38,095 matches
-
încercuirii. “Înghețam îngrozitor noaptea”, scria în jurnalul său ofițerul de artilerie care se retrăsese peste Don. “Cât oare mai trebuie să dormim sub cerul liber? Trupul nu va mai suporta. Peste toate astea vin păduchii și murdăria !!!”. În aceste condiții, trupele nu aveau niciun prilej să sape șanțuri de comunicații și latrine. Soldații dormeau înghesuiți ca sardelele, în gropi de pământ acoperite cu prelate. Infecțiile se răspândeau repede. Dizenteria avea în curând să aibă un efect epuizant și demoralizator, deoarece soldații
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
hiwi). Statisticile sovietice referitoare la prizonierii luați între 19 noiembrie și 31 ianuarie relevă un număr de 11.465, precum și 8.928 în spitale. Dar nu specifică nici câți dintre ei erau germani, nici, ceea ce este mai important, câți aparțineau trupelor încercuite. Sursele armatei române susțin că aceasta avea 12.600 de oameni în interiorul încercuirii. La aceștia se mai adaugă și câteva sute de italieni. În momentul capitulării, prizonierii se prezentau numai piele și os, ieșeau împleticindu-se din pivnițe și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
propriu-zis - nu avea nici o valoare. Avea înțeles numai datorită cifrelor din stânga sa; simbolul lui zero nu însemna nimic dacă era singur. În India însă, situația s-a schimbat. În secolul al IV-lea î.Cr., Alexandru cel Mare a mărșăluit cu trupele sale persane din Babilon până în India. Prin intermediul acestei invazii, matematicienii indieni au auzit pentru prima dată de sistemul numeric babilonian - și de zero. Când Alexandru a murit, în anul 323 î.Cr., generalii săi, puși pe harță, au împărțit imperiul în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a lucrului în echipă. După 200 de ani, armata știe ce funcționează și nu va lua în considerare decât munca în echipă. Joci în echipă sau stai pe margine. Fără discuții, fără dezbateri și fără atacuri verbale. Uitați-vă la trupele americane de elită, cum sunt Pușcașii Marini, și veți găsi modelul ideal de lucru în echipă. Aceste trupe speciale trăiesc după filosofia „toți pentru unul și unul pentru toți” și o aplică în tot ceea ce fac. Știu că orice altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
decât munca în echipă. Joci în echipă sau stai pe margine. Fără discuții, fără dezbateri și fără atacuri verbale. Uitați-vă la trupele americane de elită, cum sunt Pușcașii Marini, și veți găsi modelul ideal de lucru în echipă. Aceste trupe speciale trăiesc după filosofia „toți pentru unul și unul pentru toți” și o aplică în tot ceea ce fac. Știu că orice altceva ar fi o pierdere de timp și de energie în realizarea lucrurilor. Dennis, un avocat din Florida, deținea
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ghilimele formule utilizate mult la adresa lui). A publicat peste douăzeci de cărți, printre care se numără lucrări de referință, tratate intrate în uz ca manuale universitare, eseuri polemice și îndelung controversate. Cartea sa de debut este... un jurnal de soldat din trupele de comando israeliene și a apărut în 1952 (în ebraică). După formarea ca sociolog, el s-a specializat inițial în analiza instituțională, domeniu în care contribuția sa este esențială, în special prin două cărți de mare autoritate: A Comparative Analysis
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prima linie a confruntării dintre cele două tabere ale Războiului Rece și trecuse prin etapa simbolică a victoriei prin pod aerian asupra blocadei sovietice, s-a dovedit locul ideal pentru lansarea noii organizații, iar momentul a devenit brusc la fel de simbolic: trupele Coreei de Nord tocmai invadau Coreea de Sud. Sub auspiciile unui comitet de cinci președinți de onoare - John Dewey, Bertrand Russell, Benedetto Croce, Karl Jaspers și Jacques Maritain -, Congresul a reunit aproape două sute de delegați, a atras la lucrări un public de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit și umilit de neamul lui Cloambeș, persecutat de autorități, trimis pe front în locul altuia mai înstărit, dar neîncovoiat de loviturile sorții, încrezător în înfăptuirea dreptății. Cu minuție este descris exodul populației refugiate din calea trupelor fascisto-horthiste năpustite asupra satelor românești în primele zile după întoarcerea armelor. Cu un realism crud sunt fixate situații de pe front. Continuând unul din firele acțiunii din Străinul, romanul Setea, primit extrem de favorabil de critica vremii, reeditat, tradus, devenit scenariu cinematografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
publice și beletristică, informații bibliografice, o cronică a reprezentanților operei italiene, critică literară, precum și cronici referitoare la spectacolele teatrelor din Iași, București, Craiova, Cernăuți și chiar din Botoșani. Din primul număr Fundescu atinge probleme esențiale: repertoriul teatral, calitățile artistice ale trupei, lipsa de mijloace materiale. El cere, așa cum făcuseră și C. A. Rosetti în „Românul” din 1857-1858 sau N. Filimon, să se reprezinte piese legate de realitățile sociale și naționale, să se renunțe la farsele superficiale, la dramele cu foc bengal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290117_a_291446]
