569,274 matches
-
Dar mai mult decît despre cărți, în interviurile acordate lui Gh. Pârja, Cornel Ungureanu și Lilianei Manea, Adam Puslojic vorbește despre un Nichita Stănescu surprins în aspectele lui esențial vitale: în nedezmințitul (și prolificul) sau cult pentru prietenie și în actul creării spontane a poemelor. Deoarece, o știm de la alți, nenumărați prieteni ai săi, una dintre trăsăturile lui fascinante - aceea care, în bună măsură, l-a și transformat într-un poet idolatrizat de un public crescut artificial - a fost capacitatea de
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie ritmate și tocmai ritmul îi lipsește lui. Personajele intra în scenă doar ca sa faca gesturile alegorice pe care toată lumea se așteaptă să le facă și cum sînt 5 acte în maniera aceasta e plictisitor de moarte". Că și, hélas: "La Băneasa am ascultat jalnicele creații ale lui Enescu. Suita să săteasca este nociva datorită lipsei de forță. Și atît de ovreiasca, încît mi-a amintit prin transpunere de Marcel
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
cum ar fi: timiditatea individului și incapacitatea lui de comunicare cu semenii (în era telecomunicațiilor și informatizării!), intermedierea oricărei relații (prin avocat, prin psihiatru, prin impresar, prin mass-media, prin telefonul erotic), dependentă de realitățile virtuale și pierderea sensului originar al actelor omenești, supercompetenta profesională corelata cu o surprinzătoare incompetență în materie de dragoste, moarte, viața familială (marele specialist în fizica atomică nu știe cum să reacționeze când află că soția lui vrea să divorțeze) etc. Cu un parti-pris similar este definit
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
cluburile de fotbal, activiștii și securiștii dau tonul și își îndeasă în buzunare săculeții cu bani negri. Cu un cinism de mahala, mulți dintre ei recunosc pe față că fac și azi ce au făcut sub comuniști. Iar noi luăm act, uluiți, de această nerușinare și ne vedem în continuare de mărunta, călduța noastră liniște coclită. în loc să eliminăm aceste cangrene ale civilizației, devenim noi înșine victimele lor. Vulgaritatea respingătoare, pătrunsă în societatea românească o dată cu bolșevicii, a devenit astăzi regula, și nu
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor două volume. Publicarea unei cărți este, la urma urmelor, un act retoric. Prin urmare, ea trebuie să pună în funcțiune un subtil aparat de persuadare, să anticipeze obiecții și să răspundă totodată unei situații existente, chiar dacă uneori situația trebuie inventată pentru ca ea să existe. De pildă, în cazul editării nuvelisticii thomasmanniene
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
universului pe care e hărăzit a-l propune în nume propriu. E un mare dezadaptat. Nu face excepție de la regulă nici C. Abăluță, al cărui Mic tratat... (sigiliu insidios-didactic al unei inefabile materii, chiar dacă își propune, precum, de altminteri, orice act de creație, "a induce în cititor stări similare") ne înfățișează o scară de nuanțe ale inadecvării existențiale ("Fiind cu toate-n veac nepotrivit", cum ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
bun început, de la deviza pe care poetul și-o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia unei femei, pe fondul căreia urîțenia organelor sau a actului nu se mai detașează. Frumusețea contează în primul rînd
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia unei femei, pe fondul căreia urîțenia organelor sau a actului nu se mai detașează. Frumusețea contează în primul rînd prin aceea că urîțenia nu poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea". Așadar, înfățișînd atent, meticulos, obsesiv, cruzimea morții, poeta stabilește un numitor comun cu experiența erotică. Moartea în chip
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
aparențe. Tot asta ne spune și Oglinda chinezească, cea în care-și vede chipul o femeie și-și imaginează - își închipuie - că a văzut portretul aceleia cu care bărbatul ei ar înșela-o. Ceea ce ar fi putut să fie un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
putut să fie un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o manifestare de schizofrenie -, dat fiind că victima (obiect al oglindirii) este pînă într-atît sedusă, încît, copleșită, deviază de la calea simplă a adevărului ce sare-n ochi. Ea evită să-și aproprieze chipul "inamic" pe
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
propriei execuții. Scena e pînă într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială". Aflat, atît de des, în zilele din urmă, în pragul morții sau al nebuniei, acum se vedea "omorît" în scris și public, deci "cu acte în regulă", de un organ de presă al taberei adverse. Nu e deci de mirare că ajunge să se îndoiască, însuși, că e încă în viață. E cu atît mai puțin straniu faptul că și alții par a se îndoi
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente, la oglindă. La oglinda cea "reală" și "adevărată" (?) din propriu-i dormitor. Dar nu apucă - pare-se - să se privească. Adică nu vrea, refuză să o facă. Cu toate că, în text, actul acesta de voință negativă e discret obliterat: remarcăm doar că naratorul ne spune că s-a îndreptat către oglindă, dar nu ne spune și ce a văzut, sau dacă a văzut ceva acolo. Și nu întîmplător - doar știm că literatura
