4,376 matches
-
stânca pe coasta muntelui odată ajuns sus. Într-un fel, mă întorsesem la viciul de a juca șah cu mine însumi. Acum transformam fiecare idee într-o partidă de șah. Într-un proces. Câte idei, atâtea procese, atâtea partide de șah. Făceam exact același lucru ca atunci când jucam pe rând, tot eu, cu piesele albe și cu piesele negre. 3. Această nebunie a mea era chiar mai tiranică decât aceea a șahului, mai devoratoare. Cu timpul nu m-am mai putut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un proces. Câte idei, atâtea procese, atâtea partide de șah. Făceam exact același lucru ca atunci când jucam pe rând, tot eu, cu piesele albe și cu piesele negre. 3. Această nebunie a mea era chiar mai tiranică decât aceea a șahului, mai devoratoare. Cu timpul nu m-am mai putut limita la idei. Am trecut la întîmplări reale. Căutam peste tot pretexte pentru aceste "partide". Când le găseam, mă documentam, întrebam pe unul, pe altul, mă duceam și citeam prin biblioteci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întrebam pe unul, pe altul, mă duceam și citeam prin biblioteci, căutam în colecții de ziare, mă interesam, dacă era cazul, de jurisprudențe. Când aveam toate amănuntele, mă închideam în casă. Mă așezam pe pat, ca pe vremuri când jucam șah, și începeam procesul. Audiam martorii, ceream probe, dădeam cuvântul acuzării, rosteam rechizitoriul, dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când pledam contra și când pledam în favoarea acuzatului. Eram chiar mai pătimaș decât altădată când jucam șah. Atunci, rezultatul partidei nu însemna nimic. O victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau nedreptatea care se putea face unui om. Nu mai erau niște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau nedreptatea care se putea face unui om. Nu mai erau niște piese de lemn pe o tablă de șah, ci cauza și soarta unui om. "Mat" putea însemna, în mintea mea, moarte sau închisoare. "Remiză", dosar clasat în lipsă de probe suficiente. Când ajungeam la sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe vremuri, când jucam șah, câștigam ori cu "albele", ori cu "negrele". Foarte rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au devenit și mai necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care considerăm că e normal să ajungem. Și o mlaștină unde ne atrag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane și am trăit așteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu. Aici l-am văzut limpede, ca pe o tablă de șah. De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul. Și între ele, ceasul care mă calcă pe nervi. Eleonora zicea că nu vroia să poarte un cercel de aur și altul de tinichea. În schimb, eu n-aș putea proceda altfel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am numit Dumnezeu și Fiara. Nu mai am altă șansă decât să încerc să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se ascunde: Dumnezeul meu socialist, aici, când plouă, cerul curge pe burlane ca o rupere de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puțin ca anul trecut? Timpul, precum vântul printr-o livadă desfrunzită, timpul în sat se număra după morminte. Petru, în fiecare sâmbătă, cu bunică-sa, plivea iarba în cimitir. Sub gard erau pierduții, crucile minuscule, mormintele cât o tablă de șah; în cimitirul copiilor Dumnezeu juca cu piesele negre. Petru aprindea mucuri de lumânare printre fire de iarbă, degete de ceară arse pe jumătate. Aici sunt prea multe, bunico! Gheorghiță nici în grădina lui Dumnezeu nu-i singur, Ionel a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o numește în lipsa unui nume exact un jucător de șah cosmic. Firește, este o comparație îndrăzneață dar dacă are un sâmbure de adevăr, atunci, neapărat trebuie să presupunem un al doilea jucător. Șahul nu este un joc solitar. Altceva: Gosseyn se considera aproape ca un pion pe rândul al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui, se găsește o ființă pe care el o numește în lipsa unui nume exact un jucător de șah cosmic. Firește, este o comparație îndrăzneață dar dacă are un sâmbure de adevăr, atunci, neapărat trebuie să presupunem un al doilea jucător. Șahul nu este un joc solitar. Altceva: Gosseyn se considera aproape ca un pion pe rândul al șaptelea. Ei bine, eu cred că a ajuns regină când l-a omorât pe Thorson. Vă spun, Reesha, este periculos să lași o regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina" care credea că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare cuvințel ar fi fost notat și analizat de către unul dintre spiritele cele mai ascuțite și mai periculoase ale galaxiei. Mai șovăi un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