-
und Filmamt, BUFA), care a realizat circa 300 de scurtmetraje de front. Încă din 1914, pionierul cinematografiei germane, Oskar Messter, prezenta actualități de război într-un jurnal săptămânal. Pentru uz intern, erau folosite imagini ale Kaiserului, treceri în revistă ale trupelor, prizonieri, armament capturat, fortărețe inamice distruse. În străinătate, în special în țările neutre, erau exportate filme în care se demonstra cât de corecți și umani sunt soldații germani în teritoriile ocupate, nu niște barbari asasini, cum erau prezentați de propaganda
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
realizatorii conștientizează dezideratul atingerii unor categorii cât mai largi de populație. Nemții recurg la mitologia națională (Jung Siegfried), la teama de invazie (Der Heimat Schuken Gras), amestec de documentar cu ficțiune (narează devastarea unui sat german de la frontiera estică de către trupele rusești), ba chiar și la comedie - Rentner Kulikes Flug zur Front (Rentierul Kulikes zboară pe front) are ca erou un rentier hapsân care nu vrea să bage un ban în obligațiuni de război. În vis, el se vede zburând cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Forța Neagră”, capabilă să dea lovituri dure dușmanului. Însă imaginile acestea au fost reproiectate asupra Franței de contrapropaganda germană. Figurile soldaților africani erau însoțite de comentarii caustice privind pretenția Aliaților de a apăra civilizația europeană cu combatanți de culoare. Când trupele franceze au ocupat cursul Rinului, nemții au început să răspândească povești terifiante despre violurile și crimele comise de soldații Legiunii Străine. Această campanie de demonizare rasială a influențat pe termen lung opinia publică germană, pregătind-o pentru propaganda nazistă privind
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
decât să se apere. În presă era omniprezentă tema barbariei Fritzilor, Hunilor sau, cu termenul batjocoritor consacrat în timpul războiului franco- prusac din 1870, les Boches, „nemțălăilor”. Dar imaginile prizonierilor germani - prezentate în jurnalele de actualități, firește, pentru a glorifica victoriile trupelor franceze - nu înfățișau niște monștri sângeroși, ca aceia pe care îi vehicula propaganda oficială. Aparatul de filmat nu mințea. Expresiile fețelor inamicilor, surprinse realist, sugerau cu totul altceva decât discursurile germanofobe : dușmanul e om ca și noi. Un alt exemplu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Henri Pouctal introduce în filmul Alsace imagini cu militari germani. După aceea, ecranul se umple de nemți vandali, bețivani, violatori. Interesant este că propaganda germană nu este interesată atât de francezi, cât de ruși : sunt evocate cinematografic masacrele comise de trupele țarului, iar în Das Tagebuch des Dr. Hart, de Paul Leni, violențele comise de cazaci împotriva populației civile. Până la începutul anului 1916, filmul de ficțiune euro pean inspirat de război exaltă valorile civismului, onoarei, datoriei patriotice. În Franța, cinematograful mitologizează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vaslui...”, „Prin foc, prin fum...”, „Pe drumul de costișă...”. Cu atât mai puțin film artistic. Camera este încremenită în fiecare cadru, planurile nu alternează deloc, cadrajul este de multe ori debalansat, șui, nu există nici măcar rudimente de montaj, mișcările de trupe sunt când meschine, când haotice, pe unghiuri de deplasare aberante, cu muribunzi care se tolă nesc mai bine, privind spre obiectivul camerei înainte să-și dea duhul. Întregul joc actoricesc este teatralizat la maximum, îngroșat până la ridicol. Se poate obiecta
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
inimii lui Peneș Curcanul, gesticulează și facializează cam ca o tânără mamă a lui Ștefan cel Mare din poezia lui Bolintineanu : „Du-te la oștire, pentru țară mori...”, garantând florile pe mormântul eroului. Actul următor, la Calafat, unde sunt masate trupele românești. Soldatul Cobuz scoate un fluier neobișnuit de lung și ușor strâmb, simbolizând o creangă de copac abia cojită, codrul frate cu românul. Îndată ce el începe să-i „zică”, câțiva „curcani” încing o horă în linie, horă soră cu cea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
