8,164 matches
-
Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin taina suferinței și a bucuriei Neamului în urcușul credinței sale spre cer, spre demnitate, spre moarte, spre înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat urgia brațul stâng/ Și-și strânge pumnul lângă scăfârlie/ Rânjind când închisorile ne frâng...”[Aiud, 6 Martie 1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Sub văl de raze tainic împletite/ Își mișcă-ncet mânuțele de floare.” (Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Coconul-Ție, Doamne, îți voi cânta. Doxologia, Iași, 2013) Toate Lacrimile au țesut Giulgiul răstignirilor de veacuri, dar tot ele au înflorit și în cununa Învierii Neamului biruitor: „Spălăm cu lacrimi răni și spade,/ sfințim cu lacrimi un sărut,/ din lacrimi ridicăm arcade/ pe unde viața ne-a durut.// ... Din lacrimi punem pod genunii,/ din lacrimi înviem mereu,/ și împletind din lacrimi funii,/ ne priponim de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Eroi, de Cuvioși, de Martiri, de Mucenici, de Mărturisitori și de Sfinți. Suferința Jertfelnică asumată deplin de creștinul ori Neamul ortodox în vremuri de prigoniri și persecuții este coparticipare martirică, coființialitate mistică la Patimile Domnului, la Răstignire, la Moarte, la Învierea și la Înălțarea Sa la Cerurile Tatălui nostru. Suferința este o comuniune deplină a îndurării și a biruinței în care îi ai alături pe Dumnezeu, Sfinții, Îngerii Săi și Neamul tău: „Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
spune adevărul despre acel cineva?!? În tot ceea ce îl privește integral pe Om, ca de pildă unicitatea lui, i se conferă și condițiile absolute ale unicității sale: existența, libertatea, religiozitatea, adevărul, dreptatea, dăruirea, dorul, comuniunea, comunicarea, cântarea, jertfa, iubirea, desăvârșirea, învierea, înălțarea. Iată imperativul absolut al iubirii Atotcreatorului! Nu puteți ordona tovarășilor, cu venerația terfelită de terciul politic, re-reprimarea gândirii culte ortodoxe, așa cum nu puteți aresta, amintirile, memoria, spiritul, lumina, adevărul, cerul, divinul, înlocuindu-le cu caricatura, plagierea, turpitudinea, nimicul, nihilismul
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
cel Mare și Augustul Cerului și al Pământului, Mântuitorul, Cel Care l-a uns Împărat, devenind astfel primul Împărat creștin după Împăratul Cosmosului Iisus Hristos, s-a țesut o comuniune divină, influențând deopotrivă și Unul și Celălalt propăvăduirea Evangheliei și Învierea Domnului, culminând cu întronizarea veșnică a Ortodoxiei ca Imperiu creștin universal. Împăratul Bisericii și al Imperiului lui Hristos nu a avut o viață dramatică așa cum relatează diferiți pigmei prinși în vârtejul cercetării și al arginților pe care-i slujesc. Imperiul
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
credință, nădejde, demnitate, dragoste și filantropie. Împărăteasa Elena a restaurat lăcașurile de cult ale sfinților Marcelin și Petru din Roma, fosta catedrală din Bonn-Germania, Biserica Sfântului Gereon din Cologne, Biserica Sfântului Victor, orașul german Xanten, Mănăstirea împărătească-Vasilomonastiro din Cipru, Biserica Învierii de pe Golgota, Biserica Nașterii de la Betleem, Biserica Înălțării de pe Muntele Măslinilor, Biserica din pustia Sinai închinată Crăiesei Cerului și turnul Elena, care-i poartă numele, Biserica Maicii Domnului cu cele 100 de porți din Paros etc. Sfinții Părinți conform tradiției
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
și o înaltă și noi, în loc să strigam Doamne miluieste-ne, iarăși o pierdem. Până când? Până când ne dăm seama că Sfântă Cruce este izvorul sărbătorilor, taină tainelor. În fiecare sărbătoare există Sfântă Cruce. Fără Cruce n-ar fi existat Înviere, fără Înviere, zadarnica ar fi credință. În taină mântuirii fiecăruia dintre noi și a lumii întregi, partea cea mai adâncă este Sfântă Cruce. Prin Cruce, desi născuți pe pământ, suntem înrădăcinați în cer; prin Cruce, lumea devine o Hora a laudelor pe
14 SEPTEMBRIE ZIUA CRUCII, „BÂLCIUL ANUAL” SI ZILELE ORASULUI BUHUSI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381107_a_382436]
-
îndoieli, amăgiri, bănuieli. Fără a trăi Crucea lui Hristos, ne îndoim și îndoim pe alții, amăgim și ne lăsăm amăgiți, bănuim și ne lăsăm bănuiți. Înălțarea Sintei Cruci sau Nașterea Sfintei Cruci în sufletul fiecărui om înseamnă, dincolo de toate, certitudinea Învierii. Dumnezeu să ne învrednicească de o astfel de Nastere! La Buhusi, de zeci și zeci de ani se organizează, de Ziua Crucii, pe 14 septembrie, bâlciul. Administrația locală a suprapus acestui eveniment un altul, care tinde să devină, și el
14 SEPTEMBRIE ZIUA CRUCII, „BÂLCIUL ANUAL” SI ZILELE ORASULUI BUHUSI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381107_a_382436]
