4,343 matches
-
este dincolo de el. Prin urmare, culmea experienței religioase, chiar după moarte, nu este marcată de satisfacție (χóρος), ci de dorință (ἔρως). Întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi Prin participarea la Transcendent, sufletul uman crește continuu, neîncetându-și niciodată înălțarea. Cuvântul din Cântare conduce sufletul sus spre înălțimi prin ascensiunile perfecțiunii, spunând „Ridică-te, vino”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 157-159.2.13. footnote>. În De vita Moysis, Moise funcționează ca paradigmă a sufletului care se
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Canticum canticorum, GNO, 157-159.2.13. footnote>. În De vita Moysis, Moise funcționează ca paradigmă a sufletului care se înalță spre Dumnezeu, în timp ce în In Canticum canticorum, Mirele este exemplul. Ca și în De vita Moysis, Filip. 3, 13, indicând înălțarea fără sfârșit, este un text important<footnote Ibidem, 39.13-20, 119.16, 174.14-16, 245.15-17, 326.19, 352.8-10, 366.15. footnote>. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi”. Viața lui Moise, Comentariul asupra Cântării Cântărilor și omiliile asupra Fericirilor sunt toate înălțări spirituale fără un posibil sfârșit (prin acest aspect, diferă în mod esențial de ascensiunile unei Sfinte Tereza)<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite of Gregory of Nyssa ..., p. 46-47. footnote>. Din moment ce obiectul este infinit, călătoria spre
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Translation, Introduction and Notes by Abraham J. Malherbe and Everett Ferguson, Classics of Western Spirituality, Paulist Press, New York, 1978, p. 978. footnote>. Sufletul tânjește după Dumnezeu, dar dorința sa nu este niciodată satisfăcută, pentru că obiectul dorinței sale nu are sfârșit. Înălțarea spre Dumnezeu este ilustrată de figura lui Moise, care nu încetează niciodată a se înălța, dar întotdeauna descoperă o treaptă mai înaltă decât cea pe care a pășit<footnote De vita Moysis, II. 22, 9, GNO, VII. footnote> (dorința lui
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
împlinită, după cum explică Sfântul Grigorie: „aceasta este cu adevărat viziunea asupra lui Dumnezeu: lipsa satisfacției în dorința de a-L vedea. Dar trebuie întotdeauna, privind ceea ce se poate privi, să reaprindem dorința de a vedea mai mult. Astfel, creșterea în înălțarea spre Dumnezeu nu va fi întreruptă de nici o limită, pentru că nu se poate identifica nici o limită Binelui, nici sporirea dorinței de Dumnezeu nu ajunge niciodată la un capăt, ca urmare a satisfacerii sale”<footnote De vita Moysis, II. 239, GNO
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
2, 1973, p. 66. footnote>. O mențiune cheie este următoarea: „Nu putem acorda considerație ideii de graniță a naturii infinite. Nu este în natura a ceva nezăgăzuit să fie cuprins. Dar fiecare dorință de bine care este atrasă spre această înălțare se extinde continuu, pe măsură ce călătorul progresează prin efortul său spre bine ... Astfel, nici o limită nu va întrerupe creșterea în înălțarea spre Dumnezeu, din moment ce nu poate fi identificată o limită a binelui”<footnote De vita Moysis, II, P. G. XLIV, col
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Nu este în natura a ceva nezăgăzuit să fie cuprins. Dar fiecare dorință de bine care este atrasă spre această înălțare se extinde continuu, pe măsură ce călătorul progresează prin efortul său spre bine ... Astfel, nici o limită nu va întrerupe creșterea în înălțarea spre Dumnezeu, din moment ce nu poate fi identificată o limită a binelui”<footnote De vita Moysis, II, P. G. XLIV, col. 404CD. footnote>. Sufletul care este introdus în sanctuarul Cântării Cântărilor, are ca scop unirea (ανάκρασις) acestuia cu Dumnezeu. Acestei etape
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ci vedem spiritual fața Celui ce ne vorbește, simțind prezența Lui. Îl simțim pentru că este și sălășluiește în noi, unit cu noi, îndumnezeindu-ne, făcândune capabili de acest dialog<footnote Chișcari Ilie, op. cit., p. 600. footnote>. Atingând acest stadiu al înălțării spirituale, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru îl vedem acum îndeplinit. „Căci cine n-ar spune că sufletul înălțat atât de mult n-a ajuns
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
create de ceea ce dorește, acum că se gândește că pasiunea sa pentru Celălalt nu poate fi împlinită sau satisfăcută. Dar vălul durerii sale este îndepărtat când află că adevărata satisfacere a dorinței sale constă în continuarea neobosită a căutării și înălțarea sa neabătută; astfel ea vede că împlinirea dorinței sale va genera continuu o dorință și mai mare pentru Transcendent”<footnote Idem, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 1037BC; cf. Everett Ferguson, op. cit., p. 73. footnote>. Sufletul doritor de Dumnezeu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
a mai declarat că, în același cadru au fost prezentate informări privind noul Plan de prevenire a epidemiilor și respectiv cu privire la modul de îndeplinire a hotărârilor consiliilor locale referitoare la ordinea și liniștea publică în localități. ZIUA EROILOR La sărbătoarea Înălțării Domnului (1 iunie), când în tradiția ortodoxă se sărbătorește și Ziua Eroilor, autoritățile publice locale au participat la slujbele religioase pentru cinstirea eroilor neamului și la depunerile de coroane la monumentele eroilor din zona centrală a Timișoarei (foto) și din
Agenda2006-22-06-administratia () [Corola-journal/Journalistic/284996_a_286325]
