12,339 matches
-
la comenzile ce i le dădea mintea. Cu o ultimă privire încărcată de suferință și teamă, familia captivă în jocul morții mi-a strigat un ultim adio înainte să fie înghițiți de gura pământului. Acum, revenită complet din starea de șoc, lovitura adevărului mă face să dau un pas în spate. Nu poate să fie adevărat! Nu trebuie! Nu! Refuz să cred că povestea are un final atât de dur. Nu! Privirea-mi urcă spre cer. Ploaia s-a oprit dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luat mâna și i-am pus-o pe al meu. Mi-a ridicat cămașa și mi-a mângâiat pântecul și sânii. Și-a îngropat fața între coapsele mele și eu aproape am izbucnit în râs, atât de mare a fost șocul plăcerii. Când m-a pătruns, a fost ca și când aș fi căzut într-un lac limpede, ca și când luna însăși mi-ar fi cântat numele. Era tot ce îmi dorisem. Am dormit în brațele lui mari, legănată ca un copil, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat în brațe. - Am fost bolnavă în oraș, am explicat eu. Dar acum m-am făcut sănătoasă. Ne-am studiat fețele. - S-a mai întâmplat și altceva, a zis Benia, desenându-mi cu degetele fruntea și citind acolo semnele șocurilor din ultimele zile. - Te-ai întors de tot, iubita mea? a întrebat el și eu am înțeles cauza umbrelor de sub ochii lui. L-am asigurat cu o îmbrățișare care i-a făcut pe bărbații din atelier să fluiere încurajator. - Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acestor oase bătrâne. Mă țineți în viață. Dar nici măcar devotamentul copilașilor nu poate ține moartea la distanță pentru totdeauna. Îmi venise vremea. N-am suferit mult. M-a trezit în noapte o greutate care îmi zdrobea pieptul, dar după primul șoc n-am mai simțit durere. Benia mi-a ținut fața între palmele lui mari și calde. Kiya mi-a mângâiat picioarele cu degetele ei lungi. Au plâns, iar eu nu puteam să rostesc cuvinte să-i alin. Apoi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo. Aruncă o privire epavei vasului care zăcea pe jos. Naufragiat Înainte de-a fi fost dat la apă, gîndi ea. Apoi găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
geam, Fersen o contempla. Nu suferea, Îl asigurase medicul, numai că nu se putea pronunța cu precizie asupra stării ei; era de treizeci și șase de ore În comă vigilă, iar asta putea să dureze zile sau chiar luni. - Un șoc emoțional prea violent, imposibil de Înfruntat În mod conștient, poate declanșa acest gen de stare. Doar ea poate decide să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ce ai crezut că sînt În primejdie? Un al șaselea simț? - A curs sînge de pe un al treilea menhir, grupa O negativ, așa cum ai dumneata... - Te-ai Înșelat, eu am grupa O pozitiv... Se clătină, chipul i se tulbură sub șocul unui gînd care o Îngrozea. Lucas crezu că avea să fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură și trecu șuierînd la mai puțin de un metru de capul lui Gwen, fără ca aceasta să clipească. - Nervii, PM, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un șoc. Ca să nu-și alarmeze tatăl, se Întoarse, adună cîteva coșuri, Împiedicîndu-și mîinile să tremure cît putu mai bine. Furtuna cea mare din mai 1968. Cuvintele Îi răsunau În tot corpul. - Ce nu e În ordine? În ciuda eforturilor, tulburarea ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti să articuleze inimaginabilul adevăr. Yvonne se desprinse cu un gest sec și o Înfruntă pe fiica ei. - Arthus de Kersaint este tatăl tău. Gwen se clătină sub șocul dezvăluirii. Yvonne și Arthus, cei mai mari dușmani din Lands’en, fuseseră amanți? Iar ea era fructul acestei legături? Încă de la naștere, maică-sa Îi inculcase ura pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea parte dintre ei? La fel ca Într-un joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să i se opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan, mai Înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O, Doamne, ba da... firește că da, murmură ea cu voce surdă. Dar eram departe de a bănui că... Biata mea Gwen! Și eu care i-am tras o mamă de bătaie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță că nici n-ai băgat de seamă că nu era În patul lui? - Credeți că a asistat cumva la naufragiu? Yvonne făcu ochii mari. Că șocul ăsta l-a lăsat mut? Și că bătrînul Pérec ar fi mințit cînd a vorbit de o congestie... - Gata de-acum! tună Lucas. Ai ridicat fabrica de faianță la doi ani de la naufragiu. Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între Morineau și Mary? - Ryan! L-am căutat pe admiratorul tău, directorul Închisorii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda profunda descumpănire. - Asta ar Însemna că fiul meu n-a murit? - Asta confirmă doar bănuielile noastre, răspunse Lucas, evocînd pe scurt uzurparea de identitate. - E ridicol, protestă Armelle, revenită din șoc. L-am primit la noi acasă pe Ryan În mai multe rînduri. Dacă ar fi fost vorba de Erwan, tata l-ar fi recunoscut, totuși! - Avea optsprezece ani cînd a părăsit Lands’en, Îi reaminti Marie, ar avea anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se Întoarse spre medic cu stupefacție. Acesta spuse că nu avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui existau, colegul lui psihiatru practicase deja o scurtă ședință de hipnoză asupra lui, hipnoză care atestase acest lucru, dar Pierric nu izbutea să se conecteze la amintiri În mod conștient. Era desigur o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să-l lase pe Pierric să se odihnească. Părăsind spitalul, cei doi polițiști erau Încă În stare de șoc: Mary avusese un copil, iar acest copil era Încă În viață după naufragiu. Copilul lui Ryan! - Dacă află că Arthus e cel care i-a ucis soția, pielea lui nu mai face nici două parale, spuse polițistul. Marie Încuviință. - SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el, tremurînd, În stare de șoc, o culcă, Îi scoase veșmintele sfîșiate, o mîngîie ușor pînă ce lacrimile Îi secară și adormi lipită de el. 27 Christian, sunat de pe telefonul direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului de alcool, adrenalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam cînd eram foarte mică... Era din pricină că-l trăisem. Eu sînt copilul lui Mary, necunoscuta din Molène... La doar cîțiva metri distanță, Ryan se sprijini de perete sub șocul acestei vești. O auzi pe Jeanne protestînd violent Împotriva fiicei ei. - Ce tot spui? Taci din gură! Spui prostii! - Nu mă mai minți! Știu asta, o simt În ființa mea! Pierric m-a ridicat de pe plajă, a fugit luîndu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o așezată pe genunchii lui Brasseur, cu picioarele desfăcute; el o ținea pe după mijloc și o săruta apăsat. Cu toate astea, Bruno se abținu să tragă concluzii generale. Dacă brutele care-l terorizaseră ani În șir aveau succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]