37,224 matches
-
ale celor doi cititori, dar laudă „impactul emoțional al ideii principale, reușita caracterizărilor și forța derulării celor trei povestiri”. Într-o notă similară, "Publishers Weekly" remarcă: „Cu o intrigă bine construită (cu câteva mici scăpări de logică) prezentată într-o proză specifică genului fantasy, cartea îi va atrage cititorii tineri”.
Furtună pe Windhaven () [Corola-website/Science/324223_a_325552]
-
are minunatul talent de povestitor al lui Brin. Are eroul neînțeles, care nu știe că e erou. Are lupta dintre bine și rău. Are întrebări profunde". La rândul său, SF Site a considerat că punctele forte ale romanului le reprezintă "proza, povestea, momentele epice, personajul principal", caracterizând stilul lui Brin ca fiind unul "solid, limpede și dur ca un diamant și la fel de năvalnic ca Henric al V-lea a lui Shakespeare". În 1997, Kevin Costner a realizat un film bazat pe
Poștașul () [Corola-website/Science/324288_a_325617]
-
condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare de la Aiud. Pasionat de cunoașterea trecutului, Gane întreprinde călătorii în țară și în străinătate, răscolește arhive și biblioteci, vizitează muzee și monumente de artă, cercetează tradiția orală. A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în "Epoca", "Politica", "Universul literar", "Curentul", "Cele trei Crișuri", "Convorbiri literare", "Revista Fundațiilor Regale", "Luceafărul", "Flacăra" etc. În 1937 înființează și conduce
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez. Prezentul se impune, de asemenea, atenției călătorului, care surprinde, uneori cu tentă umoristică, specificul realităților întâlnite. În proza de reconstituire a trecutului românesc, istoricul și literatul vor conlucra fructuos, dând adevărate fresce social-politice ale timpului evocat. Scriitorul traversează cu dezinvoltură secolele, coborând, ca în "Pe aripa vremei" (1923), până la descălecat, spre a descifra arborele genealogic al familiei sale
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
este un volum de proză publicat în 1901 de scriitorul român Alexandru Vlahuță și care constituie un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolului al XX-lea. Vlahuță relatează periplul său pe cursul Dunării, începând cu Orșova, locul de intrare a fluviului pe
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
termină frescă din pridvorul bisericii Sf. Nicolae Copou, unde pentru 2 săptămâni este ajutat la pictură șu de fetele lui, Lenuța și Mioara. În noiembrie începe pictură la bisrcica Sf. spiridon din Galați, ilusteaza în desene în tus cartea cu proza lui Ion Creangă versificata de profesorul universitar din Iași, Constantin Oiescu. în 1964 începe pictură Schitului Bucium din Iași, Paraclisul Mitropoliei, construit în 1853, unde este vizitat de arhiepiscopul Iașului și mitropolitul Moldovei și Sucevei Iustin Moisescu. "Pe 27 mai
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
a visului (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 35. Kama Kamanda, O sumă de neant (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1998 (în colab.); 36. Mehmet Kansu, Degetele lui Midas, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1999 (în colab.); 37. Geladin Asani, Minciuni adevărate, (proză), Editura Orient-Occident, București, 1999 (în colab.); 38. Nikola Țințar-Poposki, Numen-Cuget-Avatar, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1999 (în colab.); 39. Poesys, Antologia Festivalului Internațional ,Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș“, 2000, Editura Orient-Occident, București, 2000 (în colab); 40. Vahé Godel, Farmecul vestigiilor, (versuri
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
Pe perioada în care a urmat cursurile liceale înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
trebuiau lăsate să se coacă”. Pe perioada studenției din București, Constantin T. Stoika colaborează cu o mulțime de ziare și reviste literare, cum au fost: „Ramuri", „Simbolul", „Săptămâna politică și culturală", „Vieața nouă", „Noua revistă română", Văpaia", „Rampa", „Versuri și proză", „Flacăra", etc. În perioada 1 februarie 1915 - 1 august 1915 devine redactor al revistei „Poezia" unde publică la secțiunea denumită „Ecuații", pe lângă versuri, analize după scrierile lui Gala Galaction, Mihai Codreanu, Panait Cerna și Dimitrie Anghel, precum și despre Ovid Densusianu
