37,124 matches
-
cel puternic al lui maat este Ra”) și reprezintă, din acest motiv, mai mult decât un simplu joc grafic, folosindu-se astfel de incredibilele particularități figurative ale scrierii egiptene. Mai mult, dacă regele-zeu din Tell el Amarna se afla la capătul lumii, fiind cunoscut doar aristocrației de la curte, și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale uni zeu creator, după cum o arată atât cei aproximativ o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fecunditate și fertilitate. Mai mult, victoria lui Mot implică faptul că moartea va putea acționa fără discriminare atât asupra oamenilor cât și asupra zeilor, condamnați și ei, așadar, la o viață trecătoare. Dar zeița Anatxe "Anat" nu se resemnează. La capătul unei căutări istovitoare, coboară În infern, Îl Înfruntă pe Mot Într-o luptă dramatică ce face ca acesta din urmă să fie anihilat de furia zeiței, care reușește Într-un final să găsească corpul lipsit de viață al lui Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dacă se admite că textul tăbliței din Pilos ne restituie o listă de potențiale victime umane, modul În care a fost ea redactată, cu ștersături și rescrieri, i-a Împins pe savanți să creadă că redactarea a fost dusă la capăt În circumstanțe foarte grave, poate În zilele ce au precedat distrugerea Pilosului. Cnossosul se prăbușise mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIV-lea Î.Hr. Celelalte palate au fost distruse În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei, Împărțirea cărnurilor făcută de titan dăduse naștere unei ierarhii cosmice În care lumea divină și umană ajunseseră să se situeze pe planuri diferite și care nu aveau o unitate de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu critica sistematică adusă mitului de către gândirea filozofică (subcapitolele 2.1 și 2.4 ), poezia a Început totuși să piardă orice legătură cu divinitatea inspiratoare, până când În spatele ei a rămas doar poetul cu meșteșugul lui, pornit deja p drumul la capătul căruia va deveni un simplu născocitor de istorisiri. BibliografieTC "Bibliografie" Opere cu caracter general Brelich, A. (1985), I Greci e gli dèi, Napoli. Burkert, W. (1977), Griechische Religion der archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz ștrad. it., I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În infern; Enea a coborât acolo În căutarea trecutului și a viitorului său; Înainte de el, Odiseuxe "Odiseu" evocase aici morții 3. Faptul că Vergilius, așa cum i se reproșează de obicei, a „născocit” aici mituri sau le-a „construit de la un capăt la altul” arată numai cât de stabilă și vie a fost tradiția povestirilor mitice italo-romane. Cultele „Atenei Ilias” (Athenaxe "Athena" Ilias), recognoscibile după o imagine de cult deosebit de veche (xòanon) sunt atestate la Siris, Lavinium, Lucera, Massalia, Heraklesa și poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și femei, Îl celebrează atât În forme publice, cât și prin rituri cu caracter rezervat sau clar ezoteric. În perioada imperială este atestată practica unor misterii În care Attisxe "Attis" deține o parte importantă În cazul În care credinciosul, la capătul unui iter inițiatic, se proclamă „myst al lui Attis” (Firmicus Maternus, De errore profanarum religiorrum, 18). În epoca elenistică, În lumea greacă sursele Îi atribuie un caracter de rezervă Însuși „discursului sacru” despre personaj, rezervă tipică pentru miturile legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost susținută, cu noi argumente, de unii dintre discipolii săi, fie integral, atât din punctul de vedere al cronologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gum¶zișn „amestec” (al celor două Spirite) și wiz³rișn „separare” (a celor două Spirite). Faza amestecului este marcată de amalgamarea binelui și răului, provocată de lupta dintre cele două Spirite - Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" - căreia i se va pune capăt prin separarea celor două Spirite. Stadiul intermediar este limitat În timp și spațiu, fiind rezultatul planului mântuitor al lui Ohrmazd: prin intermediul creației materiale și al atacului permanent Îndreptat asupra acesteia de Ahriman va fi posibilă consumarea efectelor malefice ale provocării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
H³r¿txe "Ha>ru>t" (ale căror nume derivă direct de la cei doi, Sfinți Nemuritori, iranieni) aceeași aventură imorală pe care tradiția indiană o atribuie celor doi N³satyaxe "Na>satya" (cei doi fac avansuri unei femei, iar aceasta rezistă până la capăt propunerilor lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură trebuie să le fi fost atribuită și celor doi „Sfinți Nemuritori”, ceea ce demonstrează ulterior analogia perfectă cu N³satya. În ceea ce privește lumea greacă, descoperim urmele clare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vază, ei le arătau oaspeților și nu socoteau cu cale să le Înapoieze nici dacă erau răscumpărate cu greutatea lor În aur. Acestor datini, cât și practicilor legate de jertfe și de divinație, potrivnice obiceiurilor noastre, le-au pus capăt romanii (Strabon, Geografia, IV,4,5). Obiceiul celților de a tăia și păstra capetele dușmanilor este printre cele mai atestate de autorii antici, deoarece părea