37,223 matches
-
fiind de menținere, nici de prospectare, nici de adaptare; * este determinat de imposibilitatea managementului de a sesiza caracteristicile și evoluția mediului și de a elabora o strategie adecvată; * poate fi definit prin expresiile: lasă-mă să te las, încotro bate vântul. Din cele prezentate anterior reiese că numai primele trei tipuri de posibile opțiuni strategice au caracteristici manageriale întrucât vizează abordări ce oferă soluții caracteristice la problemele antreprenoriale, tehnice și administrative. Cea de-a patra orientare este cea a lipsei de
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
înaintate îl convinge și-i deschide o largă perspectivă asupra victoriilor care vor veni. Ne referim la câteva nuvele și reportaje ca Dreptate de Petru Dumitriu, Întâmplări de pe Călmățui de Eusebiu Camilar, Putregaiul-așa cum este de V.Em. Galan, Vânt de primăvară de Gh. Cristea, Și-au împlinit datoria de Ioanchie Olteanu (...). Nuvela Dreptate reflectă astfel din plin lupta de clasă în semnificația ei cea mai profundă, cea mai actuală; ura țărănimii muncitoare împotriva chiaburimii ca clasă. Tocmai aceasta vădește
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
semne: â, î, ô, o, u, după cum, conform scrierii etimologice preconizate și aplicate de latiniști, în cuvântul de origine sunetul corespunzător era a, i, e, o sau u. Se scria astfel câne (din canem), adune (din aduneus), rîs (din risum), vînt (din ventum) (...). Unul câte unul, semnele e și o au fost date uitării, simțindu-se inutilitatea lor. Același lucru îl cereau unii oameni de bun simț și pentru â, luptând pentru menținerea semnului î. Adică, așa cum era și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Biroului informativ al partidelor comuniste și muncitorești (în nr.40 (144), 7 oct). Cald (în nr.28 (132), 15 iul.): „Era o zi înăbușitoare, dar din goana mașinii briza de aer ne mai răcorea puțin frunțile. Tovarășul scriitor își făcea vânt cu batista sa cea mare. - Totuși - insistai, în continuarea discuției - trebuie să ne scrii acest articol... cititorii noștri vor pune mult preț pe părerea dumitale. - Stărui degeaba, prietene. Nu pot scrie nimic acum... mi-e cald... mă moleșește... aștept să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deschide larg calea «corectării» (...). Roadele nefericite ale unor asemenea concepții se pot cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate...» (...). În unele poeme
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
uneori forma autorepetării. Tendința de a se repeta pe sine însuși, de pildă, în scrisul lui Victor Tulbure. Prea adesea - îndeosebi în poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură în vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
munții rutinei și ai conformismului placid”. POEZIA DEBUTANȚILOR. ALTE PROFILURI LIRICE O trăsătură distinctivă a anului este numărul mare al poeților debutanți în volum, comparativ cu anii anteriori. Debutează editorial Alexandru Andrițoiu (în Țara Moților se face ziuă), Werner Bossert (Vânt nou), Florin Mugur (Cântecul lui Philip Müller), Ion Petrache (Aripi), Aurel Rău (Mesteacănul), Ștefan Iureș (Cuvânt despre tinerețe și Urmașii lui Roaită). Dintre poeții consacrați, publică două volume Mihai Beniuc (Pe aici nu se trece!; O seamă de poeme) și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU - Sondorița. În: Viața românească, nr.3, mart., 1953 O fată cu privirea calmă Ce-ascultă cum se-nfoaie vântul Și, vechi sondor, ea simte-n palmă Maneta învingând pământul. Ea știe-n straturile-adânci Bogate vine de țiței, Ce-așteaptă de milenii lungi, Liberatoare, mâna ei (...) ... Sever și aspru stă ținutul, Dar fata îi zâmbește cald Și simte-n piept
