KorAP: Find »[drukola/base=țesut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...1372 >

34,291 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Interesant, spuse avocatul. Dar asta nu contează. N-avem nici cea mai mică șansă să-l scăpăm. Capitolul 25 Henry Kendall parcă în fața spitalului Long Beach Memorial și intră pe ușa laterală a instituției, ducând în mână un container pentru țesuturi. Se duse la subsol, la laboratorul de patologie, și ceru să îl vadă pe Marty Roberts. Fuseseră prieteni în liceu, în Marin County. Marty ieși imediat. — Oh, Dumnezeule, spuse el. Ți-am auzit numele și am crezut c-ai murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Vreau să te uiți la ceva, spuse Henry Kendall. La niște sânge. — OK, nici o problemă. Pot să întreb al cui e? — Poți să întrebi, zise Henry. Dar eu nu știu. Adică, nu sunt sigur. Îi întinse lui Marty containerul pentru țesuturi. Era o cutie mică din plastic special, căptușită cu izolație. În centru era un tub cu sânge. Marty scoase tubul. — Pe etichetă scrie: „De la laboratorul lui Robert A. Bellarmino“. Hei, nume mari, Henry. Desprinse eticheta și se uită atent la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sentimentele. Iar sarcina artei e să trezească la viață sentimentele. Să trezească oamenii, șocându-i. Acesta e motivul pentru care mulți artiști tineri folosesc tehnici genetice și material viu, ca să creeze artă. Artă umedă, cum o numeau ei. Artă a țesuturilor biologice. Mulți artiști lucrau acum în laboratoare științifice, iar arta rezultată era, categoric, științifică. Un artist crease cotlete într-o capsulă Petri și apoi le mâncase în public, într-un spectacol. (Se pare că aveau un gust groaznic. Oricum, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Long Beach Memorial. Dr. Martin Roberts, administrator șef al laboratorului de patologie, responsabil cu autopsiile din spital, a fost acuzat de 143 de cazuri de extragere ilegală de organe din cadavre și de vinderea lor, prin contrabandă, unor bănci de țesuturi. Procurorul din Long Beach, Barbara Bates, spune: „Această acuzație seamănă cu o poveste dintr-un film de groază de factură proastă“. Bates a pretins, de asemenea, în acuzația formulată, că dr. Roberts a falsificat certificare de deces, a falsificat rezultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de cinci ani, a furat cu premeditare organe de la mii de cadavre, inclusiv oasele lui Alastair Cooke, de 95 de ani; o anumită firmă de biomedicină din Fort Lee, N.J., care a vândut organele furnizate de Mastromarino unor bănci de țesuturi din toată țara; un crematoriu din San Diego, despre care se crede că a furat organe din cadavrele care li se încredințau, un altul din Lake Elsinore, California, la care organele erau păstrate în niște congelatoare uriașe, înainte să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
uriașe, înainte să fie vândute, și Centrul Medical al UCLA, unde 500 de cadavre au fost dezmembrate și vândute pentru 700.000 de dolari, unele către firma Johnson & Johnson. „Problema a căpătat o amploare mondială“, spune procurorul Bates. „Furturi de țesuturi au fost raportate în Anglia, Canada, Australia, Rusia, Germania și Franța. Suntem de părere că astfel de furturi se petrec, la ora actuală, peste tot în lume. Pacienții sunt foarte îngrijorați“. Dr. Roberts s-a declarat nevinovat la toate acuzațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Familia Greenberg a vrut să se asigure că alte familii nu vor avea parte de aceeași durere, așa că l-au convins pe Reuben Matalon, un genetician, să creeze un test prenatal pentru boala Canavan. Familia Greenberg și-a donat propriile țesuturi, țesuturile copiilor lor morți și s-au străduit să obțină țesuturi de la alte familii cu boala Canavan, din întreaga lume. În cele din urmă, în 1993 a fost descoperită gena pentru boala Canavan. În sfârșit, un test prenatal gratuit era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Greenberg a vrut să se asigure că alte familii nu vor avea parte de aceeași durere, așa că l-au convins pe Reuben Matalon, un genetician, să creeze un test prenatal pentru boala Canavan. Familia Greenberg și-a donat propriile țesuturi, țesuturile copiilor lor morți și s-au străduit să obțină țesuturi de la alte familii cu boala Canavan, din întreaga lume. În cele din urmă, în 1993 a fost descoperită gena pentru boala Canavan. În sfârșit, un test prenatal gratuit era pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