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
despre arta lui Marc Chagall. În 1937, revista a dedicat un întreg număr poetului Itzik Manger. Istoricul Barbu Lăzăreanu a publicat "Însemnări istoriografice", în revista "Adam", nr. 114 (anul X), 14 ianuarie 1938. În 1939, Marcel Marcian a debutat cu proză în revista "Adam". La revistă au colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Felix Aderca, Mihail Sebastian, Ury Benador, Isac Peltz, Ion Călugăru, Max Blecher, I. Brucăr, Eugen Relgis, Camil Baltazar, Ilarie
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
apărut în 1898, la editura . Editorul, a recunoscut talentul tânărului autor si l-a încurajat, printr-o scrisoare din 29 mai 1897, să scrie un roman: „M-aș bucura să-mi dați posibilitatea să editez o lucrare mai amplă de proză de-a dumneavoastră, poate chiar un roman, chiar dacă acesta nu ar fi foarte lung”. Romanul a fost scris între octombrie 1896 - iulie 1900 și trimis la 13 august 1900 editorului Samuel Fischer. Acesta l-a rugat pe autor să-l
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
sfârșit dacă Modelul va muri de fapt (la propriu sau la figurat), la fel ca în povestirea lui Poe, dar Tait trebuie să fie lăudat pentru crearea dialogului care face povestirea lui Poe să prindă viață dincolo de limitările narative ale prozei originale”.
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
ediția din 17 martie 1849 a "The Flag of Our Union", un ziar din Boston, cu titlul întreg „Hop Frog; Or, The Eight Chained Ourangoutangs”. Într-o scrisoare către prietena sa Nancy Richmond, Poe a scris: „Cele cinci pagini de proză pe care le-am finalizat ieri sunt denumite - ce crezi? - sunt sigur că nu vei ghici niciodată - "Hop-Frog!" Gândește-te doar la Eddy "al tău" scriind o povestire cu "așa" un nume ca „Hop-Frog”!” El a explicat că, deși "The
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Soțul dipsoman al lui Suzy încearcă să-i azvîrle dintr-un teleferic. Petrini, în legitimă apărare, îl azvîrle pe agresor în prăpastie. Demonstrarea caracterului unitar al conștiinței umane este tocmai sarcina pe care și-o propune naratorul, cu mijloace specifice prozei. „LEGITIMA, APĂRARE." În această lume „plină de dipsomani, parchinsoniștti și torționari" (Cel mai iubit, p. 285/III), adică de bețivi, bolnavi și călăi, din care la un moment, disperat, Petrini ar vrea, să fugă, împreună ou iubita sa, spre munți
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
a lui Petrini este ispășită triplu, căci instanța îi cunoaște antecedentele și le consideră circumstanțe agravante, iar iubita îl părăsește la scurtă vreme după ieșirea de-a doua. Observarea violenței fără determinări sociale subliniate fusese și subiectul unora din primele proze ale lui Marin Preda (Intîlnirea din pămînturi). Sub zodia acestei barbarii stă tot romanul. Concretul se opune ideii, speculației spirituale, imaginarului salvator, le anihilează, cel puțin în primă instanță. Refugiul din calea acestei agresiuni generalizate ar fi intemporalul, „temporalul fiind
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
nobil din familia Metzengerstein. Privitorii îngroziți văd un nor greu de fum care plutea deasupra castelului, având „forma clară, gigantică a unui "cal"”. Poe a trimis inițial „Metzengerstein” revistei "Saturday Courier" pentru un concurs literar, împreună cu alte cinci lucrări de proză ale sale, printre care „The Duke de l'Omelette” și „A Decided Loss”. Niciuna dintre lucrările sale nu a câștigat, deși juriului pare să-i fi plăcut „Metzengerstein” suficient pentru a o publica câteva luni mai târziu, în ediția din
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
În 1924 devine reprezentant al Columbiei în Comitetul de cooperare intelectuală de la Societatea Națiunilor. Ajunge director al Bibliotecii Consiliului Național al Educației între 1924-38. În 1929 pune bazele partidului fascist "Lega Repubblicana". Devine prieten cu poetul nicaraguan Rubén Darío. Scrie proza (povestiri, un român, eseuri și studii istorice) și poezie. În 1926 primește "Premio Nacional de Literatură" ("Premiul Național pentru Literatură"). Se sinucide cu cianură în suburbia Tigre a orașului Buenos Aires pe 18 februarie 1938.