-
de laudă la sfinți, p. 525) Cinstirea martirilor „Ei înșiși vor fi înălțaȚi mai mult decât ar fi fost înălțaȚi dacă ar fi fost drepți, dar n-ar fi fost martiri. Căci pe drept cuvânt moartea prin martiriu este numită înălțare, după cum se vede din cuvintele: Dacă Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine (In. 12, 32). Să preamărim, deci, și noi pe Domnul, înălțându-L prin moartea noastră, de vreme ce martirul va preamări pe Dumnezeu, prin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
înainte de toate decentă aspectului, a costumului și a gospodăriei, o morală și un stil". Dacă un pragmatism de bun-simț, ai cărui termeni intra inevitabil în coliziune cu cinismul marxism-leninismului, care pretinde chinurile mizeriei, precum o condiție prealabilă, analoaga ascezei, a înălțării la condiția Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă atât informația poetului în domeniu, cât și marea realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului sau se strevede prin chinurile creației devoratoare, începută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă atât informația poetului în domeniu, cât și marea realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului sau se strevede prin chinurile creației devoratoare, începută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără început și fără sfârșit, dar poate determina, atotpotent, în lumea sub-dimensionată, creație (început) - și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doar pentru unii știute, a fost păstrată prin „timpul“ omului, istorie, din protoistorie, această decisivă faptă. Omul nu are decât să suporte consecințele complicității (prin ignoranță, prin înșelăciunea luciferică), cu acei îngeri căzuți. însă Creatorul ia păstrat șansa întoarcerii, mântuirii, înălțării. Aceasta este parabola christică, a învierii, sau mai potrivit spus, a Reînvierii și înălțării. Unde? Mai presus decât acel spațiu sub-dumnezeiesc, dar olaltă cu îngerii loiali, cei necorupți, cei ce n-au trădat Opera. * Timpul este egal spațiu. Adică omul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
decisivă faptă. Omul nu are decât să suporte consecințele complicității (prin ignoranță, prin înșelăciunea luciferică), cu acei îngeri căzuți. însă Creatorul ia păstrat șansa întoarcerii, mântuirii, înălțării. Aceasta este parabola christică, a învierii, sau mai potrivit spus, a Reînvierii și înălțării. Unde? Mai presus decât acel spațiu sub-dumnezeiesc, dar olaltă cu îngerii loiali, cei necorupți, cei ce n-au trădat Opera. * Timpul este egal spațiu. Adică omul, odată întreru pând ne-viața, neantul, prin naștere, ia în devenire un timp propriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de rău, recunoaște și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă șansa învierii, apoi a înălțării în Divinitate. * Din inime/părți/particule/foneme, cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență în acest mediu. * Conlucrarea dintre cele două „etaje“ ale creierului este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De fiecare depinde înălțarea fiecăruia. Problema mântuirii, întrun fel, este dificil de comunicat, de „transferat“, însă întruparea lui Iisus între noi, a fost a ne arăta că, prin legea iubirii de semen ca de tine însuți, până la jertfirea de sine, am dobândi înălțarea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
depinde înălțarea fiecăruia. Problema mântuirii, întrun fel, este dificil de comunicat, de „transferat“, însă întruparea lui Iisus între noi, a fost a ne arăta că, prin legea iubirii de semen ca de tine însuți, până la jertfirea de sine, am dobândi înălțarea și eternitatea. * A muri, pentru a învia, însă numai a muri trăind între-timp în adevăr, bine, frumos, agreat de Dumnezeu. Nu fericirile și nefericirile noastre legate de materie, percepute ca atare drept idealuri (utopii), există. Ele sunt „virtuale“, însă le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu lucifericii. * Au fost războaie între Divinitate și Diavolime. Are loc un război! Războiul continuă, se petrece, iar noi suntem prinși în acest război. Cu cine ne aliem? Consimțim operei de distrugere a Demonilor, sau dorim cu ardoare iertarea și înălțarea? * Să reprimim dumnezeirea, ar fi supremul nostru lucru - lucrarea vieții noastre, ci nu compromisul, necum consolarea camaraderiei cu forțele răului; înțelegerea prin cunoaștere și iluminare din Spirit (ca instrument dumnezeiesc), necum târâșul în fugarele umbre ale unei vieți ternare, tulburi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în limpezime. în contemplarea și intuiția, revelația și bucuria de care ne lăsăm pătrunși, sub acțiunea Divinului. * Dumnezeu nu a fost, nu este, necruțător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cartea editată în țară este fascinantă și așa, cenzurată. Inconfundabilul limbaj cioranian este cvasi poeticașa cum îi este și ființa filosofică. Ceva ne amintește de celălalt mare geniu român, Mircea Eliade și a sa iubire crepusculară, un inefabil coborâtor întru înălțare în dimensiunea metafizicii nocturne... Consider că Cioran scrie epistolele către Thoma sub terifianta înflăcărare a omului ce nu resimte nicicum vârsta - durata întrupată, devreme ce numind-o zeița “fericirii dar și a nenorocirii” sale, vorbește el însuși ca un zeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU, grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți, din stâncă și-ai durat din caldul sânge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]