3,948 matches
-
au torturat, mai târziu, multe întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să ne-apropiem mai mult. — Da. M-am gîndit și eu la asta. Mult mai aproape. MĂ bucur că și tu zici așa. Al adormise În fotoliul mare din cameră și lumina Îi bătea drept În față. L-am Învelit cu o pătură, dar atunci s-a trezit. — MĂ duc și eu. — Culcă-te aici. Pun ceasu’ să te scoale. — Poate se-ntîmplă ceva cu ceasu’. Mai bine mă duc. Nu vreau să Întîrzii. — Îmi pare rău că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă cu cireșe. — O să iau astea cu mine, spuse. Untură bău un urcior de apă ca să Înghită plăcinta. — Untură, dacă vrei să citești ceva caută În camera mea. Untură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iau păturile. — Știu. Hai să ne dezbrăcĂm. — O, Wemedge. — E mai haios așa. Se așezară pe pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac, așa c-o să rămÎnă proaspeți. O să-i spun și ei c-am niște probleme cu pădurarii, că mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie mică și niște sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși o noapte minunată, nu? — Da. Tu ai reușit să dormi toată noaptea, nu te-ai trezit deloc? — Mai dorm Încă. Nickie, n-am putea rămÎne aici pentru totdeauna? Nu cred. O să crești și o să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat ca să se hrănească, Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai Încolo. El Îi Întinsese un ziar În poală, după care ea luase curcanul, Îi așezase capul Însîngerat sub aripă și-i mîngîiase penele de pe piept În timp ce Roger conducea. — S-a răcit, spusese În cele din urmă, după care Îl Învelise În ziar și-l pusese Înapoi pe bancheta din spate. Mulțumesc că m-ai lăsat să-l țin, voiam așa de mult să facă asta. Cu mîinile pe volan, Roger o sărutase. — Roger, sîntem atît de fericiți - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie și mai frumoasă decît atunci cînd era trează. Observă că pleoapele erau mai pale decît restul chipului, Îi privi genele lungi, buzele dulci, calme, ca ale unui copil care doarme, sînii, așa cum se Întrezăreau pe sub cearșaful cu care se-nvelise peste noapte. Nu voia s-o trezească și-i era teamă că dacă o sărută s-ar putea s-o scoale, așa că se-mbrăcĂ și se duse În oraș. I-era foame, simțea un gol În stomac, era fericit, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la Lyon să cumpere o sticlă de Evian și un ziar londonez. Știi cum e În gara din Lyon - au mese de alea pliante pe care vînd ziare și reviste, apă minerală, sticle mici de coniac și franzele cu șuncă Învelite În hîrtie, și mai sînt cărucioare cu perne și pături de Închiriat. În fine, cînd s-a Întors În compartiment a văzut că dispăruse valiza. A făcut tot ce se putea face. Știi cum e poliția franceză. Prima chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Fati, a construit, cu ajutorul oamenilor din partea locului, o seră nemaivăzută cu pereți înalți, de sticlă și plante multicolore, aduse de-a lungul anilor de peste multe mări și țări. Dar aici, în parcul dendrologic de la Macea, când vine iarna, sătenii învelesc în cojoace arborii aduși din țările calde, ca să nu le fie frig. Parcul arborilor de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe masă și pe care scrie Li-Tai-Pe : „O, preafrumoasă clipă,/ Și fără de egal!// S-o învelim, prieteni,/ În cel mai moale șal.“ Iată - trăiască hazardul obiectiv! - cum se potrivește cu ce spun eu aici! Erau clipe pe care le nveleam în cel mai moale șal (păstrate pân-acum). Nu pot să zic că nu m-am
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
stuck on the outside. Pleacă de-acasă I’m stuck on the outside Se duce la orele următoare I’m stuck on the outside Se întâlnește cu personalitatea lu’ Pește Vorbește I’m stuck on the outside E departe se învelește în aer de seară. E așa de frumos... Ar putea... să dispară... Copilul e liniștit. Își lipește fruntea de pieptul copilului. Copilul e mic și e roz. Duermete mi nina, Duermete mi sol, Duermete pedazo De me corazon. From bitter
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mîna înapoi!" Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul. 16. David a ridicat ochii, și a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt și cer, și ținînd în mînă sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrînii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pămînt. 17. Și David a zis lui Dumnezeu: Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mîna Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la dealu’ ceala. Seamănă cu Ponoarele de la noi. Numai că acolo nu este biserică, ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când tu erai la piațî. ― Iaca așa arde’ câte o biserică când să nimerea pi linia frontului... ― Tată Toadere, nu strica poveștile acum. Lasă le pe când le-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde sergentul rănit era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-a coborît pe fereastră, și David a plecat și a fugit. Așa a scăpat. 13. În urmă Mical a luat terafimul și l-a pus în pat, i-a pus o piele de capră în jurul capului, și l-a învelit cu o haină. 14. Cînd a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: "Este bolnav." 15. Saul i-a trimis înapoi să-l vadă, și a zis: "Aduceți-l la mine în patul lui, ca să-l omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
îndemînă o suliță sau o sabie, căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică." 9. Preotul a răspuns: "Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorît în valea terebinților; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici." Și David a zis: "Nu-i alta ca ea; dă-mi-o." 10. David s-a sculat și a fugit chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
te teme de nimic; dar ce vezi?" Femeia a zis lui Saul: "Văd o ființă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt." 14. El i-a zis: "Cum e la chip?" Și ea a răspuns: "Este un bătrîn care se scoală, și este învelit cu o mantie." Saul a înțeles că era Samuel, și s-a plecat cu fața la pămînt, și s-a închinat. 15. Samuel a zis lui Saul: "Pentru ce m-ai tulburat, chemîndu-mă?" Saul a răspuns: "Sunt într-o mare strîmtoare: Filistenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un levicer. A apărut, în ciuda celor spuse, vițica noastră frumoasă pe care am și numit-o Florica, de la aspectul ei frumos și care după aceea avea să fie un adevărat izvor de lapte în anii următori. Am păstrat această
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iar în minte îi veniseră imediat câteva imagini excitante în care rolul principal îl avea, bineînțeles, Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o idee ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au uitat ăștia să-l treacă pe hartă? Vă invităm la o plimbare, aduceți și ploaia la pachet, învelită în celofan. Miroase a porumb fiert, i se face poftă nebună să înfigă dinții într-unul, după ce a presărat sare. Multă sare. Umbrelele saltă pe valurile râului, iar degetele strâng cu putere balustrada aceea neagră. Paradoxal, țeava metalică se înmoaie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spusese: Ina, niciodată să n-ai încredere în oamenii care, atunci când vorbesc cu tine, nu ți se uită în ochi. Aceștia ascund ceva, sunt indivizi perverși, periculoși, așa să știi! În momentele următoare, Ina adormi. Olga reveni în salon, o înveli pe Ina cu o pătură ușoară și luând un scaun, îl trase mai aproape de patul acesteia, cu intenția să-i vegheze somnul. Dar nu apucă bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]