Leopoldo Lugones () [Corola-website/Science/325700_a_327029]
-
sale proprii pe mare. Analizele romanului se concentrează adesea pe elementele potențial autobiografice, precum și pe sugestiile de rasism și de simbolism în rândurile finale ale operei literare. Dificultățile în obținerea unui succes literar timpuriu în cariera sa de autor de proză scurtă l-a inspirat pe Poe să scrie o operă literară mai lungă. Câteva episoade serializate din "" au fost publicate mai întâi în "Southern Literary Messenger", fără a fi finalizate vreodată. Romanul a fost publicat integral în iulie 1838, în
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
(în islandeză "Íslendingasögur") desemnează o categorie a creațiilor epice în proză scrise în Islanda medievală care prezintă biografia unor islandezi de seamă ce au trăit cu precădere între 930 și 1030, interval cunoscut sub numele de epocă Saga ("Söguöld"). Este vorba de un număr de aproximativ patruzeci de texte cunoscute sub
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
declarație într-o scrisoare ulterioară. Ar fi existat anumite dezbateri dacă Poe ar fi intenționat ca „Ligeia” să fie o satiră a ficțiunii gotice. În anul în care a fost publicată „Ligeia”, Poe a publicat doar alte două lucrări de proză: „Siope—A Fable” and „The Psyche Zenobia, ambele satire în stil gotic. Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este din Germania, o sursă principală de ficțiune gotică în secolul al XIX-lea, și că descrierea de multe
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
primit numele de „Victor Papilian”. Numele cenaclului este un omagiu adus Profesorului dr Victor Papilian, unul din mării profesori de anatomie umană din Cluj-Napoca, scriitor și animator al vieții cultural transilvane. Activitatea cenaclului este axată în principal pe poezie și proza și adițional pictură, sculptură, teatru, muzica folk, brigăzi artistice, motaje literare și muzică populară. Debutul literar a fost realizat în cadrul Ediției a II-a a Festivalului Național „Cântarea României” 1979, unde cenaclul a ajuns în faza județeană. Cenaclul a fost
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]
-
de Sanatate Mintalăla secțiunea pictură, Dr. Todea Sanda Liana, medic specialist reumatolog la Policlinica Studențeasca Cluj-Napoca la secțiunea poezie, Dr. Ruse Mircea medic primar medicină muncii la Spitalul de Boli Profesionale și Dr Pitea Pavel, medic primar interne la secțiunea proza, precum și creatori și soliști de muzică folk, recitatori și interpreți al textelor de brigadă și montaj: Corina Fekete, Stelian Cioroianu, Constantin Oprea, Vasile Radu, Maria Orzac, Mariana Gădălean, Mariana Varodi, Florin Mărghitaș, Rodica Rusu, Nif Zoița, Maia Vereștean, Alexandru Sângeorzan
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]
-
Platon, Freud, Hegel, Alexander Nevski, Jukov, Wagner, Ceaikovski, Rahmaninov, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Salvador Dali, Picasso, Serghei de Radonej, Patriarhul Tihon. Anii 1960-1970 — interesul societății sovietice pentru lectură era deosebit de mare. Seria de cărți " Viața unor oameni remarcabili”, volumele de proză, literatură SF, literatură polițistă și cărțile istorice se epuizau imediat de pe rafturi. În casele a milioane de oameni sunt păstrate biblioteci întregi cu cărți publicate de editura "Molodaia Gvardia". În 1963 a apărut prima carte de povestiri, "Sătenii", a lui
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
editura "Molodaia Gvardia". În 1963 a apărut prima carte de povestiri, "Sătenii", a lui Vasili Șukșin. În 1964 a fost lansată cartea de povestiri marcat lansarea cărții de povești Vasili Belov, "Recinîe izluki", iar în 1971 a apărut volumul de proză "Povești de la țară", care l-a făcut celebru pe autor. Cartea "Povestiri de pe Don" a lui Mihail Șolohov, laureat al Premiului Nobel, a fost tipărită printre primii de editura "Molodaia Gvardia". Mareșal, de două ori Erou al Uniunii Sovietice, Vasili
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
publicată sub titlul „Prăbușirea Casei Usher” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Maria-Ana Tupan (publicată în volumul "Himere. Proză fantastică americană" (vol. I), editat în 1984 de Editura Minerva din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]