12,690 matches
-
știe că „obiceiurile” desemnează acele tradiții comune pentru un grup etnic, care sînt Învățate de tineri ca o deprindere de viață și care, apoi, sînr respectate ca o normă de bun-simț. SÎnt și astăzi, mai ales În mediul rural sau ținuturi geografice izolate, comunități care se conduc mai mult după datinile/tradițiile consacrate de strămoșii lor, decît după legile oficiale/statale. Pentru aceste comunități, datinile au o valoare „tabu”, ele constituind un cod moral care Întărește coeziunea grupului, iar atunci cînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului pe care-l păstorea. Fermecătoare, elegante, bogate, el le inițiază în practicile sale minunate - sau magice - cu ajutorul unor cupe în care transvazează niște lichide de culoare roșie pentru a lăsa să se înțeleagă că este sângele lui. însemnat cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clismelor chiar nu pot face nimic, moartea la vârste fragede a nu mai puțin de cinci copii, cea a lui Boătie în plină tinerețe, cea a fratelui victima unui accident de pelotă, zecile de mii de victime ale ciumei în ținutul său - toate acestea sunt arhisuficiente pentru a nu respecta o profesie care i se pare a fi inutilă! Medicul hipocratic - un fel de profesionist al scolasticii, în concepția sa - nu întrunește sufragiile lui Montaigne. Spune în schimb o mulțime de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
respectivei activități, își manifestă generozitatea în calitate de contemporan al acestui cerc campanian. Descendent al unei celebre familii etrusce, cavaler prin naștere, ascultat și de împăratul Augustus - epicurian el însuși -, îl susține cu generozitate pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva actori ai vieții literare a momentului. Prețul cerut pentru acest ajutor? O susținere a regimului imperial în operele semnate cu numele lor... Căzut în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. -11- O ataraxie politică. înainte de a interveni pe terenul politic prescriptiv, Philodemos efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de orientare are loc întotdeauna în spiritul unei depășiri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
parcurs motivul deplasării. Atunci când vorbește, e constrâns să nu se abată de la obiectul discursului său, ca să nu-și piardă firul gândurilor. Și, incapabil să rețină un nume propriu, se hotărăște să-și cheme servitorii folosind numele funcției lor sau al ținutului din care provin. Problema capătă o asemenea gravitate Încât Montaigne, În permanență În pragul unei crize de identitate, se teme uneori să nu Își uite propriul nume și ajunge să se Întrebe cum va reuși să facă față vieții cotidiene
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mare este condusă prin canale subterane în munți, unde este purificată și se reîntoarce sub formă de izvoare. Concepția că apa izvoarelor se formează în golurile subterane era o consecință a faptului că anticii greci erau familiarizați cu peșterile din ținuturile calcaroase, cu spațiile subterane mari, reci și întunecoase. Marcus Vitruvius (sec î.Cr.) este primul care sesizează că apa subterană provine din infiltrarea apei de ploaie sau a zăpezii topite; el este practic precursorul teoriei infiltrării. Palissy B. este primul autor
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ADAMS-MUREȘANU, Eugenia (11.X.1913, Defiance-Ohio, SUA), poetă și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, al șaptelea copil din cei zece ai Paraschivei și ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de teologie la Sibiu (1947) și a urmat la Cluj cursurile Facultății de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii și cu traduceri în 1933, la „Satul
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică scrierilor de ficțiune ale lui A., este scrisă monografia Constanța pitorească cu împrejurimile ei (1908), un adevărat ghid pentru cel ce dorește să cunoască istoria acestui ținut străvechi. SCRIERI: Flori de câmp, București, 1900; Pe lângă vatră, București, 1900; Leagănul viselor, București, 1902; Rătăcire, București, 1902; Sybaris, București, 1902; Pe Dunăre, Constanța, 1904; Teatru școlar, București, f.a.; Năzuinți, București, 1907; Constanța pitorească cu împrejurimile ei, București, 1908; Voia
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
