5,591 matches
-
folosisem tehnica asta, dar era prima dată când eu eram victima. Nu prea te așteptai la așa ceva din partea unui bărbat. Dar apoi, Hugo nu era bărbatul tipic. Se aplecă și începu să-mi descheie cămașa. Parfumul Issey for Men ne învălui pe amândoi, un văl sub care se afla adevăratul Hugo, la fel de bun ca și parfumul. Mi se învârtea capul. Hugo își strecură mâna pe sub cămașa mea și-mi prinse sânul. — Nici nu știi de când aștept să fac asta, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu mâinile împreunate; încă mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet căzuse și se lovise la cap și, cum aceștia erau prea ocupați cu distracția, n-au făcut decât să scoată niște sunete de îngrijorare, după care și-au continuat matoleala, sporovăind de zor. Cântecul și voia bună care urmară învăluiră congregația, în timp ce noi ceilalți - Hugo, eu, MM, Matthew și Janey - ne-am adunat în biroul mamei lui Matthew pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe a ei să nu chemăm poliția și, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece, nici râsete... Nimic. Lumea era învăluită în liniște și în tăcere. Într-o tăcere deplină. Și asta era ceea ce-și dorise dintotdeauna... O lume calmă și împăcată cu sine însăși, o lume în care nici un sunet, nici o culoare nu se schimbaseră de mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țesuse un hamac din fibre de palmier moriche pe care îl atârnă în spatele colibei și de cum asfințea soarele, cu o punctualitate de găină, se așeza în el, închidea ochii și nu-i mai deschidea până când prima rază de lumină nu învăluia laguna. Atunci, începea vânzoleala ei tăcută și s-ar putea spune că sârguința ei se mărginea la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se întinse în caiac, își sprijini ceafa de margine și lăsă ca soarele dimineții să-i pârlească pielea. Sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor și își găsi odihna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe voci slabe dominate de sâsâitul slab al dialectului venețian. Unul Împingea un cărucior scund Încărcat cu ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu ceapă tocată. Luă un pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin mai mult de-o gură, gustă, bău tot, apoi umplu paharul și puse sticla la loc. Căldura din bucătărie se Învăluia În jurul său. Își slăbi cravata și străbătu Înapoi coridorul. — Paola? — Sunt aici, În spate, Îi auzi răspunsul. El nu-i răspunse, ci intră În camera de zi cea lungă și apoi În balcon. Aceasta era partea cea mai bună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de o fundație publică, IRE, care-și Închiria multele apartamente celor pe care-i considera suficient de nevoiași să aibă nevoie de ele. Deseori, erau date venețienilor; rămânea un mister cum de-l primise signora Ruffolo, deși nici un mister nu Învăluia realitatea nevoilor ei. Brunetti traversă podul Rialto și coborî pe lângă San Cassiano, apoi o tăie la stânga, dând imediat peste turnul scund al bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
împărăția tatălui său. În drumul lor, el a zis păsării: Cântă, cântă! Atunci pasărea și-a desfăcut aripile roșii, și-a înălțat capul și a început să cânte. Cântecul ei făcea minuni. Pe drum, au văzut stane de piatră care, învăluite în trilul păsării, s-au făcut oameni și oamenii aceștia erau buni și bucuroși să fie și altora de folos. De ce? Fiindcă răutatea este o boală, o boală pe care pasărea avea puterea să o vindece. Așa că au pornit toți
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
apă. —E puțin neașteptat. Poate că e așa dintr-un motiv îndreptățit, a lămurit-o Jake cu blândețe. Alice, trebuie să te lași purtată de val. Alice și-a lăsat o mână să-i alunece în apă. Undele care îi învăluiau degetele erau răcoroase și mătăsoase. În fond, ce temeri avea? Jake zburase până la New York cât ai clipi, deși nu știuse că era gravidă, iar atunci când a aflat n-a avut nici o ezitare să-și asume responsabilitatea. Câți bărbați ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