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca-n aceste zile mari Ea n-a fost niciodată. Când roșul steag desfășurat La lupte aspre cheamă, O știm, alăturea de noi: Un luptător de seamă. Cine-a spus că toamna-i tristă Cadă frunza veștejită, Bată ploi și vânt, Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt. Cât ar fi de toamnă, Iarna cât de grea, Vesel sunt de când e omul Om, în țara mea! Ședințarul Din ședință în ședință (Socialism pe rupte!) Nădușește ședințarul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a doua zi după vizita noastră la Venetia Carter, și eu sînt așezată la biroul meu din zona de recepție a departamentului de Shopping Personalizat. Jasmine, care lucrează cu mine, stă trîntită pe canapea. În registrul nostru de progrămări fluieră vîntul, telefonul nu sună nici să-l picuri cu ceară, iar locul e la fel de mort ca Întotdeauna. Mă uit În jur. Nici picior de client. Singura mișcare de pe etajul nostru e furnizată de Len, paznicul nostru, care-și face turele de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Jess se joacă cu pielea aspră a unui deget. E deștept, e interesant, are păreri de bun simț... și arată bine. Asta e de la sine Înțeles. Absolut! zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu m-am dat niciodată În vînt după Tom. În ciuda convingerii ferme a lui Janice și a lui Martin că am fost Îndrăgostită de el, fără speranță, toată viața.) Dar fiecare cu ale lui. — Deci care e problema? Îmi Împreunez mîinile, Îndemnînd-o să Îndrăznească. — E atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să vreau. Ei bine, familia asta n-o să reușească s-o distrugă. În nici un caz. Luke și cu mine am trecut prin multe Împreună pe parcursul anilor și e nevoie de mult mai mult decît de-o doctoriță cu părul În vînt și cizme ascuțite pentru a ne despărți. SÎnt 110 la sută sigură. Autoritatea Internațională Bancară pentru Protecția Consumatorului Etajele 16-18, Percival House, Commercial Road, Londra EC1 4UL D-nei R. Brandon 37 Maida Vale Mansions Maida Vale Londra, NW6 0YF 10
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o ratată. Mă privesc amărîtă. Toată lumea trece prin asta. Te măriți și crezi că totul e minunat, Însă În tot acest timp, soțul tău are o aventură, după care te părăsește pentru o altă femeie, cu părul roșcat, fluturînd În vînt. Trebuia să-mi dau seama ce mă așteaptă. Trebuia să fiu cu ochii În patru. I-am dat acestui bărbat cei mai frumoși ani din viața mea, și acum sînt dată la o parte, pentru un model mai nou. Bine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ideea. Ne trebuie un turn Înalt, ca În filmele romantice. Și noi o să ne Întîlnim În vîrful lui, la miezul nopții... Nu. La ora aia o să fiu prea obosită. O să ne Întîlnim În vîrful turnului la... ora șase. O să sufle vîntul, o să cînte Gershwin și, În ochii lui, o să văd că a uitat-o definitiv pe Venetia. Și eu o să-i spun pur și simplu: „Vii acasă?“. Iar el o să zică... — Ești ok, Becky? bagă asistenta capul pe ușă. Cum merge
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de cînd a plecat Luke. Și azi-noapte, cînd am reușit totuși să adorm, am avut cel mai cumplit coșmar. Am visat că m-am urcat În vîrful turnului Oxo, și Luke n-a apărut. Am stat acolo ore Întregi În vînt și furtună, udată de ploaie și Într-un final a apărut și Luke, Însă nu știu cum, s-a transformat În Elinor, care a Început să țipe la mine. Și atunci mi-a căzut tot părul... — Scuzați-mă! Se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
terminat. Îmi pare rău, Becky. Extrem de rău. — Nu mai contează, zic automat. Și sinceră să fiu... chiar așa și e. Simt deja că Venetia nu mai are nici o importanță, că se Îndepărtează de noi Încet, ca un fum risipit de vînt. Tot ce contează acum sîntem Luke și cu mine. Și copilul nostru. O, Doamne, deja Începe altă contracție. Travaliul ăsta e durere, nu glumă. Înșfac masca de oxigen și toate moașele eleve se strîng În jurul meu, Încurajîndu-mă În timp ce Încep să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
