanețchi și Manole Neagu. Casa Mateevici este în prezent un muzeu. Adresa muzeului: Strada. "Pietre vechi", nr. 4. În Zaim se găsește și un Muzeu al spiritualității sudului Basarabiei, care include o serie de exponate despre artiști și
Zaim, Căușeni () [Corola-website/Science/305151_a_306480]
-
corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]