6,508 matches
-
în comunitatea respectivă. La Săcăș am stat până luni. Când zorile se îngemănau încă cu noaptea, am sărit din pat pentru toaleta de dimineață. Cu gândul la un nou început de drum am ieșit în zori din casa care mă adăpostise un an, ca să ajung la timp la crucea verde, la șoseaua neasfaltată și plină de gropi la tot pasul, pe unde trec autobuzele între Oravița și Reșița. În timp ce așteptam un autobuz, în locul unde era improvizată stația, a început să răsară
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
adversarii ordinei actuale [reprezentau] o eroare cu urmări grave pentru acțiunea [...] de mâine" a PNL. Totodată, el declara "neavenite" îndrumările date de președinte după promulgarea noii Constituții, apreciind că acestea fuseseră "exclusiv inspirate de elementele fără răspundere ce s-au adăpostit recent în mijlocul [partidului]"886. Aluzia la reîntregirea liberală de curând realizată era evidentă, la fel ca și responsabilizarea georgiștilor pentru poziția PNL față de noul regim politic și față de noua Constituție. În finalul scrisorii, Gheorghe Tătărescu anunța ruperea raporturilor cu conducerea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din Gherla. Într-adevăr, după cca trei-patru săptămâni (în acea vreme, transporturile se făceau încet și erau cam 800 km de parcurs), delegația armeană și toată comunitatea armeană din Gherla aștepta cu nerăbdare sosirea tabloului, locul ales pentru a-l adăposti fusese între timp consolidat, în interiorul bisericii într-o latură a acesteia, folosindu-se un zid ce putea fi întredeschis și închis cu ajutorul unui sistem destul de ingenios, cunoscut numai de conducătorii comunității. Astfel erau asigurați că opera de mare valoare va
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
execute o copie fidelă a tabloului. Asemănarea lor era perfectă, nici cel mai fin cunoscător nu putea găsi vreo diferență. Astfel, șambelanul foarte mulțumit, a dat ordin să fie ambalat și expediat la Gherla, gândind să păstreze pentru moment originalul adăpostit la Palat. Maria Theresa, mișcată de atitudinea șambelanului, de buna lui intenție, nu luă nicio măsură împotriva lui, dar chemă urgent delegația armeană, dorind ca promisiunea inițială să fie respectată, ea însăși cerându-și scuze pentru "neînțelegere". Totuși, față de asemănarea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ne-a răspuns că nu este dinainte programat nici unul. În general, este anunțat cu aproape o oră înainte de sosire. Am obținut doar aprobarea să-i aduc pe refugiați în sala de așteptare, mică și neîncălzită, unde, cel puțin se puteau adăposti. Întorcându-ne la oamenii care ne așteptau cu sufletul la gură, am făcut apelul tuturor precum și inventarierea lucrurilor. Am aflat astfel că șase persoane, cei mai în vârstă, patru femei și doi bărbați lipseau împreună cu bagajele grele, lăzi, cufere etc.
