KorAP: Find »[drukola/base=agita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...275 >

6,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

bănuia. Într-adevăr, avea să fie dusă în portul Ostia - viitorul port Claudius -, unde urma să fie scufundată pentru a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de treisprezece luni, Cassius Chereas, Julius Lupus „și alții“, preamăriți într-o zi ca instauratori ai libertății, în ziua următoare fură condamnați cu toată severitatea de acel jus roman împotriva regicizilor: biciuirea și moartea pe cruce. Pe când complicii lui se agitau, înspăimântați de sentința dură și de agonia pe care aceasta urma să le-o aducă, Chereas nu reacționă în nici un fel, așa cum nu reacționase niciodată atunci când i se poruncise să ucidă. Îi ceru ofițerului însărcinat cu execuția - acel exactor supplicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aflu În mare primejdie: e cineva ce stăruie În preajma mea, cu intenție criminală, trimis cu scop foarte precis, astfel că Îmi dau seama că nu pot scăpa În nici un fel și că mă va găsi, oriunde m-aș ascunde. Mă agit printre lucruri indiferente, fără să mă Întreb cine mă caută sau cine mă urmărește. Amețit de o frică abstractă, aștept să se petreacă ceea ce este inevitabil; mă apuc să deschid uși, ferestre, ca să simt clipa când se apropie. Sar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
opere (aici apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se apucă să-i dea lecții lui Goethe, ba să dialogheze cu te miri cine de la Europa Liberă. Prea se agită mult, monșer, ca un coi Într-o căldare...“ Sunt lovit din nou, aproape material, de plasticitatea și frumusețea comparației. „Uite, așa ceva nu făceau scriitorii dintre războaie. Să-l luăm pe Rebreanu.“ (Se ridică, luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
prezent și mă trage către imaginile pure din adolescență. Eu nici nu știu ceea ce fac În acest moment, mi se pare că nici nu mă aflu cu adevărat aici, ci că trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce se agita turbionar În jurul lui E. când eram la liceul din Slatina. Doar această imagine mă scoate din apatie, din plictiseala gestului mecanic de a mă Îmbrățișa cu A. Dar nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pământ, am plecat repede, fără de țintă, să caut o potecă să mă scoată către lumină. Nu am găsit-o. O caut Încă. Zuluf 21 aprilie 1963 (duminică) De ce nu vii, omule, la cenaclu? Întreabă lumea de tine, Încep să se agite spiritele. Să știi că R. (ăla cu barbă) a fost aplaudat de toată sala după lectură. Este, Într-adevăr, o forță... Și tot ceva interesant: au venit de la televiziune cu reflectoare și cu aparat de filmat, și cum se ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

