37,791 matches
-
iar pentru acest lucru Kikyo folosește colectori de suflete, Shinidamachuu. Se întâlnește cu acest călugăr când vă absorbi suflete, iar acesta va încerca să-i odihnească spiritul atacând-o cu unul din demonii lui spirituali; Kikyo își va folosi puterile spirituale pentru a dezintegră demonul, iar o bucată din acestă îl va lovi în gât, ucigându-l. Înainte de a muri, călugărul vrea să știe motivul pentru care Kikyo dorea să bântuie pământul că un mort viu, susținând că timpul continuă pentru
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
procesului de purificare, insă Kikyo va fi salvată. Cu toate acestea, rănile purificate de Kagome se vor redeschide, cauzând descompunerea lentă a trupului preotesei. Pentru a se vindeca complet, își va infuza sufletul lui Midoriko și își va redobândi puterile spirituale puternice, necesare înfrângerii lui Naraku. Îl va informa pe Inuyasha că Naraku nu va fi ucis cu ajutorul sabiei sale, Tetsusaiga, ci doar dacă sufletul său și Giuvaerul vor fi purificate deodată. Pentru a îndeplini această sarcină, Giuvaerul trebuie să fie
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
o licărire de puritate va fi prezentă în Giuvaerul corupt de Naraku. Aceasta îl va preveni pe Naraku să fure ultimul ciob din Giuvaer, prezent în trupul lui Kohaku, până va fi corupt de Magatsuhi, cel care îi sigilase puterile spirituale lui Kagome. Va fi posedat de acest demon și va fi ademenit către Naraku, pentru a i se fură ciobul din Giuvaer, prin crearea unei iluzii, menite să-l facă să retrăiască momentele de teroare dinaintea morții sale. În timpul acestei
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
fost eliberat de coruperea lui Naraku. Deoarece crede că ciobul sau poate ajuta la distrugerea lui Naraku, decide să se sacrifice în acest proces, murind; că și un ultim act de compasiune pentru acesta, Kikyo își va îndrepta toată puterea spirituală din Giuvaerul Sacru contaminat, folosind-o pentru a-l învia pe Kohaku. Naraku este cel care a înșelat-o pe Kikyo să-l trădeze pe Inuyasha. În timp ce Kikyo îl urăște pe Naraku, acesta o urăște și iubește deopotrivă pe preoteasa
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
deoarece ea este una din marile lui slăbiciuni. La final, Naraku își dezvăluie adevărată dorința propusă Giuvaerului Sacru, aceea de a avea parte de dragostea lui Kikyo, însă aceasta nu a fost îndeplinită. Este rivala lui Kikyo, datorită puterilor sale spirituale și deoarece ea a fost cea însărcinată cu protejarea Giuvaerului Sacru. În timpul vieții sale, a aruncat un blestem asupra lui Kikyo, ce ar avea ca efect moartea ei timpurie și violență dacă preoteasa s-ar îndrăgosti. După ce Kikyo se îndrăgostește
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
regimului comunist, locuitorii din Bulai au dorit să aibă propriul lor paroh. Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie. La acel moment, Parohia din Moara avea în îngrijire spirituală 75 de familii cu 320 credincioși. Ca paroh a fost numit preotul Jacek Strzelecki din Polonia, dar acesta a păstorit aici scurtă vreme, deoarece a fost numit paroh în Solonețu Nou și capelan al polonezilor bucovineni. Ca urmare, pentru o
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
51% din populația localității. Ei erau în majoritate de etnie germană, dar existau și enoriași de etnie poloneză. O statistică din anul 1934 aducea informația că Parohia Gura Putnei (cu filialele Brodina, Falcău, Putna, Seletin și Vicov) avea în îngrijire spirituală un număr de aproximativ 3.500 de credincioși romano-catolici. Biserica romano-catolică din Putna a fost construită în anul 1936, primind hramul "Coborârea Duhului Sfânt". În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric
Biserica Coborârea Duhului Sfânt din Putna () [Corola-website/Science/320740_a_322069]
-
din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2. În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire spirituală un număr de 332 de credincioși , dintre care 261 de militari și 71 de civili. Conform lui Franz Wiszniowski, autorul cărții "„Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes”" (Waiblingen, 1966), Parohia Romano-Catolică "Preasfânta Treime" din Gura Humorului a fost înființată printr-