brute demonice. Întruchiparea răului roșu absolut este o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de culoare probabil roșie, care nu ezită să- l împuște pe comisarul intelectual șovăielnic Serghei. Filmul se încheie apoteotic cu eliberarea Basarabiei de către trupele române aliate cu cele naziste și fasciste. Un bun antrenament „invers” pentru propaganda procomunistă care va sufoca filmele românești peste câțiva ani. 1947-1960 Evoluții politice Dictatura comunistă, instituită la 30 decembrie 1947 prin abdicarea impusă regelui Mihai I, declanșează, la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o și mai mare înăsprire a măsurilor totalitare în România. Colectivizarea este reluată în forță, se întețesc arestările politice, ba chiar rearestările celor amnistiați. În plan extern însă, începe un proces de îndepărtare a României de URSS, marcat de retragerea trupelor sovietice din țară, încheiată pe 25 iunie 1958. Planul de diviziune economică în lagărul socialist, propus de Kremlin, care prevedea continuarea procesului de industrializare de către URSS, RDG și Cehoslovacia, în vreme ce Polonia, Ungaria și România rămâneau țări agricole, este respins cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
militară românească activă independent. Așa ceva era de neconceput cu câțiva ani în urmă, când România făcea exerciții militare doar cu aprobarea Moscovei ! Data premierei lui Vultur 101 este 21 august 1957. Peste mai puțin de un an va începe retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Motivul spionului străin va reveni pe ecran până la jumătatea anilor ’80 și mult mai mulți români decât am crede îl vor lua de bun. Erupția (1957) sau Jazz, petrol, alcool și ingineri Recapitulăm legile generale care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care se găsește într-un strat geologic unde nu- i e locul. Nici în Mitrea Cocor (1952) armata română nu este denigrată cu atâta insistență. În 1959, când apare Viața nu iartă, Stalin era mort, Hrușciov își prezentase raportul secret, trupele sovietice părăsiseră România, suntem în plin proces de „românizare” a comunismului, nu mai era deloc la modă să înfierezi soldatul român pentru că luptase împotriva Armatei Roșii sau pentru că nu trecuse de partea muncitorilor greviști. Și totuși, filmul lui Mihu și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
balamuc, deși comuniștii îi trimit pe toate căile mesaje să nu se supună, totuși, tânărul pleacă sub arme în războiul antisovietic și este ucis deoarece a repetat greșeala tatălui. (Bine, și ce-ar fi trebuit să facă - să dezerteze când trupele române au trecut Prutul pentru a elibera Basarabia ocupată de URSS ?) Viața nu îi iartă, din tată în fiu, ca în tragedia greacă, pe cei care nu se orientează la timp spre socialism și Uniunea Sovietică. „Artisticizarea propagandei” nu le-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pozitive nu este lichidarea exploatării omului de către om, ci eliberarea României. Iar aceste personaje nu sunt ilegaliști în care se citește deja apparatcikul de după înșfăcarea puterii, ci un marinar și un ofițer al armatei române. Suntem în 1959, după retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României, și acesta este primul film despre insurecția armată din august 1944. Nici un cuvânt despre rolul Armatei Roșii în „eliberarea României de sub jugul fascist” - singura pomenire este replica plată a unui personaj episodic : „Rușii au intrat în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cuvânt. Începând cu 1967, este permisă deschiderea de magazine particulare, restaurante, cofetării : așa- numiții „mandatari”. De asemenea, se pot construi locuințe private, iar regimul pașapoartelor se relaxează. Pe acest fond de notabilă liberalizare, condamnarea invadării Cehoslovaciei în august 1968 de către trupele Tratatului de la Varșovia, conduse de URSS, îl transformă pe Ceaușescu în erou național și vedetă politică mondială. Un mare număr de intelectuali, unii chiar foști deținuți politici, intră în PCR. La București vin premierul britanic Harold Wilson, președintele Franței, Charles
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
probleme fie de morală, fie de etică, fie de luptă politică. Nu se văd încă nici pentru 1969. Toate luările de cuvânt pe care le-am redat datează din primăvara anului 1968, deci cu câteva luni înainte de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia și istoricul discurs „independentist” al lui N. Ceaușescu. Ele fotografiază destul de exact evoluția cinematografiei românești în raport cu propaganda în deceniul 7. Se pornește de la constatarea că filmele românești, cu prea puține excepții, nu au destui spectatori în țară
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
scrisă de Alexandru Mirodan și Mihai Iacob și excelent interpretată de Radu Beligan, Ion Finteșteanu, Ștefan Ciubotărașu, Nicolae Gărdescu, reprezintă primul moment de relaxare după propaganda anticapitalistă sumbră a anilor ’50, anunțând „dezghețul” ce va marca deceniul 7. Odată cu retragerea trupelor sovietice din România în 1958, regimul Dej declanșează un proces de derusificare a țării, simultan cu îmbunătățirea relațiilor cu lumea occidentală. Însăși plasarea acțiunii filmului în Alergica, o „ieroglifă” amuzantă pentru America, e o premieră absolută. Personaje românești nu apar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]