76,615 matches
-
de stres și constrângeri specifice, resurse și strategii de coping diferite. O primă concluzie ar fi aceea că, pe lângă stresul principal al adopției unui copil, care intră în familie cu o serie de caracteristici și particularități care adeseori pun la încercare resursele familiei adoptatoare, se acumulează o serie de alți factori care afectează într-o măsură mai mare sau mai mică adaptarea. Un prim indicator al adaptării îl reprezintă calitatea relațiilor dintre membrii familiei. Constatăm legături bine consolidate în timp. Afecțiunea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
identitatea umană; ideologic, când "mandatul" maternității devine o obligație patriotică, etnică sau eugenică; psihologic, când procreerea se identifică cu deciziile raționale sau iraționale, aspirațiile, emoțiile femeii sau cuplului și la nivelul politicii demografice, când statul intervine, direct sau indirect, în încercarea de a reglementa dinamica fertilității și de a influența cauzele și consecințele sale355. În prezent, în România, nu mai putem vorbi despre o obligație patriotică de a deveni părinte și de o politică pronatalistă agresivă, de creștere artificială a natalității
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
11% în anul 1999. Cuplurile fără copii, care doresc să evite stigma și să se conformeze normelor sociale prin creșterea copiilor, adeseori recurg la adopție. Dincolo de efortul (material, psihologic, medical) de a utiliza tehnologiile moderne de reproducere, adopția poate reprezenta încercarea cuplurilor care se simt stigmatizate de a normaliza situația. În mod paradoxal însă, se poate întâmpla ca însăși parentalitatea adoptivă să fie discreditantă, stigmatizantă în special pentru persoanele care adoptă din motive de infertilitate. Într-un studiu realizat de Miall
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
întristare persistente o lungă perioadă de timp. Alături de aceste trăiri negative, părinții biologici care consimt la adopție resimt sentimentele stigmatizării și discriminării sociale. Considerați a fi "părinți cruzi","decăzuți", părinții biologici resimt sentimente de vină, de rușine 376 asociate cu încercarea disperată de a-și ascunde fapta când și cât este posibil. De Simon 377, într-un studiu realizat asupra unui număr de 264 femei care au consimțit la adopția copiilor lor, a încercat să identifice câteva variabile cheie, sociale și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o familie, este văzută ca o măsură pozitivă, favorabilă. Din perspectiva adoptatorilor însă, adopția poate fi considerată ca fiind "second rate". Recunoscută fiind importanța acordată copilului pentru fericirea familiei, se admite adopția ca proces pozitiv, atunci când cuplul a eșuat în încercarea de a avea un copil biologic chiar și prin metode de procreare artificială. Prin urmare sunt valorizate relațiile biologice, de sânge în interiorul familiei și importanța background-ului genetic în dezvoltarea ulterioară a copilului, în special din punct de vedere social
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
acestei situații. Opțiunea noastră de a ne orienta în demersul de cercetare în funcția de teoria stresului familial nu a fost aceea de a "patologiza" familia adoptivă, ci de a scoate în evidență factori specifici care ar putea pune la încercare adaptarea familiei și de a oferi dovezi de cercetare despre factorii care pot asigura manifestarea adecvată a rolului parental în cazul părinților adoptatori. Ancheta pe bază de chestionar a scos în evidență că, majoritatea mamelor adoptatoare au o bună relație
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
îngrijit într-o familie, este văzută ca o măsură pozitivă, favorabilă de către majoritatea respondeților. Atunci când însă au fost provocați să se gândească la adopție din perspectiva părinților, această măsură a devenit o soluție "de salvare" atunci când cuplul a eșuat în încercarea de a avea un copil biologic chiar și prin metode de procreere artificială. Relațiile biologice, de sânge din interiorul familiei și background-ul genetic sunt considerate importante în construirea familiei și în dezvoltarea copilului. Același aspect reiese și din percepția
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Șerboianu își asumă latura organizatorică în cadrul comunității țiganilor. Astfel, în aprilie 1933, el fondează Asociația Generală a Țiganilor din România, având la bază și vechea structură a societății lăutarilor "Junimea Muzicală". Meritul său era evident, fiind vorba despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații era emanciparea țiganilor, în acest scop Șerboianu redactând un "Apel către toți țiganii din România", în 26 de puncte 57. Acest program de emancipare era dezvoltat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prelungi boala. Bruștele schimbări sociale au darul de a provoca perturbații, mai ales când ele au caracterul obligatoriu, cum de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omului" etc. deși în crematoriu nu se bagă oamenii de vii, ca odinioară, ci numai cei morți, voi reda textul capitolul XXII din Geneză (în Biblie) unde este vorba despre "Jertifirea lui Isaac" " După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avram și i-a zis: "Avrame!" Iată-mă, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-i ardere de tot acolo, pe un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mâinilor și de a se identifica cu ea, de a fi ceea ce este ea și de a face ce face ea este în posesia exclusivă a unei cunoașteri care se confundă cu această putere deoarece nu este nimic altceva decât încercarea de sine pe care aceasta o face în mod constant, decât subiectivitatea sa radicală. Numai în imanența subiectivității sale radicale, și prin aceasta, este posibilă puterea mâinilor și orice putere în general adică se află în posesia ei înseși și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel în orice moment să se desfășoare. O astfel de cunoaștere care exclude din sine ek-staza obiectivității, o cunoaștere care nu vede nimic și pentru care nu este nimic de văzut, care constă, dimpotrivă, în subiectivitatea imanentă a purei sale încercări de sine și în patosul acestei încercări este tocmai cunoașterea vieții. Or cunoașterea vieții (expresie care ni se prezintă din acest moment ca tautologică) nu este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în care savantul trebuie să întoarcă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