considerându-se „o instituție publică pentru minte și inimă”, revista se declară „deschisă tuturor valorilor”. Rubrici: „Remember”, „Cronica literară”, „Mulțumesc, libertate!” Primul număr reia Doina lui Eminescu. Din „Revista Fundațiilor Regale” sunt extrase însemnările lui D. Caracostea despre Slatina și ținuturile Oltului. Aurel Buzincu oferă Însemnări despre arta poetică eminesciană. La „Cronica literară”, C. Dumitrache se ocupă de posteritatea lui D. Caracostea. La un veac și jumătate de la nașterea lui T. Maiorescu, scrie tot C. Dumitrache, în vreme ce raporturile dintre mentorul junimist
AGORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285202_a_286531]
-
anilor lui Osborne & co., trăgând după ei frondă, sărăcie, sexualitate și alcool, dar și ceva din rusul vagant, care, de la anarhiști și până la Șukșin, bântuie stepa cu fantasmele lui cvasimesianice și totodată mizere. Amantul colivăresei (1994) și Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1998) sunt romanele care impun fără putință de tăgadă numele unui prozator de forță, cu un univers original și închegat. Ambele sunt construite pe același tipar: cuplul „picaresc” mânat, pe de o parte, de un dor
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
încă. În exces, calitățile riscă serios să devină defecte, însă virtuozitatea narativă a lui A. este un câștig indiscutabil al prozei românești actuale. SCRIERI: Sonata pentru acordeon, București, 1993; Îngerul încălecat, București, 1994; Amantul colivăresei, București, 1994; Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, București, 1998. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Poveste cu cântec, RL, 1993, 51-52; Andreea Deciu, Din păcate, RL, 1994, 37; Ioana Pârvulescu, Viața ca un dulce coșmar, RL, 1994, 49-50; Dan Stanca, Acordeonul apolitic, VR, 1994, 11-12
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
ardeleni Începuseră să emigreze masiv În Statele Unite, se Întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfîrșit prin Întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu Încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu În America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Huseby-Darvas vorbea despre „the great exodus between the 1880s and 1914”, din nordul Ungariei, din care nu puteau lipsi țăranii români. Radu Toma, În schimb, plecînd de la faptul că „după anul 1850 locuiau În SUA circa 100 de emigranți din ținuturile României” și „plasînd această concluzie Într-un context de epocă, se poate afirma că prima etapă a imigrării românilor În Statele Unite, redusă la cîteva zeci de persoane, [...] se Înscrie Într-un fenomen general european, anume refugierea unor revoluționari români În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acei ani diferă În multe cazuri, și nu Întîmplător, adică nejustificat. Am văzut că o dată cu Încheierea războiului, emigrația română spre America și Canada a scăzut considerabil. După 1918, Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia au devenit provincii românești. Românii din aceste ținuturi, eliberați fiind de asuprirea străină, nu au mai emigrat În ritmul de dinainte. Reformele politice și economice adoptate după război s-au constituit În tot atîtea justificări ale reducerii emigrației. În plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopînd tendințele antebelice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
europene, ediție de Dumitru Preda și Mihai Retegan, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, 510 p. În secolul al XIX-lea, deschizătorii de drum ai unor științe de astăzi - cum ar fi antropologia - scriau studii comparative, referitoare la populații din ținuturi Îndepărtate, fără a-și fi părăsit biroul confortabil. Modul acesta de lucru se Înscrie Într-o Îndelungată tradiție speculativă care plasează „faptele” pe un loc secundar, acordînd prioritate analizei uneori strălucitoare. Istoria anului 1989 - cel mai frămîntat din Europa ultimei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ziarelor «Basarabia» și «Bucovina»”, „Argeșul”, „Noua revistă română”, „Universul”, „Viața”, „Adevărul ilustrat”, „Solia satelor”, „Soarele” ș.a. În 1897 M. tipărește, la îndemnul lui C. Dobrogeanu- Gherea, culegerea de poezii populare Suspine, care conține texte de cântece lirice și balade din ținuturile Orhei, Bălți și Bender. Tematica lor este aceeași cu a întregului folclor românesc, cum remarcă și G. Coșbuc în prefața volumului: „Explicarea acestui fapt e un lucru așa de mângâietor și însuflețitor în ce privește cestiunea unității de limbă și de sentimente
