6,732 matches
-
e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere o surpriză, le istorisi cu mare lux de amănunte toate fazele luptei... Și-a zis: ce să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ales cele două articole de fond în care se lupta viguros cu însuși contele Apponyi. Nu uită, firește, să ridice în slavă pe Grigore Iuga (a cărui nevastă e o minune de frumusețe și eleganță, de s-ar prăpădi de admirație toate domnișoarele de prin Amaradia și împrejurimi când ar vedea-o), să povestească cum a petrecut la castelul lor de la țară, ceva în felul castelului grofilor de la Beclean, și cum s-a întors la București cu automobilul, o distanță cam
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în sine satisfăcut că și Raul o fi pățit ca dânsul sau ceva similar și-și zise cu admirație: "Minunată femeie!" Lângă el, la masă, discuția era în toi. Prefectul Boerescu adusese vorba despre guvern, lăudîndu-l negreșit și astfel stârnind Criticile din ce în ce mai vii ale colonelului pensionar Ștefănescu, care nu se sfia să declare că "mergem spre dezastru sigur dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu căpitanul. Ei porniră în stânga, spre Lespezi, Miron Iuga în dreapta, pe jos, singur. ― Ți-a plăcut, căpitane, cum i-am liniștit și aici? zise prefectul Boerescu când se mai depărtară. ― Aveți mare curaj și multă experiență, domnule prefect! răspunse cu admirație căpitanul Corbuleanu, gîndindu-se în sine că liniștirile acestea mai mult încurajează pe țărani la dezordini. Miron Iuga mergea pe mijlocul uliței, examinând în trecere casele și ogrăzile, parcă de mult nu le-ar mai fi văzut, și regretând că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de mătase moale, albă, și ea căuta să-și vâre brațul în mâneca largă, se auzi afară, în curte, gălăgie de glasuri. ― Uite c-or fi și sosit boierii, coniță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniște și pace în județ! declară dânsul grav și solemn către cei patru șefi de autorități, în cabinetul său. Le ținu un mic discurs patriotic vibrant și energic. Făcu impresie. Primul-procuror, Toma Grecescu, slăbuț, spân și placid, se uita cu admirație la figura plină și impozantă a prefectului, care răspândea atâta siguranță. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvânt al noului său șef. Președintele tribunalului Manole Obogeanu, bătrân, zgârcit, îmbrăcat prost, se simțea străin la consfătuirea aceasta, dar având
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simplu. Parker nu reușea să-și ascundă dezamăgirea. Altă idee de-a lui care nu rezista analizei, prea mult. Cel mai greu de înghițit în povestea asta era faptul că logica lui Ripley, ca de obicei, era inatacabilă. Resentimentul și admirația pentru ea crescură proporțional. ― Apropo de revizie și de curățenie, continuă ea, ce-au luminile astea? Am zis că nu cunoaștem prea bine această parte a navei, dar trebuie să recunoașteți că abia vedem pe unde călcăm. Parcă ați aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pe planetă sau dacă emigraseră din alt sector al universului. Înainte de a muri cu toții, au aranjat semnalul pentru a preveni pe eventualii pasageri de nave de a nu comite aceeași greșeală ca ei. De unde ar fi venit, sunt demni de admirație. Trebuie să sperăm că omenirea îi va întâlni, sub auspicii mai bune. ― Erau mai cumsecade decât anumite persoane la care mă gândesc acum, zise Ripley. Străinul care este la bord... cum să-l omorâm? ― Exploratorii care pilotau epava erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din apropiere, fiindcă pe atunci se construia Hidrocentrala de la Bicaz. Când și-a îmbrăcat halatul alb părea ca fluture în zbor. Venirea acestei tinere în spital a fost ca o rază de soare strălucind printre nori. De la început a stârnit admirația tuturor. Bineînțeles că și a mea, mai ales că eram apropiați ca vârstă, iar ea a văzut în mine pe tânărul care-i poate fi aproape de suflet. Eu nu știu dacă am sedus-o, dar ea m-a prins într-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
izbânzi.” „O însemnată parte a generației mele crescute cu IDEALUL ASIGURĂRII UNUI TRAI CÂT MAI BUN, CU CÂT MAI PUȚINE SFORȚĂRI. Calitatea cea mai prețuită era abilitatea cu care puteai să-ți asiguri reușita, ocolind munca sistematică și conștiincioasă. Toată admirația era pentru șireții care „ știu să se învârtească”. Idealul și munca serioasă provocau surâsuri de compătimire și dispreț; era indiciul naivității și al inferiorității. Aceasta era morala socială pe care o propagau prin fapte unele familii, societatea și uneori, din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
populației cu studii superioare a rămas, comparativ, catastrofală : populația actuală între 55 și 64 de ani, educată în timpul comunismului, are cel mai scăzut procent de persoane cu studii superioare din Europa. În sfîrșit, și nostalgicii interbelicului trebuie să-și revizuiască admirația. În această perioadă, gradul de alfabetizare ajunge la 57% (51,3% în mediul rural) în 1930, de la 22% în 1899 și 39,3% în 1912. Dacă vom compara însă aceste procente cu cele înregistrate în Bulgaria (60,3% în 1926