metamorfoza nu doar necesară, ci și posibilă în atâta veac de vreme. Iar cei care și-au putut schimba mintea fie au emigrat, fie se simt aici ca într-un fel de exil interior, fie se luptă cu morile de vânt. Cine e de vină? Noi toți, de bună seamă, însă în proporții variabile. Când sunt toți la fel de vinovați, sunt și la fel de nevinovați, de aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Zâna este antiteza zmeoaicei/bătrână, simbolizează tinerețea splendidă și incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, cu ajutorul dansului mâinilor, o frângere existențială ori sacrificiu de sine. Ielele „pe cine prind, îi iau puterea din mâini și din picioare, îi îmbolnăvesc de boli grele. Sunt vânturi care ridică fânul și frunzele către cer”... - tipuri de gesturi: Gesturile căpăta valențe de simbol, întocmai ca și semnele grafice sau picturale și elemente ale corpului uman - prin stilizare devin simboluri, având menirea de a indica sau de a sugera
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
împletește o funie, pe care o înghite o măgăriță, pe măsura împletirii, de fapt, este osânda veșnică, impusă cuplului păcătos. În mâna zeiței Fortuna sau a Parcelor, frânghia sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile cu o frânghie. Altele spre elemente simbolice în societăți secrete (instrumentele dezvoltă spații speciale: ciocanul simbolizează uneori și tunetul; în simbolistica francmasonilor, ciocanul este simbolul inteligenței, care făptuiește și perseverează în acțiune, conduce gândul, însuflețește meditația, prin tăcere caută adevărul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dragoste și moarte, în descoperire și sfâșiere: La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul te-i pierde în tine - în căutare. Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
creeze o altă lectură. Poemul compus de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile palmei, trăsături sub care se ascunde trecutul/cealaltă zare și viitorul/celălalt țărm; TOATE locuiesc SUB SEMNELE, PĂMÂNTULUI/uliți, APEI/țărm, AERULUI/un vânt și ale FOCULUI/lumină. Poetul înalță o laudă magică a celui care poate descifra cifrele tainice, semnele/patruzeci de ani, șaptezeci și șapte de uliți și corespondențele de tip simbolic ale durerii/miere neagră, vei tăcea. - semne ale destinului planetar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
catolic la București 388. A fost transmis doar un scurt mesaj către cititori, semnat de Comitetul redacțional: "Numai un puternic val de lumină poate risipi întunericul care în ziua de azi răzvrătește atâtea minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu atât mai mult într-o țară precum România, unde confesiunea catolică era minoritară. Necesitatea apariției unui ziar catolic în București a fost argumentată prin rolul capitalei în luarea deciziilor importante pentru tară. Sintagma " Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo" se referea la publicațiile catolice(în principal reviste) care apăreau lunar, trimestrial sau anual, pentru o perioadă scurtă de timp, în orașe din țară unde impactul nu era la fel de vizibil. Denumirea ziarului nu a fost întâmplătoare. Farulul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Citta del Vaticano, 2001. Volkoff, Vladimir, Dezinformarea, armă de război, Editura Incitatus, București, 2000. Vrânceanu, Florica, Un secol de agenții de presă românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2000. Zanfirescu, Dan, Ortodoxie și romano-catolicism în specificul existenței lor istorice, Editura Roza vânturilor, București, 1992. IV. Lucrări speciale Auner, Carol, "Episcopia Milcovului", în Revista catolică, nr. 1, București, 1912, pp. 533-551. Idem, "Episcopia de Siret", în Revista catolică, nr. 2, București, 1913, pp. 226-243. Idem, "Istoria Bărăției din București", în Pro Memoria, nr.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]