5,478 matches
-
am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu știi să fugi pe internet? m-am luminat. — Să vezi cum am învățat. Aveam mai demult un prieten care locuia în străinătate și mă suna din când în când. Într-o seară i-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
așternut. O spus ceva cât ai stat cu el? Nu. N-o spus nimic. O cerut apă mereu... Cred că o pierdut mult sânge până l-am găsit noi și unde mai pui gerul ista! Doamne, câte o avut de îndurat! Acum o ajuns pe mâini bune - a conchis Cotman. Apoi eu am să mă duc la treburile mele. Du-te, Măriuță, da’ nu uita ce te-am rugat. Nu uit. Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire ca un jar îl îndură toate florile, în dulci suferinți peste măsură și peste fire. Bucură-te, floare ca ghiocul, și dumirește-te! Nu trebuie fiecare să știm cine-aduce și-mprăștie focul. Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu ești floare, și dacă-ntrebi, nu pot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
chemau muritorii! Astăzi, vorbind pentru toți el nu are chip și nu are nume - poetul! Viața lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pînza-n iarbă fete, alte sunt la rând. E același, nu-s aceiași. E același unic soare tâlc suav învederînd. Ca să coloreze ceasul fluturi - alții sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare ce-nfierbîntă roua, vânt. Sa îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare inima prin lumi bătând. Să îngîne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. CIMITIRUL ROMAN Huliți au fost romanii de unii învățați din vremi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinților în copii pînă la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; 10. și Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 11. Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de dărîmături și niciodată să nu fie zidită din nou. 17. Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvîrșire, să nu se lipească de mîna ta pentru ca Domnul să se întoarcă din iuțimea mîniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte și să te înmulțească, după cum a jurat lucrul acesta părinților tăi, 18. dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ți le dau azi, și făcînd ce este plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească, întâi cu palmele, apoi cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți mai permit?! Cât o să mai îndur?! Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți mai permit?! Cât o să mai îndur?! Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză neputincios pe marginea patului și începu să plângă. Ilona, răvășită, deja vânătă la ochi, oricât și-i apărase, se lipi de el și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
decât un capac de sticlă; scăpase din multe primejdii și se dovedise a fi puternic. Vântul nemilos al iernii i-a spulberat casa, iar el, căzând, s-a târât sub frunze și a zis: - Of, Doamne, cât mai am de îndurat? Rotariu Daniel Școala Gimnazială Rediu Peste vârfuri... Văzduhul...Un lucru destul de simplu și de obișnuit, am putea spune. Dar în operele eminesciene, acest văzduh are o semnificație? O întrebare simplă, cu un răspuns la fel de simplu: are o vastă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ne ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipsești pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioși. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-și îndure vinovăția! Am cunoscut odinioară un industriaș care avea o nevastă desăvârșită, admirată de toată lumea, și pe care totuși o înșela. Bărbatul acesta turba de-a binelea la gândul că e vinovat, că lui nu-i stă în putință nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că lui nu-i stă în putință nici să primească și nici să-și dea brevet de virtute. Cu cât nevasta se arăta mai desăvârșită, cu atât creștea și turbarea lui. În cele din urmă nu și-a mai putut îndura vina și ce credeți c-a făcut? N-a mai înșelat-o? Nu. A omorât-o. Iată cum am avut prilejul să-l cunosc. Situația mea era ceva mai de invidiat. Nu numai că nu riscam să ajung în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
adorat de mulțime. Câțiva dintre bunii mei criminali ascultaseră, de altminteri, când uciseseră, de același imbold. Lectura ziarelor le aducea, fără îndoială, în trista situație în care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