exploreze refugiul și să-l caute pe Discipol? Rolul lui în afacerea asta era mult mai însemnat decât cel al lui Jurig sau cel al lui Leej. Ca și Discipolul, el ocupa un loc de prim plan în jocul de șah galactic. Sau măcar așa era de crezut până la proba contrarie. Și asta impunea niște constrângeri. Fuga nu rezolva nimic. Mai trebuia, pe cât posibil, să semene sămânța victoriei viitoare. - Jurig, zise, câștigând timp, ai de luat o hotărâre gravă. Ea necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ashargin servea la influențarea miliardelor de oameni. Se știa că era în viață. Cu timpul influența sa va fi decisivă. A-l sacrifica acum, în cursul unei tentative de asasinare a dictatorului, era ca abandonarea reginei într-o partidă de șah. De la început, considera că va fi un sacrificiu. Și știind ceea ce cunoștea el despre Enro. simțea că viața lui Ashargin va fi irosită fără rost. Firește, dacă Ashargin va muri încercând să-l omoare pe Enro, Gilbert Gosseyn va reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
decât mișcarea inițială dintr-o operație În care, putem să anticipăm deja, vor fi utilizate mijloace absolut excepționale, care nu se mai folosiseră niciodată În Întreaga istorie a relațiilor speciei umane cu dușmanca ei viscerală. Ca Într-o partidă de șah, moartea Înaintă cu regina. Alte câteva mutări vor trebui să-i deschidă drum spre șah mat și partida se va termina. V-ați putea Întreba de ce nu se Întoarce moartea la status quo ante, când oamenii mureau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mijloace absolut excepționale, care nu se mai folosiseră niciodată În Întreaga istorie a relațiilor speciei umane cu dușmanca ei viscerală. Ca Într-o partidă de șah, moartea Înaintă cu regina. Alte câteva mutări vor trebui să-i deschidă drum spre șah mat și partida se va termina. V-ați putea Întreba de ce nu se Întoarce moartea la status quo ante, când oamenii mureau pur și simplu pentru că trebuia să moară, fără să trebuiască să aștepte ca poștașul să-i aducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un punct și de „Și apoi...“, care corespunde povestirii despre oglinzi (Într-o rețea de linii ce se intersectează), adică unui exemplu de narațiune ce tinde să se structureze ca o operație logică, o figură geometrică, sau o partidă de șah. Dacă am încerca aproximarea numelor proprii, părintele cel mai ilustru al acestui mod de a povesti ar fi Poe și punctul de sosire cel mai deplin și actual Borges. Între aceste două nume, îndepărtate între ele, îi putem situa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mecanism, că nu e nimic mai ușor de falsificat decât subconștientul... — Mie - spune ea - îmi plac cărțile în care toate misterele și angoasele sunt trecute printr-o gândire exactă și rece, fără umbre, cum e cea a unui jucător de șah. — Oricum, asta e povestea unuia care devine nervos când aude sunând telefonul. Într-o zi aleargă... — Nu-mi povesti mai departe. Ia cartea și citește-mi-o. — Nici eu n-am citit mai mult Ți-o aduc imediat Te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu, toate acestea nu erau încă destul de puternice pentru a ucide calmul acestei zile. De cealaltă parte a geamului clopoțelul unui tramvai nevăzut răsună deodată și dezmințea într-o clipă cruzimea și durerea. Singură marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fete, Muffy. Vreau să am un ten radios fără injecțiile cu vitamina C, spuse Julie cu ochii înlăcrimați. Sunt atât de singură câteodată. Muffy este o mondenă cu abilități matematice excepționale, ale cărei permutări sunt la fel de complicate ca jocul de șah. Are un sistem al ei la care recurge de fiecare dată când îi sunt solicitate serviciile de „fuzionare“. Păstrează întotdeauna, pentru orice eventualitate, o masă de treisprezece, cu un bărbat în plus. Fiecare invitat are un număr alocat în schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
chestiile astea sunt plictisitoare. Atât de plictisitoare. Iar aici e atât de frumos. Și știi ceva, nu prea vreau să apar oricum într-o revistă. Să convingi o fată din înalta societate să facă cum vrei este ca și cum ai juca șah. Trebuie să fii cu cel puțin trei mutări înaintea adversarului. Tot ce trebuie să faci este să ceri ce nu vrei și, în mod sigur, obții ce vrei. Cere ce vrei și obții ceea ce nu vrei. Așa că i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia, draga mea Eugenia! Și se pomeni la poarta Clubului, unde Víctor îl și aștepta ca să joace partida de șah cotidiană. III — Azi ai cam întârziat, băiete - îi spuse Víctor lui Augusto -. Tocmai tu, mereu punctual! Ce vrei..., treburi... — Treburi, tu? — Da’ ce crezi, doar agenții de bursă au treabă? Viața e mult mai complexă decât îți închipui. — Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]