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
aprilie 1787. Prin același decret au mai fost înființate parohii romano-catolice la Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Țibeni, Siret și Cernăuți. La acel moment, în Gura Humorului exista o comunitate catolică de 332 credincioși. Preotul din Gura Humorului îi avea în îngrijirea spirituală și pe credincioșii din satele apropiate: Capu Codrului, Solca, Băișești, Măzănăești, Arbore. La 11 aprilie 1796, cele nouă parohii catolice din Bucovina au fost încadrate în jurisdicția Arhiepiscopiei de Lemberg. În anul 1806, ca urmare a unei dispoziții imperiale a
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
preoți doar în parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava din Vicariatul General al Bucovinei. În aceste condiții, episcopul de Iași Mihai Robu l-a chemat din Germania pe preotul Eugen Baltheiser (care avea cetățenia română). Acesta i-a preluat spiritual pe toți credincioșii catolici din Bucovina de Sud, stabilindu-și reședința în casa parohială din Gura Humorului. Episcopul Robu a fost nevoit să reorganizeze parohiile catolice din Bucovina. Ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
de pastorația credincioșilor din Gura Humorului s-au ocupat preoții Iosif Schurgoth (Szurgot) și Francisc (Franz) Astalosch. Prin plecarea germanilor, comunitatea catolică din localitate s-a redus mult. Astfel, la 31 decembrie 1982, Parohia Gura Humorului mai avea în îngrijire spirituală doar un număr de 64 familii cu 158 credincioși. La 24 noiembrie 1985, s-a sărbătorit într-un cadru festiv, cu participarea mons. Petru Gherghel, a mai multor preoți și a numeroși credincioși din localitățile catolice învecinate, aniversarea a 200
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Alberto Plaza din managementul WEA. Un nume nou apare pe lista de contribuitori al albumului, José Andrëa (clape și voce), care rămâne solistul trupei până în 1997. În anul 1996 se lansează mult lucrata lor „operă rock”, un album cu tendințe spirituale, creștine, "Jesús de Chamberí". Albumul s-a comercializat sub sigla companiei locale Locomotive Music. Intrarea în formație a solistului José Andrëas a fost de bun augur, trupa crescând în popularitate. Piesele lor au răsunat în turneul Via Crucis Tour. Folosind
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
orice obligații religioase pe care bajoranii încearcă să i le impună. Mai târziu, el începe să tolereze acest rol și, spre finalul serialului, îl acceptă în totalitate. Implicațiile politice și religioase ale acestui lucru pentru bajorani și pentru liderii lor spirituali (mai ales Winn Adami) constituie de asemenea un arc narativ central care durează până la sfârșitul seriei. Încă din prima parte a serialului, echipajul de pe stație trebuie să confrunte cu un grup de rezistență uman numit Maquis. Avându-și originile în
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
genului utopic, și că romanul prezintă multe caracteristici ale unei cărți utopice. Cea mai evidentă este aceea că Shevek, care nu este din Urras, urmează convenția "călătorului" comună în literatura utopică. Toate personajele portretizate în roman au o anumită inteligență spirituală și nu există vreun personaje care să nu fie descris. Este de asemenea adevărat că anumite aspecte de pe Anarres sunt utopice: societatea este prezentată ca fiind una pură, aderând la propriile teorii și idealuri, juxtapusă celei de pe Urras. Totuși, subtitlul
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
ferma-închisoare din Pulefen, dispare orice dubiu legat de loialitatea lui pentru cauza lui Ai. Pe drumul de-a latul calotei glaciare, Ai află că Estraven, departe de a fi un politician care își urmărește propriile scopuri, este un om spiritual ale cărui acțiuni sunt greu de înțeles, pentru că nu acționează pentru binele propriei țări (cum ar trebui să facă un politician), ci pentru binele întregii lumi. Planurile lui Estraven fac posibilă întoarcerea în Karhide și, deși Ai îi promite să