libertatea. De aceea e mai bine să nu vezi. Ca să nu mai vorbim ce riști să-i auzi vorbind despre ceea ce socotesc ei a fi fost pricina sinuciderii tale. Parcă-i aud: S-a omorât fiindcă n-a mai putut îndura să..." Ah! dragă prietene, ce puțină imaginație au oamenii! Ei cred întotdeauna că te sinucizi pentru un motiv oarecare. Dar poți să te sinucizi foarte bine pentru două motive. Lor nu le dă însă prin cap una ca asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu-i logic să fie așa? Dar aici nu-i vorba de a fi sau nu logic. Important este să te strecori și, mai cu seamă, să eviți judecata. N-am spus să eviți pedeapsa. Căci pedeapsa fără judecată se îndură mai ușor. Are, de altminteri, un nume care-i o chezășie pentru nevinovăția noastră: îi spunem nefericire. Nu, important, în cazul de față, este să scapi de judecată, să eviți să fii întruna judecat, fără ca osânda să-ți fie vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și, sângerând din mii de răni, mi-am pierdut dintr-o dată toată puterea. Întreg universul a început atunci să râdă în jurul meu. Iată un lucru pe care nici un om (în afară de cei ce nu trăiesc, adică de înțelepți) nu-l poate îndura. Singura apărare e răutatea. Oamenii se grăbesc să judece spre a nu fi ei înșiși judecați. Ce vreți? Ideea cea mai firească a omului, cea care-i vine în chip naiv, din străfundul firii sale, este ideea că e nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mântuirea (adică dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuși, neliniștea mea creștea, moartea îmi stătea zi și noapte la căpătâi, mă sculam în fiecare dimineață cu ea în gând, iar laudele ce mi se aduceau îmi păreau din ce în ce mai greu de îndurat. Socoteam că minciuna sporea o dată cu ele, întrecând orice măsură, și că niciodată nu-mi va mai sta în putință să-mi fac rânduială în viață. Într-o bună zi, n-am mai putut răbda. Prima mea reacție a fost exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să mă uit iar într-acolo, punctul acela negru dispăruse. Tocmai voiam să strig, să chem prostește într-ajutor, când l-am văzut din nou. Era unul din acele resturi pe care le lasă vapoarele în urma lor. Totuși, nu putusem îndura să-l privesc, căci mă gândisem de îndată la un înecat. Am înțeles atunci, fără revoltă, așa cum te împaci cu o idee despre care știi de mult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu atâția ani în urmă, răsunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ape putrede: prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, Elie fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o ușă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de judecată. Căci n-o pot îndura, dragul meu, și cu asta am spus totul. Cel care se supune unei legi nu se teme de o judecată care-l așează la locul ce i se cuvine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o ușă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de judecată. Căci n-o pot îndura, dragul meu, și cu asta am spus totul. Cel care se supune unei legi nu se teme de o judecată care-l așează la locul ce i se cuvine într-o rânduială în care crede. Dar cel mai mare chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sfârșit, spusele, la cel ce mă ascultă, silindu-l până la urmă la o mărturisire care o întrece pe a mea. Amestec ceea ce mă privește pe mine cu ceea ce-i privește pe ceilalți. Iau trăsăturile comune, experiențele pe care le-am îndurat împreună, slăbiciunile pe care le împărtășim cu toții, bunele maniere, omul zilei, cu alte cuvinte, așa cum există el în mine și în ceilalți. Din toate făuresc un portret care este al tuturor și al nimănui. O mască, la urma urmei, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și fața le radia la amândouă. Doamna Irina se gândea adeseori: ,,Doamne, copilul acesta mă vrăjește, mă face să o iubesc nespus de mult. Văd că iubirea mea îi face atât de bine... poate într-o zi va vorbi... Doamne, îndură-te de Lavinia, să poată spune măcar cuvintele esențiale ale vieții!...” După aceste gânduri și după această rugăciune șoptită pe holul școlii, au mai trecut câteva săptămâni. Doamna Irina se mutase în altă sală de clasă. Se vedea mai rar
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul. Dar nu mai putea îndura ocara și vorba lumii. A stat așa nemișcată în mijlocul pădurii așteptând să treacă, să se trezească și să plângă ca o proastă pentru că a crezut într-un vis. N-a fost să fie așa cum spera, era mai real decât
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și mie bucurie cât oi mai trăi. Tu ai avea acolo pe mama, pe tata, ai cui să-i spui pe nume și cine să te strige, da’ eu. Gheorghe, Gheorghe, of, Gheorghe... - Nu mai boci, lasă că s-a îndura de tine, da’ tu să ai grijă, hăi. Ascultă ce ți-oi spune eu să faci. Saveta simți că o lăsau picioarele, iar ochii căutau a întuneric. Se lăsă cerul roșu, iar frigul aducea pe gospodari în case. Porcii erau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cuvântul greu, apăsat, către oamenii care veneau din ce în ce mai mulți la biserică. Poate ar trebui să scoată Sfânta, să aducă icoana. Poate ar trebui să facă ceva, să nu fie el cel care să-i pedepsească. La urma urmei și el îndură chinul și seceta odată cu ei. - Să ne trăiești părinte! - Bună, Aneto! Da’ unde te duci? - Iaca pe vale, la răzeși la izvor. Se împuținează apa și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]