vor avea parte de aceeași durere, așa că l-au convins pe Reuben Matalon, un genetician, să creeze un test prenatal pentru boala Canavan. Familia Greenberg și-a donat propriile țesuturi, țesuturile copiilor lor morți și s-au străduit să obțină țesuturi de la alte familii cu boala Canavan, din întreaga lume. În cele din urmă, în 1993 a fost descoperită gena pentru boala Canavan. În sfârșit, un test prenatal gratuit era pus la dispoziția familiilor, la nivel mondial. Fără știrea familiei Greenberg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
gena pentru boala Canavan. În sfârșit, un test prenatal gratuit era pus la dispoziția familiilor, la nivel mondial. Fără știrea familiei Greenberg, dr. Matalon a brevetat gena și apoi a cerut taxe mari pentru teste. Multe familii care contribuiseră cu țesuturi și bani ca să ajute la descoperirea acelei gene, acum nu își puteau permite testul. În 2003, familia Greenberg și alte părți implicate l-au dat în judecată pe Matalon și Spitalul de Copii din Miami, sub acuzația de încălcare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Asta însemna că mergea spre vest. Și asta și voise. Mai mult sau mai puțin. Iar atunci, în tăcerea încordată, Gerard reîncepu. — Doamnelor și domnilor, mesdames et messieurs, damen und herren, din ceea ce a fost odată o masă nearticulată de țesuturi fără viață, vă prezint acum un om de lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu asta, Onorată Instanță, dar ea și copilul ei sunt urmăriți, în prezent, de un vânător de recompense care are intenția să extragă țesuturi din corpurile lor. În consecință, ea a fugit, ca să evite asta. — Ce vânător de recompense? întrebă judecătorul. De ce este implicat un vânător de recompense în asta? — Exact asta am vrea să aflăm și noi, Onorată Instanță, spuse Bob Koch. Judecătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
părăsit corpul mamei, putem presupune că fie mama, fie alte rude pot simți un atașament puternic față de fetus și doresc să aibă controlul asupra a ceea ce se face cu el, fie că e vorba de înmormântare, incinerare sau de donarea țesuturilor pentru cercetare sau pentru ajutarea altora. Noțiunea că spitalul sau doctorul pot dispune de acest fetus după bunul plac, numai pentru că se află în afara corpului și, în consecință, ar fi material rezidual, este categoric nerezonabilă și inumană. O logică similară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
decide acest lucru, conform unui alt concept juridic introdus forțat prin analogie. Nu putem reprima sentimentele umane printr-un ordin judecătoresc. Și totuși, exact asta au încercat să facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de cercetare, asemenea cărților dintr-o bibliotecă. Unii au considerat țesuturile ca fiind proprietate abandonată, de care se poate dispune în mod automat în anumite circumstanțe, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
conform unui alt concept juridic introdus forțat prin analogie. Nu putem reprima sentimentele umane printr-un ordin judecătoresc. Și totuși, exact asta au încercat să facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de cercetare, asemenea cărților dintr-o bibliotecă. Unii au considerat țesuturile ca fiind proprietate abandonată, de care se poate dispune în mod automat în anumite circumstanțe, la fel cum casetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
prin analogie. Nu putem reprima sentimentele umane printr-un ordin judecătoresc. Și totuși, exact asta au încercat să facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de cercetare, asemenea cărților dintr-o bibliotecă. Unii au considerat țesuturile ca fiind proprietate abandonată, de care se poate dispune în mod automat în anumite circumstanțe, la fel cum casetele de bagaje închiriate pot fi deschise, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