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
o sectă religioasă care ocupă Cetățuia Ariskostor. O Cetățuie este un loc religios, asemănător unei mănăstiri, în care oamenii se pot retrage, petrecând "noaptea sau o viață". Faxe este Urzitorul Prezicătorilor Handdarei, ceea ce înseamnă că se află în centrul ceremoniei spirituale prin care aceștia prezic ce se va întâmpla în viitor. El realizează o urzeală din puterea celorlalți participanți - Nebunii, Perversul, Celibatarii, etc. — pentru a obține un răspuns la o întrebare. Tot el este cel care explică, ulterior, că nu este
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
afacerii Haymarket nu s-a limitat la sărbătoarea Zilei Muncii. Emma Goldman a fost atrasă de anarhism după ce a citit despre incident și despre execuții, pe care le-a descris apoi drept „evenimentele care mi-au inspirat nașterea și creșterea spirituală”. Ea considera că martirii de la Haymarket au reprezentat „cea mai decisivă influență a existenței mele”. Alexander Berkman i-a descris și el pe martirii de la Haymarket ca „o sursă puternică și vitală de inspirație”. Printre alții a căror aderare la
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de 13 aprilie 1956 în Seebüll. În picturile sale - ca și în gravurile colorate și în acuarele - se afirmă un temperament puternic, cu tensiuni spirituale și vitale ce se exaltă până când iau forma unor dramatice confruntări. Culorile, așezate în straturi dense, contrastează violent, prin alăturarea pe suprafețe întunecate, sau prin prezența șocantă a unor tonuri foarte vii. În portrete, dar mai ales în peisaje, atmosfera
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
este atribuit parțial ratei mai bune de supraviețuire în urma crizelor la bătrâni. Cele mai vechi documente medicale arată că epilepsia este o afecțiune ce a existat de la începuturile istoriei medicale documentate. În Antichitate, se credea că boala era de natură spirituală. Cele mai vechi mențiuni ce descriu o criză de epilepsie se găsesc într-un text în akkadiană (o limbă vorbită în Mesopotamiaantică) înregistrată prin 2000 înaintea erei noastre. Persoana descrisă în text a fost diagnosticată ca fiind sub influența unui
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu posedau cunoștințe biomedicale despre natura bolii, ei au atribuit crizele posedării de către spirite rele și au încercat să trateze boala prin metode spirituale. În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de aceste atribuții divine și spirituale a fost cea a școlii lui Hipocrat. În secolul al cincilea înaintea erei noastre, Hipocrat a respins idea conform căreia boala ar fi cauzată de spirite. În tratatul său de referință "Despre boala sacră", el propunea teoria conform căreia epilepsia
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
orașului Tiberiada din Palestina pentru o sumă anuală de 1000 ducați. După încă trei ani, José Miques, cunoscut ca Don Yosséf Nassí, a obținut de la sultan autoritatea asupra orașelor Tiberiada și Safed (Tzfat), unde el a contribuit la reînvierea vieții spirituale și materiale evreiești. Doña Gracia a devenit un personaj admirat în toate obștile evreiești din lumea renascentistă, fiind supranumită de coreligionarii ei „Inima poporului”, sau mai pe scurt „Señora” (Doamna). A murit în anul 1569.
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
sub țesutul deteriorat al creierului. Precogii sunt menținuți în poziții rigide de benzi metalice, clești și fire, care îi țin atașați de scaune speciale cu spătar înalt. Nevoile lor fiziologice sunt rezolvate automat și se spune că nu au nevoi spirituale. Aspectul lor fizic diferă oarecum de cel al oamenilor obișnuiți, având capete mari și trupuri deteriorate. Precogii sunt diformi și retardați: "talentul absoarbe totul". Nu își înțeleg predicțiile și majoritatea spuselor sunt nefolositoare pentru prevenirea fărădelegilor, fiind transmise altor agenții
Raport minoritar () [Corola-website/Science/320808_a_322137]