4,165 matches
-
Dumitru și alergă pe poartă spre câmpul Mandravelei. Pe drum își rupse o mânecă de la cămașă și se legă cum putu la spate. Îl apucau căldurile și se uita în urmă dacă nu vine cumva Bozoncea după el. Nu știa încotro pornise. La pompă îl aștepta Gheorghe, plin de sânge și el, tremurînd: - Scăpași? - Scăpai, leagă-mă tu bine... Codoșul văzu rana adâncă, pe marginile căreia sângele se închegase. - Aoleu... - Taci, du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine la căldurică, cu molanul pe masă? Ca să nu mai vorbesc de bani... Starostele tăcea îndîrjit. Privea împrejur și nu știa încotro s-o apuce. Așezările omenești erau pe aproape, dar cum să mai deosebești ceva prin negura care se lăsase și cine să te audă dacă ai striga în chiotul vîntului? - Gura, că dă benga-n voi! rosti în cele din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gura, că dă benga-n voi! rosti în cele din urmă. E vorbirea, ce-i facem? - Nainte, hai nainte! zise Dumitru înfricoșat. Se mișcară în neștire. După vreo jumătate de ceas, ieșiră la o margine. Nicăieri, nici o lumină. Cine știe încotro se pierduse Bucureștiul! O dată intră spaima-n țigani. - Aici ne prăpădim! făcu Neacșu. Moartea-i cât capra pe noi... și se răsti la bătrîn: Dumneata ne-ai adus aici, dumneata să ne scoți la cap, că n-ai vrut să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fapt să spună cuvintele Încărcate de reproș ale lui Louis Blanc, neobositul apărător al idealurilor socialiste, În 1862, când scrie Istoria Revoluției Franceze? Că Muscadinii ar fi un simbol al cecității umane, al neputinței de a vedea cu limpezime Încotro se Îndreaptă lumea. „Armele lor sunt un baston scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Wilde. Unii istorici ai dandysmului - Giuseppe Scaraffia, de exemplu - cred că succesul lui Wilde se datorează și unui fapt extrem de banal: În Anglia acestui victorianism târziu și relaxat, Wilde are drum liber; posibilii săi concurenți s-au retras care Încotro și din diferite motive. William Morris, teoretician al estetismului, stă și studiază zelos În liniștea bibliotecii. Rosetti e prăbușit din cauza morții soției. Swinburne, lovit de surditate, se refugiază cu prietenul Watts-Dunton lângă Londra. Spațiul de joc a rămas, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prima dată, cu mâinile făcute cuib în jurul cănii. Îmi plac foarte mult. Mai târziu, urmărind-o la repetiții, aveam să-mi dau seama că aceasta era probabil cea mai mare laudă pe care o putea aduce. M-am prins cam încotro bate Sally cu ideea lui. — Le înălțăm pentru scenele de la curte, ca pe niște lampadari 1, o întrerupse Sally plin de entuziasm. Cum zici - lumini atârnătoare? —Candelabre. —Candelabre. Poate scoatem câteva, văd eu. După aia, la scenele din pădure le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică desăvârșită, pe care mi-am propus să o țin minte pentru mai târziu. Aerul său de nepăsare avea și un efect secundar, anume acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și că se gândise că ar fi util să mă pună în legătură cu publicistul teatrului. Colaborarea mea la această producție părea a fi materialul perfect pentru un articol în secțiunea de teatru a ziarului Guardian. Deja îmi cam dădusem seama cam încotro bătea interlocutoarea mea. Încercând să scurtez eventualele ocolișuri, deși erau executate cu măiestrie, i-am spus: — Ar putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe don’șoara Mimoza de colea. — Bun, îi dăm drumul? întrebă MM. Ca de obicei, întrebare ei avea forța unui ordin, iar cei care apăreau în scena care urma să fie repetată ieșiră în față, în timp ce ceilalți se răspândiră care încotro ca să-și pună hainele pe ei. Tocmai în acel moment se auzi o voce din capătul îndepărtat al sălii: — Nu pot să cred! Am crezut că întâlnirea a fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa ta de interes pentru un angajament de durată, sugeră Janey. Băi, nu-mi vine să cred - tu ești tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins canatul porții, care a cedat fără greutate, căci era deja întredeschis. Am ieșit din oraș, fără să știm prea bine încotro s-o apucăm. Eram încă la câțiva pași depărtare de zid, când un spectacol ciudat s-a oferit ochilor noștri holbați: două trupe de călăreți păreau să se îndrepte spre noi, una la dreapta, urcând dinspre râul Genil, dar înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în luptă pentru a-mi apăra regatul, care este astăzi foarte slăbit. Tanger se află în mâinile portughezilor, ca și Arzilla și Sebta; Larache, Rabat, Chella și Salé sunt și ele amenințate, Anfa e distrusă, iar locuitorii ei fug care-ncotro. La nord, spaniolii ocupă unul după altul orașele de pe coastă. M-a tras mai aproape și a coborât glasul. Apropiații lui se îndepărtară, dar nu fără a ciuli imperceptibil urechea. — Peste câteva luni, îmi voi ridica din nou oastea împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă însoțești fără să pui nici o întrebare? — Până în China, dacă trebuie! Atunci, vino să mă întâlnești mâine dimineață, aducând două cămile și burdufuri pline, în fața Marii Moschei de la Ghizeh. Hotărât