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nimic nici telefonând la Arad. Independent de ei, trebuia totuși să ne continuăm drumul. Șeful gării împreună cu șeful poliției și cu mine am analizat problema și am căzut de acord. Toată lumea rămâne în gară, sala de așteptare putea să ne adăpostească pe toți peste noapte. La ora 7 dimineața, un tren cu muncitori pleca la Arad unde își aveau locul de muncă. Două vagoane puteau fi atașate la acest tren în care noi vom lua loc. În cel mult o oră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
când bietul om a căzut din trenul în mers: se deschisese o ușă a vagonului, defectă, și el a murit pe loc, deoarece în cădere și-a zdrobit capul de un stâlp de telegraf. În Cluj, părinții mei au fost adăpostiți mai întâi de bunici, în casa în care mă născusem și care de data asta îmi trezește amintiri mai precise. O locuință destul de cuprinzătoare, dacă în ea încăpeau cei doi bătrâni, fiul lor mai mic, Coriolan (1901-1984), atunci student la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și, drapel roșu-alb-albastru. Curtea dreptunghiulară, pietruită, cu mici smocuri de iarbă țâșnind ici și colo printre pietre, cu lungimea spre interior, avea în fund o poartă neagră, mare, de fier, deasupra căreia se întindea apartamentul contesei, corespunzător celui unde se adăpostea consulatul. De o parte și de alta a curții, la parter, ca și la etaj, alte apartamente, iar dincolo de greaua poartă din fund, care extrem de rar se deschidea spre a-mi permite o aruncătură de ochi într-acolo, o grădină
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de tufe doldora de coacăze roșii și agrișe galbene. Mai rămânea însă în grădină destul loc pentru straturi de ceapă verde, tomate, salată, pătrunjel, mărar, chiar ceva porumb. În subsolul casei, o pivniță formată din două încăperi întunecoase și răcoroase adăpostea butoaie cu varză acră, bidoane de untură, borcane de murături, damigene cu vin de struguri și de smochine sau lichioruri de vișine și de afine. Deasupra, cât ținea casa, podul înalt, luminat prin lucarne, loc privilegiat al visurilor mele obscene
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Impresia dominantă lăsată de multe orașe la ora actuală este aceea că sunt fragmentate, polarizate, cel puțin duale, cu mai multe viteze. Un raport OCDE (1994) relevă concentrarea în orașe a inegalității de șanse, a șomajului, a sărăciei urbane. Orașele adăpostesc ură, frică și multă incapacitate de a recunoaște aceste rele și de a le "spăla", de a le înlătura 1. Polarizarea socială și spațială din orașe distruge țesătura socială urbană, modurile de viață de aici devin generatoare de frustrări, de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
devin autorități publice dacă își asumă puterea adică toate drepturile, dar și toate responsabilitățile. Dacă nu o fac, au doar putere trecătoare). Primarii au avut și au puteri mari în orașe, dar pentru a le exercita ei nu se pot adăposti doar în spatele reglementărilor, circularelor, ordonanțelor (mai ales financiare) pe care au sau nu grijă să nu le încalce. Ei trebuie să facă "pilotaj strategic". Ca aleși, ei ar trebui să aibă responsabilitatea stabilirii de legături durabile între spațial și social
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se închidă, interfoane, iluminat), privatizarea spațiilor de parcare și a unor spații publice de proximitate (marile spații de parcare subterană au fost compartimentate, s-au construit boxe iar cu acordul locuitorilor, acestea au fost relicitate, realocate); dărâmarea unor hangare (ce adăposteau mașinile pe timpul iernii) și amenajarea pe locul lor a unor locuri de joacă și spații verzi de recreere etc. Cartierul a avut o importantă rețea comercială, dar din cauza dificultăților economice, a închiderii unităților productive din zonă și a scăderii puterii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuința stăpânului fie că acesta era meșteșugar, proprietar de pământ sau fermier. A locui la Paris în secolul al XVIII-lea însemna să afli un adăpost "care, oricum, nu era în afara străzii"5. În secolul al XIX-lea, poporul se adăpostea încă acolo, dacă nu avea unde să stea. "Să intrăm la noi, spuse Gavroche ieșind în stradă"6. Acolo era locul în care copiii se jucau și își făceau ucenicia; strada și cafeneaua erau locurile pe unde circulau mesajele, unde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
făcuseră "împărțirile defectuoase" ale loturilor, de aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse"143, așa cum le califica Émile Aillaud. "Orașul nu mai răspunde funcției sale de a adăposti oamenii și de a-i adăposti bine. Preeminența inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse"143, așa cum le califica Émile Aillaud. "Orașul nu mai răspunde funcției sale de a adăposti oamenii și de a-i adăposti bine. Preeminența inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată ca, prin imagini frapante, să biciuiască