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
Fiindcă, fără a fi un mare reformator în literatură, în știință sau în reflecția moral-filosofică, M. este un bun difuzor, un excelent tălmaci, raportor, comentator, raisonneur și rezonator. Un reporter nu numai al peisajului fizic sau social și istoric din ținuturile îndepărtate străbătute cu diferite prilejuri, ci și un „reporter” al propriei interiorități, ca și al peisajului teoriilor și doctrinelor științifice sau religioase etc. Contribuția lui ca publicist, prin volumele de convorbiri, reportaje și însemnări de călătorie, rămâne notabilă, cu observația
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul să acționeze direct în sensul educării și instruirii sătenilor și copiilor prin predici și lecții sub cerul liber, să realizeze câteva obiective în favoarea obștii românești. Din 1809, după ce obține postul de cenzor la Tipografia Universității din
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
trăirilor, nu la modul sadovenian, ci în chip impresionist, difuz. Procedeul secvențial este reluat și în interviurile din volumul Cu George Lesnea prin veac (1977). Cu Priveliști moldave (1980) prozatorul revine la reportaj, sub presiunea emotivă a iubirii statornice pentru ținutul natal. În romanul Ceasul oprit (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), autorul folosește experiența nuvelei și a reportajului atât în planul construcției, cât și în acela al componentelor substanței epice (profilul lui Toader Duminică poate fi regăsit în trăsăturile altui
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
Dicționarului limbii române (adesea denumit și Dicționarul Academiei), sarcină pe care Academia Română i-o încredințase lui Sextil Pușcariu încă din 1906, și să elaboreze „studii dialectale și lexicografice prin adunarea de material la fața locului, prin chestionare trimise în toate ținuturile românești și prin îndemnarea specialiștilor la conlucrare”. Una din preocupările de căpetenie era elaborarea unui Atlas lingvistic român, activitate care a presupus, alături de dăruirea lui Sextil Pușcariu, munca devotată a doi dintre elevii săi, Sever Pop și Emil Petrovici, ultimul
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora caracteristică a poeziei sale din anii ’30, iar nota originală - cum spunea G. Călinescu - o „sălbatică năvală de umbre ereditare”. În timpul celui de-al doilea război mondial poetul s-
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
mare et redeundi cum mercibus vel sine mercibus, sed libere possint ire et expediti ab omni commergio et redire“; A. Sanguinetti, G. Bertolotto, Nuova serie di documenti sulle relazioni coll’Impero Bizantino, Roma, 1902, p. 796. cele, deloc neglijabile, ale ținuturilor riverane dar, mult mai însemnat încă, legăturile directe care se stabiliseră pe această cale cu sursele produselor orientale a căror comercializare era aducătoare de venituri fabuloase. Exploatate în condițiile înscrise în tratatul de la Nymphaion, înăsprite mult în aplicare de spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XIX secuii, deranjați de concurența economică a armenilor, îi numeau pe aceștia „intruși fără proprietate asimilați jelerilor“ fiindcă, spuneau ei, abia „în 1672, după trei ani de peregrinări prin munți, au fost primiți din mila glorioșilor noștri înaintași în acest ținut“2. Această referire este identică • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania. De la începuturi până la 1900, București, Editura Ararat, 1996, p. 79. • Judit Pál, Imaginea celuilalt și imaginea de sine la un grup etnic din Transilvania, armenii, în „Anuarul Institutului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Transilvania, p. 78. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 217-221. privința cauzelor care au condus la descătușarea nemulțumirilor, izvoarele timpului sunt explicite, amintind de îndepărtarea din slujbele mărunte ce atrăgeau o serie de avantaje a boierilor din ținuturile de margine Lăpușna, Orhei și Soroca 20. Inițial acestora li se oferiseră privilegii în schimbul obligației de a păzi hotarul de la răsărit expus deselor incursiuni tătărăști. Ca urmare a accentuării dominației otomane, sarcinile militare ale curtenilor și slujitorilor s-au diminuat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]