drept al suspectului era strâns. - Desfă... Poc... Nu mai fură în stare să vadă nimic din cauza luminii orbitoare ce umplu deodată camera. Părea să vină direct din mâna suspectului. Ausonio rămase stană de piatră, iar Franciscovich se ghemui cu rapiditate, agitând arma și încercând totodată să deslușească ceva. Știa însă că ucigașul își ținuse ochii închiși când lumina invadase încăperea și că acum își îndreaptă probabil la rându-i arma către ele sau se pregătește să le atace cu vreun cuțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ar fi putut să o audă și fără stație. Împinse cu putere ușa de perete și intră în cameră, moment în care luminile se aprinseră. - Nu mișca! țipă ea. ...dar camera era goală. Cuprinsă de tensiunea momentului, se ghemuise și agita frenetic arma, încercând să cuprindă cu privirea fiecare centimetru al sălii. Niciun semn de vreo prezență străină, fie că ar fi fost vorba de criminal sau de ostatica acestuia. Apoi privi la stânga, unde Nancy Ausonio se oprise imitându-i gesturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un Ford de peste stradă. M-am dus să-l interoghez pe proprietar în calitate de martor și brusc a început să transpire. - Fordul unde era parcat? fu curioasă Sachs. - În garajul lui. - Ați avut mandat? - Nu. Dar, după cum am spus, era foarte agitat și am zărit colțul genții în mașină. Probabil asta era cauza, nu? - Nu e legal cum ați procedat, spuse Sachs. - Nu e legal? Săptămâna trecută a fost oprit cu mașina și prins cu un kilogram de iarbă la el. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri și începu să râdă. Apoi dădu din cap admirativ: - La naiba. Mai aveam puțin și scăpam. Trase piedica armei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
deschiși și privirea înghețată. Începu să se relaxeze și chiar să râdă. Dar se încruntă văzând cum imaginea sa se apleca odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Oare s-a lovit la ochi când s-a izbit de acea pasăre? Grija ei pentru cal era amestecată în acele momente cu frica proprie, căci se vedeau pietre ascuțite pe fiecare parte a aleii. Dacă Donny continua să se agite, își putea pierde echilibrul și putea să cadă, foarte posibil cu ea dedesubt. Toate accidentările de care auzise că se petreceau în astfel de situații nu se datorau căderii propriu-zise, ci strivirii între pământ și greutatea animalului. - Donny! spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
auzise că se petreceau în astfel de situații nu se datorau căderii propriu-zise, ci strivirii între pământ și greutatea animalului. - Donny! spuse ea pe nerăsuflate. Dar calul se mai cabră o dată, rămânând pe picioarele de dinapoi mai mult timp și agitându-le frenetic pe celelalte două. - Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți mușchii acestuia tremurând și panica pe care o simțea la rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în cap! - Du-te... Dar... ce se întâmpla? Omul nu privea la ea, ci direct în ochii mari ai calului. Rostind vorbe pe care ea nu le putea auzi. În mod cu totul miraculos, animalul se calma. Nu se mai agită deloc și își reluă poziția patrupedă. Era încă nervos și tremura, ca și ea de altfel, dar pericolul trecuse. Bărbatul luă capul calului și îl apropie de al său spunând alte câteva cuvinte. Se trase într-un final înapoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aceasta i-ar fi provocat arsuri. Nu se putu opune greutății ei și a lanțurilor pentru un timp prea îndelungat; simți din nou lichidul acela scârbos cum îi pătrunde în ochi, în urechi și în nări. Ținându-și respirația, își agita din răsputeri corpul și mai ales capul, căutând în zadar să se elibereze din strânsorile de metal. Apoi soțul ei era din nou aici, în fața ei, explicând și explicând și explicând de ce divorțul era cea mai bună soluție. Roy privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața și tricoul albastru cu Harley Davidson. Sub șapca de piele, putea coama de păr fals agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acesta este dormitorul tău. Ești în scaunul cu rotile. Unde stă el? Criminalistul făcu un semn din cap. - Acolo. Lângă piciorul patului, cu fața la mine. E în stânga mea, aproape de ușă. - Ce postură adoptase? - Postura? Nu știu. - Încearcă. - În fața mea. Își tot agita mâinile. Ca și cum ar vorbi în public. Sachs se ridică în picioare și încercă să imite poziția descrisă. - Cam așa? - Mai aproape. Se apropie de Rhyme. - Uite. Această încercare de reconstituire avu într-adevăr rezultate. - Încă un lucru... A vorbit despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aminte că dreptacii au tendința să miște arma spre stânga lor atunci când sunt surprinși, ceea ce înseamnă că toate gloanțele merg la dreapta țintei lor. Simți o durere surdă în genunchi din cauza șocului și a artritei de care suferea. Continuă să agite lanterna cu halogen prin toată încăperea. Câteva cutii și dosare cu acte. Nimic altceva. Se pregăti să iasă, dar își aduse aminte că avea obiceiul să se ascundă în umbră doar cu o bucată neagră de material deasupra lui. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pânza întinsă a cortului. Aplauze difuze, râsete, murmure de uimire. În toți anii în care interpretase, i se întâmplae rareori să aibă trac. Atunci când îți știi numărul pe dinafară, atunci când ai repetat suficient, ce motive ai putea avea să fii agitat? Exact același lucru îl simțea acum. Totul fusese atât de atent planificat încât era convins că spectacolul se va desfășura conform planului. Cercetând cu privirea cortul care își trăia ultimele minute pe pământ, observase două siluete chiar lângă intrarea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

puțin grotescă și mai mult plăcută, într-un mod rubensian. Privea în continuare fără țintă, dar măcar avea capul îndreptat în direcția bună. Am luat un pachet de unt din coș și, înainte de a-l pune pe bandă, l-am agitat în fața ei, obligând-o să-i dea atenție. —E „cupug“? am zâmbit eu. O încruntare ușoară brăzdă cutele grele dintre sprâncenele ei. Încetă să îmi mai mute cumpărăturile și privi drept la pachetul galben de Anchor pe care încă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
judec pe vremea aceea? Acum ceva vreme, aș fi vorbit cu mama despre faptul că mă simt așa ciudat, dar acum pare mereu ocupată cu munca ei și când nu e fie stă întinsă la ea în dormitor, fie se agită prin casă și e tensionată. Sau e într-o dispoziție din aia ciudată când e de-a dreptul exagerată. Face chestii cum ar fi să aștepte jos dimineața să vină poșta, de parcă ar aștepta ceva. Mereu zice că așteaptă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
simțit vag neliniștită. Dacă ieșise doar ca să se plimbe puțin și să-și adune gândurile, de ce luase ceva cu el? Și de ce continua să se îndepărteze de casă? Probabil că mersese cam trei sferturi de oră câtă vreme eu mă agitasem și mă aranjasem în dormitor, nu se putea să fi ajuns doar atât de departe în atâta timp. Deci unde fusese mai devreme, de încă mai mergea în direcția opusă casei? Ajungându-l din urmă, i-am pus o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
simțit cine știe ce, doar îmi părea un pic rău de el când am văzut ce frică îi era că poate nu mai scap. Cred că și el avea aceeași părere ca mama dacă nu mă-ntorc, da’ nu puteam să mă agit din cauza asta. Adică, mă știe doar de-un an sau cât o fi, ce mama naibii, deci nu se poate să-i pese de mine cum îi pasă ei, indiferent cât de mult îi place să mă pipăie și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]