să constituie, din cauza caracterului său inuman ușor perceptibil, dovada clară a barbariei celor două popoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va fi condus ca pharmakòs, să fie biciuit de șapte ori peste membrul viril. Din aceste fragmente și din comentariul lui Tzetzes putem reconstitui ce se Întâmpla cu un pharmakòs Într-o cetate ionică, probabil Efes. Un nenorocit, ajuns la capătul puterilor din cauza sărăciei și a disperării, era ales de oraș pentru a fi jertfit, prin torturi inumane, ca un țap ispășitor pentru toate păcatele cetății, după ce se v-a fi bucurat timp de un an de mâncare din belșug și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz, de numele „ziua lui Marte” (marți) care este redat În germanică cu „ziua lui Teiwaz” (germană nordică veche, Ziestag; În frisonă veche, Tiesdei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenul englezesc to bless provine de la germanul bl½dis½n, „a stropi cu sânge (provenit de la jertfe)”. Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se capăt abia În momentul În care morala creștină a fost adânc Înrădăcinată, făcând acest obicei inacceptabil. Este așadar firesc faptul că, În lumea nordică, jertfele umane au continuat până Într-o perioadă foarte târzie, Într-o formă publică și solemnă. Avem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre acelea care fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta știut să smulgă istoriei și un câștig: din perioada aceea limba cultă a ieșit la capăt cu savoare fără pereche.” Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, Jaquier nu exagerează: În timp s-a construit un limbaj psihiatric, desigur foarte naiv, dar pitoresc și bogat În semnificații. Psihiatrul de astăzi nu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Există paralelisme mai mult sau mai puțin antice ale acestui fenomen: construirea piramidelor din Egipt, templele Maya sau statuile din Insula Paștelui au avut un efect analog asupra culturilor și societăților în aceste părți ale lumii: epuizarea economică ce pune capăt, brusc, unui sistem politic caracterizat de exploatare excesivă. „Israel” a luat locul unei culturi aflate la sfârșitul vieții. De asemenea, conform teoriilor mai recente, acest „Israel” s-ar fi format pur și simplu plecând de la populațiile autohtone care trăiau în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în jurul anilor 750-720 î.C., are față de același Iehu o părere mult mai negativă decât autorul 2Rg 9-10. În Os 1,4, Dumnezeu proclamă într-un oracol: „Voi cere cont casei lui Iehu de sângele din Izreel și voi pune capăt regalității casei lui Israel”. Câmpia Izreel este locul unde Iehu l-a ucis pe Ioram, ultimul descendent al casei lui Omri, luând astfel în stăpânire puterea (2Rg 9,15-27). Acest asasinat e justificat pentru autorii 2Rg 9-10 datorită nelegiuirii regilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei campanii deja prea lungi. Ezechia, care asista neputincios la devastarea regatului său, a ales probabil fără ezitare soluția mai puțin dezavantajoasă - „răul mai mic” - când a văzut că cetatea Lachiș căzuse și că asirienii atacau direct
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Eu nu mai sunt eu; eu nu mai sunt, eu nu mai sunt decât umilința mea, felul în care sunt înființat (= hotărât) din afara mea. Eu nu mai sunt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi „hotărât“ de la un cap la altul. „Eu“ nu mai are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dă identitate unui lucru, atunci noi ne definim neîncetat prin felul în care, hotărându-ne și hotărând, ne dăm și dăm de fiecare dată hotare. Despre un om nu se poate spune ce este decât după ce el a fost, la capătul tuturor hotărârilor sale, împlinite și neîmplinite, când suma reușitelor și eșecurilor sale poate fi făcută. Desigur, în măsura în care a primit deja hotare, omul este „de mai înainte“, el este voraus-bestimmt, este „predeterminat“, „hotărât de mai înainte“. Dar în felul acesta el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din teroarea în fața ireversibilității realului: de îndată ce mă voi hotărî, voi decide asupra unui curs al lucrurilor care le va exclude pe toate celelalte. Nu va mai fi nimic altceva de făcut. Nici o negociere, nici o revenire, nici o corecție, nici o luare de la capăt nu vor mai fi cu putință. Această presiune a răspunderii în fața cursului lucrurilor ce atârnă de tine și prin care îți angajezi ireversibil viața ta sau pe a altora este suportul, deopotrivă ontologic și moral, al nehotărârii. Spaima de a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prilej de tărăgănare etc., pe scurt moment negativ, ea devine limită de depășit. * Limita de atins este locul de închidere - resimțit ca împlinire - al spațiului deschis de limita de depășit. Expresii ca „armonie superioară“, „atingerea unui scop suprem“, „ducerea până la capăt“, „realizarea destinului“ etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
paideic, are loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sunt liberi și eliberați în suprema lor supunere și rămân supuși în chiar eliberarea lor. Rezultă de aici că în iubirea de altul eul meu își capătă identitatea lăsându
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]