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socialului. Iată însă că cineva, comentînd articolul pe site-ul ziarului, face un pas mai departe : „Actualii politicieni reprezintă un fel de concretizare a «visului românesc» - de a avea bani repede. Oamenii de rînd se uită de multe ori cu admirație la cei ce «se descurcă», ceilalți (studioși, profesioniști etc.) neavînd nici o șansă”. Să fie oare manelele expresia acestui „vis românesc”, o cronică orală a „reușitei” în lumea confuză a noii economii de piață ? La o primă vedere, au de toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul propriului său vis de modernizare și astfel de a ieși din seculara inegalitate sat - oraș. Cît de benefică va fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de multă vreme la Bigy, cîinele nostru : are ăsta o artă de a se așeza cu totul și întru totul în odihna lui, profund și diafan în același timp, că stau minute în șir să mă uit la el cu admirație, dar și cu invidie de om al muncii în fața răsfățaților sorții ! Se uită și el la mine, direct în ochi, dar nu înțelege ce mă frămîntă. După care soția mea clatină invariabil din cap că „animalele astea sînt mai inteligente
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ascultată la poarta legendei”. Conform acestei definiții poetice, povestirea încearcă să-i laude pe eroii săi, să-i înfrumusețeze pe actorii și evenimentele la care participă, mai mult să celebreze decât să descrie și să producă în cititor sentimente de admirație. Cu siguranță, primul scop nu este acela de a ascuți simțul critic. Pentru a deduce elementele istorice din această povestire epică, este indispensabil să le extragem din coaja lor epică. Sarcina este și mai complicată pentru că povestitorii biblici se aseamănă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Domn al întregii lumi; de aceea, noi, cei care îl urmăm, avem o misiune de îndeplinit: trebuie să lucrăm ca mesageri ai săi vestind domnia sa lumii întregi”. Mesajul lor nu este de tipul: „Isus a înviat; de aceea, privește cu admirație cerul cu gândul că într-o zi vei merge acolo cu el”. Multe imnuri, rugăciuni și predici creștine au încercat să îndrepte povestirea pascală în acea direcție, dar linia de gândire proprie evangheliilor este aceasta: „Isus a înviat. Așadar a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
colectiv. Filosoful timpurilor noastre poate redobândi dramatismul luptei și să se reîntoarcă la izvoarele cele mai specifice activității filosofice. La baza demersului se află un evident exercițiu al îndoielii, o serie de certitudini nedogmatizate și aplicații metodologice, dar și o admirație pentru întreaga realitate, care și-a recăpătat posibilitatea mirării și a magnanimității. Conștientizarea globală a universului ce are un sens, devine și un angajament concret de a-l face explicit. Viața însăși, înțeleasă ca o constantă atenție și tensiune spre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
înțelegerea și care dau peste cap criteriile de judecată sau cadrul ordinar al evaluării. Totuși, mirarea, pe lângă acest element negativ al neînțelegerii, este puternic caracterizată de un alt element ce o califică pozitiv, și anume acea extindere și suprapunere a admirației peste cunoaștere; suspendarea judecății nu induce neliniște, alienare, blocare, ci mai degrabă o oarecare exaltare a conștiinței în fața unui plus de sens, a unei prezențe ce lărgește orizontul și substituie judecata cu un act contemplativ. Putem foarte ușor să observăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de parcă ar fi vorbit de aparatul nervos sau aparatul digestiv, a dus-o până la capăt fără să omită nimic, fără să producă nici un fel de ilaritate. De ce oare psihicul nostru rănit nu reacționase și atunci .Dimpotrivă, toți o priveam cu admirație, ca pe o eroină. Chiar dacă avea ea legături mai serioase în afara școlii, Lili nu se putea lipsi de un prieten din clasa noastră. Acesta era Colorado, un băiat foarte înalt și cu o față roșie, pentru care își primise și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când trebuia să răspund la telefon; în primii doi ani de liceu, colegii mă mai invitau pe la ceaiuri și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ori a încercat să intre în vorbă cu mine, dar am respins-o brutal. Atunci zâmbea, cu nota aceea de persiflare, cu un aer de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gina nu mă va iubi niciodată. Sentimentul acesta alterna cu o speranță irațională, într-un mod care-mi dădea peste cap tot echilibrul interior. Psihicul meu mergea spre ruină prin oscilația asta permanentă între dragoste și ură, speranță și disperare, admirație și dispreț. Deocamdată eram însă fericit, eram dispus să cred în sfârșitul poveștii dintre Gina și Silviu și mă simțeam eliberat de parcă asta ar fi fost singura piedică dintre mine și ea. A doua zi am condus-o iar spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minunau de ciudatul obiect cântător. Arhitectul se întoarse acasă însoțit de tânărul mecanic, care îi montă sub capacul Daciei noul claxon. Apăsând discul din centrul volanului, el stârni un adevărat val de sentimente contradictorii în rândurile locatarilor, sentimente mergând de la admirație la invidie și furie sacră. Elena apăru și ea din gangul blocului. Văzuse de mult că se petrece ceva ciudat cu bărbatul ei, dar nu știa încă despre ce era vorba și, în consecință, cum să reacționeze. Când află însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]