să mă țin de cuvânt, n-am întrebat-o încotro ne îndreptam, astfel că, după două ceasuri de drum, nu schimbaserăm decât câteva vorbe. N-am socotit totuși că încalc înțelegerea dacă remarc: — Piramidele nu-s probabil prea departe de aici. — Întocmai! Încurajat de indicația asta, am continuat: — Acolo ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai impresia că Accidentele istoriei - mai precis, partea cu sau...? din, de altfel, incitantul dumitale studiu -, n-ai impresia, zic, că ar putea face foarte bine obiect de dezbatere și la un congres de teozofie? Asta dacă am sesizat corect Încotro bați cu teoria dumitale... Am protestat zguduit de vehemența simulată pe care gluma profesorului o reclama. Mai Întâi că nu era vorba despre o teorie În Înțelesul academic al cuvântului; supoziție ar fi un termen mai potrivit. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În lume cu un rost bine definit, și că aceia care ne-au aruncat aici ne țin permanent sub ochi, veghează asupra noastră, ne urmăresc evoluția și mișcările. La scară planetară, bineînțeles, fiindcă asta Îi interesează: cum se dezvoltă și Încotro se Îndreaptă lumea - a noastră și a lor, deopotrivă. Acesta este primul secret care, de mii de ani, a rămas păzit cu mai multă strășnicie decât toate comorile Pământului. Nu se mai știe cum a fost el aflat și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației și bombardată non-stop cu mereu proaspete contingente de informații care mai mult mă năuceau decât mă ajutau să pricep ce se Întâmplă În jur și Încotro se Îndreaptă evenimentele. Da, evenimentele alea care Începeau să se precipite, după cum mă pusese În gardă Eveline Înainte de a-și lua, drăguța de ea, picioarele la spinare. S-or fi precipitând, dar o făceau Într-o anumită manieră, neinteligibilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu vă privește fizionomia lumii, cum se mișcă și Încotro se Îndreaptă ea... - N-am spus că n-am fi vrut să Înțelegem toate astea, Însă ne-am dat seama că pătrunderea lor depășește puterile omului și am renunțat să mai căutăm un răspuns. Sunt, probabil, În joc prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui asemenea pericol, fie el și oricât de potențial? Cei doi s-au privit scurt, apoi Howard și-a plecat ochii neverosimil de verzi cu un aer deprimat. - Ești convins că ai Înțeles exact ce e În capul lui Zoran? Încotro bate? m-a chestionat Eva, decepționată fățiș de naivitatea mea. - De mult nu mai Înțeleg exact nici măcar ce e În capul meu, darmite În al altora... O să vă spun ce am dedus eu până acum, punând una lângă alta informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga mâna-n foc că am vorbit pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mister Adam, ați promis că astăzi Îi veți da un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care este el? „Putem”? Ce vroia să fie acest plural? Și care era cel mai bun răspuns? „Când te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei, mergi drept Înainte”, mi-a fulgerat memoria sfatul glumeț ,și nu tocmai, al instructorului cu care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
necesare" și de încrederea cu care îl va însoți; "încredere în inteligența mea și în cinstea mea, încredere absolută dar senină, calmă, fără entuziasme exagerate nici descurajări". De un lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici un rost să încerce realizarea politicii Centrului Catolic, când mișcarea de la 28 mai părea că are toate șansele de a deveni o revoluție națională. Dar, deocamdată, Salazar nu avea altă țintă decât echilibrarea bugetului: "Știu foarte bine ce vreau și încotro mă îndrept", mărturisise el luând în primire Ministerul Finanțelor. Își avea bine seriate problemele și își dădea seama că totul se va prăbuși dacă nu va începe de la temelie. Acest filosof catolic, care crede - și o va mărturisi de nenumărate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sta cu putință ca să supraviețuiască. Erau zvârcoliri care nu dovedeau un dezechilibru social și politic, ci seriozitatea cu care se împlinea revoluția naționala. Căci - astăzi, la lumina evenimentelor care au urmat, nu mai încape îndoială - Salazar "știa ce vrea și încotro se îndreaptă" nu numai în ceea ce privea echilibrarea bugetului, ci mai ales în ceea ce privea revoluția începută de mișcarea de la 28 mai. În clipa când fusese chemat la guvern, situația politică era gravă. Dictatura militară - singura posibilitate pe care o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
militară. Izbutise acest miracol - primul buget portughez excedentar după o perioadă de anarhie economică. Faima lui financiară trece granițele și se răsfrânge asupra regimului și a țării întregi. Dar un om care mărturisise dintru început că știe ce vrea și încotro se îndreaptă, nu se putea opri aci. Revoluția națională trebuia continuată pe câmpul politic. Evident, "politicul" nu însemna pentru Salazar "partide politice", după cum nu însemna nici una din mitologiile demo-liberale care stăpâniseră conștiința portugheză în ultimele generații. "Statul participă și el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]