exclamat el recunoscător. Vine mâncarea! Și asta nu e totul, s-a gândit el îngrozit o secundă mai târziu, când o femeie cu nas mare și tocuri înalte a venit înspre ei, clămpănind pe podeaua holului. —Huuuuuugoooooo! a exclamat Laura, învăluindu-l într-un sărut elaborat. Hugo mai curând simțea decât vedea uluirea lui Alice. —Bună, Laura, a murmurat el extrăgându-se din decolteul femeii. Ce surpriză să te întâlnesc aici! Ochii strălucitori, încărcați cu mascara, au clipit întrebător de la Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pierdere de timp? Păi, cea mai mare irosire a resurselor se petrece atunci când culegem bețivi de pe drum, spunea paramedicul. Nici n-ați crede! Oamenii ăștia ies din cârciumă, cad pe jos și ne sună pe noi. Hugo continua să zacă învăluit în coșmarul lui. Toate gândurile lui conștiente erau concentrate pe silueta micuță și tăcută care se odihnea pe pieptul lui, îndemnându-l pe Theo să se lupte cu indiferent ce boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a fi conținut. În acest sens el nu ar putea fi înțeles, adică înglobat. Nici văzut, nici atins - căci, în senzația vizuală sau tactilă, identitatea eului învăluie alteritatea obiectului care devine astfel conținut. Celălalt nu este altul ca o alteritate relativă, ca speciile într-o comparație, fie ele ultime, excluzându-se prin definiția lor, ci chemându-se reciproc prin această excludere realizată prin comunitatea de gen. Alteritatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Toată era numai zâmbete. Așa cum stătea rezemată cu o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-a revenit bine din uimire, cu vorbele, ”da, da, Fata”, rămase în gât... că, Vasilica începu să se îndepărteze încet-încet, învăluită într-o lumină mare, pierzându-se în adâncul cimitirul printre cruci, șoptind ”Goguu Goguu!” Iorgu a rămas cu cuvintele, ”da, da, Fata”, pe buze trist, dar fericit că a văzut-o. Si, și-a continuat rugăciunea în genunchi la marginea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o împăcare lăuntrică îl învălui cu totul... Parcă l-au împăcat cu sine însuși. O liniște sufletească neașteptată, minunată îi umplu sufletul. - Am să dorm!... își zise el calm. Un câine de afară din curte, despică în două liniștea nopții, cu scheunatul lui ascuțit... și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecut de miezul nopții și somnul încă nu-l prindea. În penumbra camerei, pereții albi parcă se apleacă asupra lui. - Nu pot adormi!... Își zise el. De-aș putea dormi... unu, doi, trei... cinci zece... cincizeci... dar, degeaba. Întunericul îl învăluia... O imensă greutate îi apăsa pieptul, făcându-l să lupte pentru fiecare gură de aer... Gâfâia... S-a ridicat în capul oaselor. Clipind des, încercă să- și învețe ochii cu întunericul. Încăperea toată se scufunda în tăcere. Prin minte îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu gâtul și picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu, luând chip de femeie învăluită într-un văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șopti gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare... Tatăl nostru...” ”Sfintească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Numele lui Dumnezeu e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a stins din viață, la Butea. Bătrânul Iorgu, cu lacrimi în ochi, memoră un an de atunci. -... Era în noapte înspre Sânziene...! își zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu-l poate ocoli. Omul viețuiește pe acest pămând, ca să-și pregătească sufletul, și să-l aducă în stare să locuiască în alt lăcaș... - Pârdălnicia vieții... asta-i!... murmură bătrânul Iorgu, și o senzație de pustiire și tristețe, nemărginite îl învălui. Și, din nou, în minte îi veniră Cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam... ”Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că în pulbere te vei întoarce...!” ... În noaptea aceea, înspre Sf. Ștefan, potopit de gânduri, avu un cumplit coșmar... Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bate cineva..!” își zise în somn și alergă să vadă cine e la ușă. Un tânăr, timid, cu ochelari cu ramă neagră, groasă, îi întinse prin deschizătura ușii, sfios, fără să spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și gingașă, ca o floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]