O astfel de cunoaștere care exclude din sine ek-staza obiectivității, o cunoaștere care nu vede nimic și pentru care nu este nimic de văzut, care constă, dimpotrivă, în subiectivitatea imanentă a purei sale încercări de sine și în patosul acestei încercări este tocmai cunoașterea vieții. Or cunoașterea vieții (expresie care ni se prezintă din acest moment ca tautologică) nu este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în care savantul trebuie să întoarcă paginile cărții pe care o citește, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd și personajele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afectivitatea auto-afectării sale care este ea în mod absolut și nu ar putea fi mai puțin, chiar dacă n-ar fi decât ea pe lume, sau, mai curând, chiar dacă n-ar fi nici o lume: ar fi în orice caz această pură încercare mută de sine pe care spaima o face din ea însăși, pasiunea sa ar fi viața. Or, ceea ce este adevărat despre spaimă, intactă în ființa sa proprie, în carnea afectivității sale, chiar și atunci când reprezentările care o însoțesc în visul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să se vadă. Căci dacă acest a face să se vadă ar fi în realitate disimulator, deformator și susceptibil a induce în eroare, nu ar înceta totuși să existe în pura sa încercare de sine, ca văz care se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, ca viziune vie. Sentimus nos videre, spune Descartes. Există astfel un a-se-simți-pe-sine al viziunii care rămâne, care este "adevărat" în mod absolut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cea a exteriorității transcendentale în care se înrădăcinează orice formă de exterioritate și de obiectivitate, mai cu seamă obiectivitatea lumii și a științei. În puterea de revelare a vieții, dimpotrivă, nu mai există nici îndepărtare, nici diferență, viața este o încercare de sine fără distanță, fenomenalitatea în care constă această încercare este afectivitatea. Descartes nu a pus niciodată la îndoială adevărul științei, și cu atât mai puțin intenționa să facă critica sa. Dimpotrivă, discursul său constă în a legitima știința, mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de exterioritate și de obiectivitate, mai cu seamă obiectivitatea lumii și a științei. În puterea de revelare a vieții, dimpotrivă, nu mai există nici îndepărtare, nici diferență, viața este o încercare de sine fără distanță, fenomenalitatea în care constă această încercare este afectivitatea. Descartes nu a pus niciodată la îndoială adevărul științei, și cu atât mai puțin intenționa să facă critica sa. Dimpotrivă, discursul său constă în a legitima știința, mai precis foarte recenta știință matematică a naturii pe care o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numai că există două forme de cunoaștere eterogene, pe care le numește cunoașterea sufletului, sau ideea cugetului, pe de-o parte, și cunoașterea trupului, adică raportarea la obiect, de cealaltă parte. Cea de-a doua Meditație are drept temă explicită încercarea de a arăta: 1) că cunoașterea sufletului este mai fundamentală și mai sigură decât cunoașterea trupului titlul Meditației fiind " Despre natura cugetului omenesc și despre faptul că acesta este mai lesne cunoscut decât trupul"; 2) că pe această cunoaștere absolut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a o rezolva, la analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să se adapteze la ele: este ceea ce numim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este diferența sau, mai curând, Abisul pe care, la începuturile gândirii moderne și fundamentând-o pe aceasta, Descartes a știut a-l recunoaște între "suflet" și "trup", adică între ceea ce, încercându-se pe sine și revelându-se sieși în această încercare mută de sine, este viață și acel ceva care, incapabil să înfăptuiască opera acestei auto-revelări și lipsit pentru veșnicie de ea, se dovedește a nu fi decât un "lucru", a nu fi decât moarte. Iată de ce, pretinzând că surprinde ființa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
le poată pune în operă. În măsura în care operațiile constitutive ale științei sunt modalități ale vieții absolute în sensul despre care tocmai am vorbit, în sensul unui exercițiu al potențialităților acestei vieți, al punerii lor în operă și al punerii lor la încercare, în care ele sunt propria lor ființă-practică adusă în această practică și de către ea la nivelul său de realizare cel mai înalt posibil, la înfăptuirea sa și la sporirea sa, atunci știința, percepută nu doar în mod restrictiv drept câmpul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale sale, care sunt ideile sale înnăscute într-un anumit fel. La fel, cel care, urmând sfatul lui Malebranche, încearcă se facă în așa fel încât într-un cerc nu toate razele să fie egale și care se lovește în încercarea sa de o imposibilitate de principiu, încearcă în fața necesității inteligibile patosul unei evidențe care îl constrânge. Există așadar un patos al evidenței constrângătoare, care nu motivează doar în mod tainic alegerea pe care au făcut-o matematicienii în legătură cu propria lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]