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
În definirea cea mai exigentă, o metropolă vizează să fie în același timp centru de comandă, pol de resurse, intersecție a multiplelor rețele de comunicație și vitrină a unei anumite arte de a trăi orășenești. În calitate de centru de comandă, orașul adăpostește piețe financiare, sedii sociale ale unor mari întreprinderi, direcții centrale ale administrației, instituții internaționale. Ca pol de resurse, el dispune de o structură universitară renumită pentru calitatea formărilor și pentru performanțele cercetării în sectoarele de vârf, ale înaltelor tehnologii; orașul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de 20 % de locuințe sociale păcătuiește prin lipsa de fiabilitate ca indicator al mixității urbane. Această normă stabilește o legătură automată între un anumit tip de locuință și calitatea ocupanților săi. Faptul este real mai ales pentru sectorul HLM, care adăpostea, în anul 2000, 13 % dintre gospodăriile franceze (7,5 milioane de locuitori). Însă, după cum ne sensibilizează Daniel Béhar, "atunci când aproape 75 % din populația Franței poate accede la o locuință socială, dar această locuință poate la fel de bine să fie într-un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a mamei, care pregătea masa de seară, și îndeosebi cea cumpănită a tatii, care a aparut ceva mai târziu cu plugul de la arat. S-a scuzat că a trebuit să lipsească puțin pentru a adăpa, a da hrană și a adăposti boii pentru noapte grija supremă a țăranului pentru animalul pe care-l întreține și cu care se întreține. Până la așezarea mesei, tata și-a exprimat marea bucurie de a fi terminat în acea seară totul ce a avut de arat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în 1715, dar nu sunt dovezi ale morții sau înmormântării lui. Iată ce spune el că are de gând: Dr. Flamsteed, astronomul regal..., prezice o eclipsă de soare totală pe 22 aprilie 1715: la acel moment întunecat când păsările se adăpostesc în pomi și oamenii stau la lumânare, am să pun ultima piatră în taină și am să fac cuvenitul sacrificiu. Ține totul secret. Urma să fie cea mai frumoasă biserică a lui, "Little St. Hugh din Black Step Lane". Casa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regimului au căutat ascunzători, pentru cazul în care ar fi urmat tulburări serioase la București. O cunoștință a noastră, care avea legături cu nomenclatura, a fost contactată de soția președintelui Consiliului Popular al Bucureștiului (adică Primăria), implorând-o s-o adăpostească la ea, împreună cu cei doi copii ai ei, în cazul unei revolte populare. Dar Gheorghiu-Dej a acționat repede și energic, punând să defileze pe străzi detașamente ale miliției populare și operând arestări masive printre studenți. Ion Iliescu, viitor președinte al
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
multe rînduri de stîlpi, formînd patru nave. Acoperișul vegetal din stuf era așezat pe gratii de lemn. Pereții, și ei din gratii de lemn, erau acoperiți cu argilă nearsă. Aceste case de 20 pînă la 40 de metri lungime puteau adăposti mai multe familii și puteau să servească și ca hambar pentru grîu. DOCUMENT 2 Întemeierea Marsiliei "O bandă de tineri foceeni au fondat Marsilia în mijlocul ligurilor și al populațiilor galice sălbatice. Ei au ajuns în golful Galatic la gurile Ronului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în sud. În unele cazuri, s-a putut face o estimare a suprafeței exploatate. Vila de la Saint-Ulrich (Moselle) are 117 acareturi și controlează o vale de 200 de hectare. În schimb, vila de la Chiragan (Martres-Tolosane), pe valea rîului Garona, putea adăposti 400 de persoane pentru un domeniu între 7000 și 8000 de hectare. Activitățile agricole pe aceste pămînturi sînt asigurate de țărani care trăiesc pe domenii sau în cătunele vecine; munca sclavilor nu pare să fi fost preponderentă. Mozaicul de la Saint-Romain-en-Gal
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
principal sfătuitor al lui Ludovic al VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă în cruciadă; abația de la Saint-Denis, care este necropola regală, adăpostește însemnele regalității coroana, *flamura -, iar călugării săi, începînd cu Suger însuși care scrie Viața lui Ludovic al VI-lea cel Gros, redactează istoria oficială a regilor Franței. În sfîrșit, este epoca în care apare în jurul regelui un embrion de administrație
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
piatră ele se vor datora conților de Anjou și secolul al XII-lea pentru a le vedea generalizîndu-se. Este vorba atunci de donjoane puternice, de formă pătrată, înconjurate de un sistem din ce în ce mai complex de curți și de ziduri care pot adăposti populația din împrejurimi. Din sala cea mare, situată cel mai adesea la primul etaj al donjonului, seniorul domnește ca un stăpîn peste familia sa, peste servitori și peste o mulțime de vasali, care formează în același timp curtea sa, garnizoana
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]