asta au încercat să facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de cercetare, asemenea cărților dintr-o bibliotecă. Unii au considerat țesuturile ca fiind proprietate abandonată, de care se poate dispune în mod automat în anumite circumstanțe, la fel cum casetele de bagaje închiriate pot fi deschise, după un anumit timp, iar conținutul lor poate fi vândut. Alți judecători au încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-l cunoaștem. Este experiența fundamentală a ființei noastre. Dacă un tribunal nu recunoaște această noțiune fundamentală, decizia lui va fi invalidă, oricât de corectă ar părea, privită prin logica legii. Acesta este motivul pentru care, atunci când un individ își donează țesuturile unui doctor, nu este același lucru ca donarea unei cărți pentru o bibliotecă. Și nu va fi niciodată același lucru. Dacă doctorul sau instituția de cercetare doresc, mai târziu, să folosească acel țesut în alte scopuri, trebuie să li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pentru care, atunci când un individ își donează țesuturile unui doctor, nu este același lucru ca donarea unei cărți pentru o bibliotecă. Și nu va fi niciodată același lucru. Dacă doctorul sau instituția de cercetare doresc, mai târziu, să folosească acel țesut în alte scopuri, trebuie să li se ceară să obțină permisiunea, pentru această nouă utilizare. Și așa mai departe, la nesfârșit. Dacă revistele te pot anunța când ți-a expirat abonamentul, atunci și universitățile te pot anunța atunci când îți folosesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în alte scopuri, trebuie să li se ceară să obțină permisiunea, pentru această nouă utilizare. Și așa mai departe, la nesfârșit. Dacă revistele te pot anunța când ți-a expirat abonamentul, atunci și universitățile te pot anunța atunci când îți folosesc țesuturile în alt scop. Judecătorul își drese glasul și continuă: — Ni s-a spus că acest lucru este împovărător pentru cercetarea medicală. Contrariul este adevărat. Dacă universitățile nu recunosc că oamenii mențin un interes rezonabil și emoțional față de țesuturile lor, atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
îți folosesc țesuturile în alt scop. Judecătorul își drese glasul și continuă: — Ni s-a spus că acest lucru este împovărător pentru cercetarea medicală. Contrariul este adevărat. Dacă universitățile nu recunosc că oamenii mențin un interes rezonabil și emoțional față de țesuturile lor, atunci oamenii nu își vor mai dona țesuturile pentru cercetare. Le vor trimite, în schimb, corporațiilor. Iar avocații lor vor concepe documentele în așa fel încât să interzică universităților să folosească chiar și un simplu un test de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
glasul și continuă: — Ni s-a spus că acest lucru este împovărător pentru cercetarea medicală. Contrariul este adevărat. Dacă universitățile nu recunosc că oamenii mențin un interes rezonabil și emoțional față de țesuturile lor, atunci oamenii nu își vor mai dona țesuturile pentru cercetare. Le vor trimite, în schimb, corporațiilor. Iar avocații lor vor concepe documentele în așa fel încât să interzică universităților să folosească chiar și un simplu un test de sânge, fără o plată negociată. Pacienții nu sunt naivi, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sunt. Costul cercetării medicale va crește automat, dacă doctorii și universitățile continuă să se comporte într-o manieră abuzivă. În consecință, adevăratul bine social este aprobarea unei legislații care să permită oamenilor să-și mențină dreptul de a dispune de țesuturile lor, pentru totdeauna. Ni s-a spus că interesul unui pacient față de țesuturile sale și dreptul său la intimitate se încheie odată cu moartea. Și aceasta este o gândire demodată, care trebuie schimbată. Pentru că descendenții unei persoane decedate pot să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
se comporte într-o manieră abuzivă. În consecință, adevăratul bine social este aprobarea unei legislații care să permită oamenilor să-și mențină dreptul de a dispune de țesuturile lor, pentru totdeauna. Ni s-a spus că interesul unui pacient față de țesuturile sale și dreptul său la intimitate se încheie odată cu moartea. Și aceasta este o gândire demodată, care trebuie schimbată. Pentru că descendenții unei persoane decedate pot să aibă aceleași gene, iar intimitatea lor este invadată, în cazul în care se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
va realiza teste ale genei fără să plătească pentru brevet. Cu câțiva ani în urmă, proprietarul genei pentru boala Canavan a refuzat să pună testul la dispoziția tuturor, chiar dacă familiile care suferiseră din cauza acelei boli contribuiseră cu timp, bani și țesuturi pentru a ajuta la identificarea genei. Acum, exact aceleași familii nu își pot permite testul. Este scandalos, dar nu e nici pe departe cea mai periculoasă consecință a brevetării genelor. În zilele ei de glorie, cercetarea asupra SARS (sindromul respirator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]