-
și aproapele, întru Cultură Duhului în Sânul sfânt al Ortodoxiei. A scrie profund, elevat, elitist despre creștinism, despre valorile Ortodoxiei, ale Tradiției, nu te definește ca și creștin mistic, slujitor al esențelor teologice: Adevărul, Libertatea, Mărturisirea, Crucea, Suferința, Jertfa, Iertarea, Învierea, Iubirea, Îndumnezeirea. Așadar, să luăm aminte! „Eminescu și creștinismul” Răzvanului Codrescu, este un astfel de text care neagă, categoric chiar, arată profesorul Nicolae Georgescu, posibilitatea de abordare creștin-ortodoxă a vieții și operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: „Ne place sau
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
poet și mărturisitor Virgil Maxim. Pietatea creștină universală s-ar înnobila haric și serafic dacă Psalmul (Rugăciune) închinat cu supravenerație Fecioarei Maria-Crăiasa Cerului și a Pământului, al nemuritorului geniu, ar fi alăturat ceremonialului liturgic al Bisericii Sobornicești a lui Hristos. Învierea, Rugăciunea unui Dac, Răsai asupra mea, La steaua, Luceafărul, Colinde, Împărat și proletar, Scrisoarea I ș.a., ne descoperă fiorul său sacru contemplativ, care este caracteristica de taină a sufletului Marelui Emin. Reputatul sociolog creștin Ilie Bădescu l-a numit pe
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
în scrisul lui Eminescu și al lui Sadoveanu. Socotim semnificativ faptul că acest element apare atât de pregnant mai ales în creația a doi scriitori moldoveni crescuți în ambianța spiritului mânăstirilor în a căror gândire filocalică transfiguratoare cosmosului prin lumina învierii a început de pe acum, dar se va desăvârși în viața viitoare. Un spicuitor prin sutele de manuscrise de Paterice din Biblioteca Academiei Române mi-a mărturisit că într-o filă a unuia dintre ele, a descoperit semnătura lui Eminescu.” (Dumitru Stăniloae
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
se oglindesc cerurile Moldovei, Bucovinei, Basarabiei, Ardealului, Banatului, Olteniei, Munteniei și Dobrogei, cu toate Sfintele lor ctitorii, cu toți minunații săi Eroi, Sfinți, Martiri, Voievozi, Vlădici, Cărturari, Cuvioși și Mărturisitori. Prietenia noastră hristică crește ca Mireasma divină a Zorilor Sfintei Învieri, ca o poezie a Duhului, pură, frumoasă și dumnezeiască. Numai Prietenia sfântă zămislește în sufletele pline de lumină, cântarea sacră a Adevărului unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă, cuceritoare: Omul, aparținându-și astfel
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă, cuceritoare: Omul, aparținându-și astfel și definindu-se ca libertate și responsabilitate, ca rațiune și spirit, ca chemare și alegere, înțelegând frumusețea Întrupării și Taina supremă a Învierii, pregătindu-și viața sa plină de creație și de bucurie harică pe Calea mântuirii. Prietenia este Coloana infinitului sufletesc a conștiinței creștine. În brațele Prieteniei, ne regăsim pe noi înșine înbrățișându-ne cu cei dragi, ne bucurăm pe noi înșine, bucurându
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
să moară.” Ce expresie: grabnic! Cât preț puneau pe veșnicie acei oameni care plângeau la nașterea unui prunc și râdeau la moartea unui om! Râsul dacic, cel ce frânge moartea, era ca o sărbătoare a izbăvirii de necazuri. Era prefigurarea Învierii Domnului, a Maicii Domnului, a Ucenicilor și a ucenicilor Ucenicilor lui din Seminția noastră cea mare și aleasă întru monarhia cerească și pământească, ce urmau pe Calea Mântuitorului, Adevărul și Viața: Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
o necesitate întru finalitatea vieții dumnezeiești. Oare câte popoare au râs în fața morții, compătimind-o de pe marginea veșniciei? Poate că tocmai acest râs în fața morții ne-a oferit dăinuirea ca neam. Aceasta este Icoana veșnică a dăinuirii Neamului din Carpați: Învierea prin Dragostea Hristică, creștin-ortodoxă surprinsă în toate tainele divine ca expresie a frumuseții sale. Pentru Icoana țesăturii dintre miracolul unui Neam și expresia frumuseții lui surprinsă în arta populară, eseistul nostru creștin Dan Puric, apelează la genialul Radu Gyr: „Bogăția
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
în primul război mondial. Căci denumirile inițiale, modificate apoi din rațiuni ideologice, au fost: Poarta înfrățirii între neamuri și nu: Poarta Sărutului; Masa celor doisprezece Apostoli (Cina cea de Taină, n.a.) și nu: Masa Tăcerii; Coloana Pomenirii fără de sfârșit (Crucea Învierii: Crucea după Înviere-rămâne doar cu axul Biruinței. Brațele răstignirii se întrupează Coloanei înălțată spre cer, n.a.) și nu: Coloana infinită. Privit de sus, din elicopter sau din avion, complexul memorial de la Târgu Jiu este unit de o alee, formând deopotrivă