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de boală, mai înainte cu cîteva zile de întîmplările îndelung repovestite aici, Dumas făcuse chiar un pas spre nemurire, pentru că scrisese o piesă. Pentru a fi nemuritor, pretinde una din butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui, Marea liniște, apărută anul trecut în colecția "Poeți români
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească/ acum/ e a clipei// doar clipa/ mai e un călău/ în repaos" (Repaos). Altminteri, adică fără acest act de "generozitate", am fi avut a face cu "cruzimea" ființei care, mai slabă fiind, înțelege a se apăra uneori cu ferocitate în competiția vitală: "Te lamentezi privindu-mi/ mîna inertă/ fără prietenie;/ sînt crud, așa spui,/ ba eu, femeia/ sînt
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
și executanții, - creatorii - fii ei înșiși ai lui 1789. Istoria universală a vrut însă ca generozitatea franceză, din acele timpuri, să-și fi pierdut o dată cu cele aproape trei secole scurse, înțelesul originar și să fi devenit în zilele noastre un act manqué; o lipsă, fatală, și, în aceeași vreme, un transfer istoric de sens: Libertatea adevărată să fi ajuns nu apanajul unei simple revoluții, ideologice, ca cea franceză, ci rezultatul unei deveniri mult mai importante ca aceea a unității făurite pe
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
adevărat binele omului și o concepție vastă despre rolul omenirii și viitorul ei, acela a fost noul stat de peste ocean debutînd grandios cu eliberarea sclavilor într-o epocă în care puține state la vremea dată, ar fi acceptat un asemenea act... Vreau să spun: nu întîmplător destinul a vrut ca Zeița de nouăzeci de tone, cu lanțurile sfărîmate ale tiraniei zăcîndu-i la picioare, sub tivul clasic al tunicii, să lumineze cu facla ei drumul speranței și al tuturor năpăstuiților de pe tot
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
teren care e încă departe de-a fi integral desțelenit. Principala semnificație a antologiei lui Eugen Lungu credem însă că rezidă în conștiința duală pe care o implică. Pe de o parte, cartea în chestiune reprezintă un manifest proeminescian, un act de cuviincioasă sumisiune la incantația prin care marele poet a răsunat în inimile poeților basarabeni - toți, poate doar cu excepția unor tineri "postmoderni", descendenți ai acestuia. E o pecetluire, în sfera istoriei literare, a unei influențe care a încetat sau, măcar
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
acestui local că le-ar fi obligat să se prostitueze. La Sexy Club, spun mai multe ziare, unele probînd cu imagini de la fața locului, s-a depășit orice măsură în privința spectacolului sexy, ajungîndu-se la scene în care pornografia pălește în fața actului porno, pe viu. * Dacă ceea ce se întîmplă la Sexy Club nu va fi interzis, atunci cu siguranță că scenariul lui Cristian Tudor Popescu va avea, mai devreme sau mai tîrziu, margini de adevăr, cu valoare sociologică, nu de simplu fapt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
ample reverberații. După cum reiese din fiecare pagină a cărții recent apărute, nimic nu-l lăsa indiferent pe "mandarinul valah". Pe Petre Pandrea îl impresionează nu numai executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, ci și odioasa indiferență de statui cu care tratează acest act Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Petru Groza: "Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Dr. Petru Groza au prezidat moartea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Mihail Sadoveanu l-a legănat, l-a plimbat, a locuit în casa părinților săi, ani în șir. Relațiile au
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
fi putut la fel de bine să poarte titlul Înapoi la Lovinescu sau despre mutația valorilor estetice, dezbatere ce poate primi un nou impuls din partea unor piese de teatru precum Viitorul e maculatură. Distanța dintre faptul divers cu toate implicațiile lui și actul artistic, dintre demonstrativ și dramatic, este încă o temă de actualitate. Tonul polemic al lui Zografi și tăișul paradoxurilor îndreptate împotriva demagogiei și a orbirii de bunăvoie - "nimeni nu recunoaște că a fost prins în flagrant" - încearcă să rămînă lucid
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
care cuprinde lucrările artistului din ultimii ani. Pînă aici totul este în regulă; un pictor ajuns la deplina sa maturitate este recunoscut în consecință de către comunitatea culturală în mijlocul căreia trăiește, iar expresia promptă a acestei recunoașteri este ea însăși un act de cultură, adică o expoziție importantă și nu o simplă gesticulație de circumstanță așa cum de multe ori se întîmplă. Însă în ciuda acestui fapt, deopotrivă consistent și legitim, expoziția lui Mircea Bochiș definește doar parțial evenimentul. Ea se referă strict la
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
moment de mare forță teatrală în care cuvîntul, mimica, expresia, gestul, costumul, muzica se susțin și se potențează deopotrivă este acela în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]