4,343 matches
-
voința sa diferea teribil de cea a populației, care văzuse că Leveriful era parolist și își ținea promisiunile până la cea din urmă literă. Solicitaseră sprijin și îl primiseră, iar după un an, Ministrul trebuise să se mulțumească doar cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu sania, iar acum abia dacă se mai zărea pe ici, pe colo, câte un petic de zăpadă. După o luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii bucuroși începeau să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și încă le mai dădea târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
lor aflat În armată. Vorbeau de-ale lor, despre iarnă, nutreț, făină, bocanci și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă poți elibera, te rog cu toată ființa mea să-i pedepsești pe securiști și să desființezi nenorocita de securitate, cea care ucide fără judecată și nu crede În oameni!”. Maria spăla geamul iar mâinile femeii erau roșii și aproape Înghețate când Îl văzu pe bărbatu-său aruncând toporul și În timp ce acesta sărea În sus și făcea niște gesturi de mare bucurie și surpriză, trăgea cea mai dură Înjurătură a sa (eleborată În timpul când era șef de post). Vorbea tare, aproape
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe care ai fi vrut s-o dramatizezi. Îți Înghețaseră mâinile. Cerșetorii nu se duseseră Încă la culcare și mâini la fel de Înghețate ca ale tale se Întindeau din loc În loc ca să primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii fără să te uiți și fără să comentezi. Când ai ajuns În casă te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai săturat de mine, așa-i? Bine că recunoști! - Nu, Țușca. Mi-e dor de zilele când nu aveam nimic și mâncăm “friptură de cartofi” cu usturoi... Când ne plimbăm de mână prin zăpezile Edmontonului. Când mă întorceam obosit și înghețat acasă, și te găseam bună și caldă... - Nu din cauza mea nu mai sunt zilele alea. - Nu. Nu din vina ta. - Când ai mințit? Atunci sau acum? - Nu am mințit. Nu mint. Cred că este un blestem... - Ce blestem? Despre ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de descoperire îl îndemnă pe Dan. -Mergem ,Postumus? -Un moment Pisano.Ceva nu e în regulă. Dacă eu sunt aici,atunci cine s-a duelat cu Ioachimo,la Roma? -Un necunoscut,pe nume Will Shakespeare... „In locul pustiu,de mult înghețat, Până și somnul respiră mai rece. La luptă încă nu au renunțat Și încă speranța nu vrea să plece”. (Marius Stănescu) Dragoste la a doua vedere Orașul a fost înțesat cu magazine în care se vând haine uzate,cu prețul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca pe un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noastră, noul proprietar, un Îmbogățit de război, a Început s-o renoveze: i-a dărâmat pereții, a mutat ușile, a instalat un mobilier alb, de cofetărie, iar fosta noastră grădină a devenit o curte interioară, În care vara se mânca Înghețată. A sacrificat câțiva copaci, dar platanul din fața ferestrei mele scăpase. A avut mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de cea din Bergstrasse, unde locuiam cu mama și Klara. Aici s-au spart doar geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase, tăcute, deasupra mea, acoperindu-mă, cu frig și beznă. Al cui ești? Al cui ești? Cine? Eu sunt oaia cea pierdută... De fapt, nu aș vrea Într-adevăr să vreau să merg acolo, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În vizită la o mătușă, cât despre prietena ei nedespărțită, nimeni nu știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele lui, Cristian Dobrotă. Dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut decât să ajungi cu mașina profesorului Stan pe strada plină de blocuri hidoase unde, până acum câteva luni, ea stătea, ore și ore, la coadă pentru pui vineți, Înghețați. — Dacă nu ar fi venit războiul, care le-a permis rușilor să ocupe atâtea țări, iar Churchill s-a trezit abia peste câțiva ani să vorbească despre Cortina de Fier ce s-a lăsat peste partea de Est a Europei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri cerul plin de stele. Poate chiar și aburul înghețat de deasupra pârâului. A luat mai multe ceasuri până să-l dezghețe. Două ore, spunea mama. Patru ore și șaptesprezece minute, spunea tata. Capul lui, atât de plin, s-a dezghețat abia la urmă de tot. Și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se pricepe deloc la automobile și că, dacă ar fi fost vorba despre mașini de cusut... În capul străzii își face apariția doamna Tripp cu un aer vădit rătăcit. Tripp prezintă convingător calitățile excepționale ale mașinii Singer... Doamna Tripp este înghețată și nefericită. Se sprijină de un gard și începe să plângă. Neamțul cel sentimental o privește, sfâșiat între milă și datorie. Se apropie încet. Tripp îi vorbește actriței despre poezie... Doamna Tripp suspină pe umărul neamțului și-i mărturisește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una cu mare plăcere, spun ele într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în discuție, pentru că oricum ai privi chestia asta, întâlnirile pe internet sună la fel de ridicol ca răspunsul la reclamele Lonely Hearts - înainte să întrebați, nu, nu am făcut asta niciodată. ― Și, adaugă Geraldine, plescăind cu gura plină de lăptuci crocante și înghețate, fără dressing, Jemima o să-l sune în după-amiaza asta. ― Bravo ție, spune Ben distrat, uitându-se la ceas și sărind în picioare. Mă uit și eu la ceas și văd că trebuie s-o șteargă dacă vrea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în altă lume. Un mecanic tocmai verifica niște legături ale unor furtunuri pentru frâne. Abia se vedea dintre aburii scăpați în aerul înghețat. S-au apropiat de el. Când omul și-a terminat treaba, l-au întrebat: ― Unde i garnitura de tren pentru cei concentrați? ― Apoi îi tocmai la turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare, fiindcă va pleca abia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]