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ca pe o virtute creștină, ascetică în care sufletul se înalță spre cerul său mistic. Suferința a devenit în Tradiția ortodoxă, Testamentul de înnoire, de împlinire, de desăvârșire pentru creștinii care se raportează la viața întru Hristos, întru Patimile și Învierea sa: „Prin suferință ne amintim de Dumnezeu, ne raportăm la El și este mărită astfel marea harismă a rugăciunii, dacă desigur întâmpinăm suferința cu seriozitatea cerută și în atmosfera pe care o descrie Tradiția ortodoxă.” (Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia Ortodoxă
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Hristos era dator să le sufere prin cuvântul vostru și pentru întreaga Biserică a creștinilor.” (C.f. Mitropolit Hierotheos Vlachos, op. cit., p. 145) Așadar, Domnul Vieții institue prin Ucenicul Său Pavel, Testamentul martiriului hristico-apostolic pentru toți urmașii întru Patimi, Cruce și Înviere. Suferința care bucură simte binecuvântarea Celui de Sus: „... ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9, 3) Suferința ca bucurie înseamnă purtarea cu demnitate a crucii: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-mă întru Împărăția Ta! Suferința cea mare
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
înseamnă purtarea cu demnitate a crucii: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-mă întru Împărăția Ta! Suferința cea mare este moartea, iar cea divină este jertfa supremă care trece prin moarte la viață. Când privim la Patimile Domnului Iisus vedem și Învierea Sa, căci în Patimile Sale, în sfânta Sa Suferință se află și bucuria Învierii: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim... Suferința și Crucea ca jertfă sunt însemnele Binelui, Prieteniei și ale Biruinței
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Ta! Suferința cea mare este moartea, iar cea divină este jertfa supremă care trece prin moarte la viață. Când privim la Patimile Domnului Iisus vedem și Învierea Sa, căci în Patimile Sale, în sfânta Sa Suferință se află și bucuria Învierii: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim... Suferința și Crucea ca jertfă sunt însemnele Binelui, Prieteniei și ale Biruinței: „Prietenia nu este niciodată mai puternică decât atunci când suntem în suferință. Hristos, Dumnezeul nostru
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
divină este jertfa supremă care trece prin moarte la viață. Când privim la Patimile Domnului Iisus vedem și Învierea Sa, căci în Patimile Sale, în sfânta Sa Suferință se află și bucuria Învierii: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim... Suferința și Crucea ca jertfă sunt însemnele Binelui, Prieteniei și ale Biruinței: „Prietenia nu este niciodată mai puternică decât atunci când suntem în suferință. Hristos, Dumnezeul nostru, a suferit; vom suferi și noi și vom
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
pe „cea mai dragă dintre nunți”. Toate actele martirice sunt expresia persecuțiilor politico-religioase. Apoteoza sacrificiului sunt Eroii. Aura martiriului sunt Eroii, Mucenicii, Mărturisitorii și Sfinții. Calea martiriului este Crucea răstignirii de bună voie. Calea martiriului este suișul mistic, duhovnicesc al Învierii. Aripile mistice ale martiriului sunt Crucea și Iertarea. Întotdeauna martirii își iartă persecutorii, cerându-I și lui Dumnezeu la fel. Devotamentul, fedelitatea, tăria dreptei credințe, dăruirea necondiționată, suferința, jertfa, manifestate mistic și ascetic se împlinesc în creștinul trăitor ca o
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
neîntreruptă a martiriului conștiinței sale. Tocmai de aceea, credința ortodoxă, nădejdea, morala și dragostea sunt virtuțiile supreme și comune tuturor martirilor. Suișul mistic înalță suferința și jertfa creștinului pe altarul sublim al Crucii, acolo unde se oficiază Liturghia sofianică a Învierii. În taina jertfei sălășluiește Iubirea, iar în sânul ei înflorește Frumosul în chip dogmatic, nu estetic. Așadar, Iubirea și Frumosul impun o coexistență ontologică ipostatică. Iubirea conferă sfințenia, iar Frumosul dezvăluie aura care-l înveșmântă pe martir în căldura și
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
inimii, al adevărului, al jertfei, cel în care se întrepătrund egal și sublim, Frumosul și Iubirea. Calea dreptei credințe, ortodoxia este bună de urmat, este necesară, dar fără suferința Golgotei, fără piscul Crucii nu se poate atinge suișul mistic al Învierii. Suișul Crucii conferă deplin eliberarea de lumesc, conturează regăsirea drumului împlinirilor noastre atribuindu-ne cunoașterea Adevărului în întreaga sa viziune în care se circumscrie: HRISTOS CEL RĂSTIGNIT ȘI ÎNVIAT. „Pentru a-L cunoaște pe Hristos, în primul rând este nevoie
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]