10,371 matches
-
de nuvele, Vinul de piatră (1997), consolidează profilul scriitorului, venind dinspre tradiția prozei realiste, dar abordând subiectele și cu instrumentele epicii metaforice. Învestigația socială este complinită de proiecții baladești, prezentând o lume de deasupra realității, iluminată de irizări fantastice. SCRIERI: Altarul de nisip, Cluj-Napoca, 1993; Patul de zăpadă, Cluj-Napoca, 1995; Vinul de piatră, Cluj-Napoca, 1997; Zodia Țârului, București, 1998; Popescu E. Napoleon, Cluj-Napoca, 1999; Teatru, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Stănescu, Înapoi spre „limba de lemn”, ALA, 1994, 13; Horea Poenar
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
de nisip, Cluj-Napoca, 1993; Patul de zăpadă, Cluj-Napoca, 1995; Vinul de piatră, Cluj-Napoca, 1997; Zodia Țârului, București, 1998; Popescu E. Napoleon, Cluj-Napoca, 1999; Teatru, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Stănescu, Înapoi spre „limba de lemn”, ALA, 1994, 13; Horea Poenar, „Altarul de nisip”, ST, 1994, 10-11; D. Micu, Timpul și tipul robotului, L, 1995, 23-25; Constantin Zărnescu, „Altarul de nisip” - un roman de excepție, R, 1996, 30; Constantin Cubleșan, „Vinul de piatră”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1997, 125. Ct.C.
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
1998; Popescu E. Napoleon, Cluj-Napoca, 1999; Teatru, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Stănescu, Înapoi spre „limba de lemn”, ALA, 1994, 13; Horea Poenar, „Altarul de nisip”, ST, 1994, 10-11; D. Micu, Timpul și tipul robotului, L, 1995, 23-25; Constantin Zărnescu, „Altarul de nisip” - un roman de excepție, R, 1996, 30; Constantin Cubleșan, „Vinul de piatră”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1997, 125. Ct.C.
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
era ultimul criteriu avut în vedere în adoptarea deciziilor politice referitoare la dezvoltare. În ultimii ani ai tranziției comuniste, prosperitatea populației a fost nu doar elementul ignorat de politicile economice și sociale, dar și cel sacrificat în mod deliberat pe altarul susținerii regimului politic și al structurii sociale indispensabile acestuia. Revoluția din decembrie 1989, care a distrus regimul politic comunist și a pus premisele unei noi forme de organizare socială și politică a societății românești, a fost susținută ideologic și motivată
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și al lui Iulius Grozdan, țărani. Urmează școala elementară în satul natal (1919-1926) și Seminarul Pedagogic din Arad (1926-1933). Din 1933 a fost profesor și apoi inspector școlar (1947-1949) în Timișoara. Face parte din Comitetul de conducere al asociației literare Altarul cărții, devenită ulterior Asociația Scriitorilor din Banat. Este secretar de redacție la revista „Luceafărul” din Timișoara (1935-1942), fiind apoi prezent în redacția publicațiilor „Dacia” (1942-1944), „Viața bănățeană” (1944-1945), „Românul” (1945-1948). Între 1935 și 1937 scoate împreună cu Marius Bucătură revista pentru
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
dictat poezia Pasărea cu clonț de rubin. Volumul Primele iubiri, structurat în patru cicluri (Liliacul timpuriu, Sadoveniene, Rapsodia pădurii, Primele iubiri), se deschide cu Meșterul, o evocare baladescă a Meșterului Manole, numit „Prometeu român”, poem care, prin motivul sacrificiului pe altarul artei, este o premoniție a propriului sfârșit tragic. Primele iubiri dă expresie amintirilor din prima copilărie, fericită, petrecută în lumea satului natal, dar și unui psihism infantil care își pierde din inocență traumatizat de coșmarul războiului, de spaimele și durerile
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
la București (1949-1974). Încă de prin 1931 se arată interesat de literatura populară și în 1940 devine membru al Institutului de Etnografie și Folclor de la Cernăuți, condus de Leca Morariu. Debutează în „Almanahul literar” (Cernăuți, 1935). La Caransebeș înființează revista „Altarul Banatului” (1944-1947). A colaborat la „Albina”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Timișoara), „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei și Bucovinei”, „Națiunea”, „Ortodoxia”, „Ramuri”, „Revista Bucovinei”, „România literară”, „Viața nouă”. Semnează și Ion Aluion, Ion Temnic, Alior Samuilă. Ca poet, R. debutează
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
științifico-fantastic găsește, totuși, cea mai bună concretizare în prozele scurte. Volumul care le reunește, Prețul secant al genunii (1974), cuprinde o serie de narațiuni, unele devenind texte clasice ale genului, și nu doar în spațiul românesc. Chiar dacă, pentru Mircea Opriță, Altarul zeilor stohastici (Premiul Special la Primul Congres European de Science-Fiction, 1972), „o rece, ironică disecție a absurdului”, ar rămâne „cea mai bună lucrare a autorului”, povestirea care dă titlul volumului din 1974 conservă și confirmă, peste timp, preferința pe care
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
în spiritul ilustrat de Bălcescu, Kogălniceanu, Eminescu, A.C. Cuza, Octavian Goga, Corneliu Codreanu și alții”, arătându-se că revista va fi „în serviciul naționalismului integral, nu însă în folosul cuiva, ci exclusiv al ideii”, cu aspirația de a deveni „un altar al doctrinei, dar cu acele garanții de intelectualitate care să evite și rătăcirile utopiei și exaltările urii”, „o tribună de românism, unde să se armonizeze tăria credințelor cu discernământul critic, pentru a studia și propune înfăptuiri serioase și durabile”. Deși
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
fi adunată în Revelații sacre (I-II, 2001-2003), cu texte de meditație religioasă, pe care S. le denumește „poeseuri”. Adorația și smerenia stau alături de îndoială, de întrebări și dubii, de curajul denunțării eului trufaș. Toate acestea - afirmă Gheorghe Grigurcu - „pe altarul lirismului încărcat de cele mai eterogene ofrande, un prinos emoționant al pietății atât de trebuitoare în răstimpul de cumpănă istorică în care ne aflăm”. Sunt valorizate acum și alte filoane: protestul împotriva unor monstruozități ale istoriei, precum în Psalmul cenușii
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
Emil Manu, Piatra Neamț, 1977; Cultură și economie (Puncte de vedere din perioada interbelică) (în colaborare cu Mihai Todosia), Iași, 1986; Ca o pasăre plăpândă, Iași, 1991; Eu știu că îngerii nu plâng, Iași, 1993; Fântâni cerești, Iași, 1994; Singur la altarul vieții, Iași, 1995; Singur pe-un bizar aisberg, Iași, 1995; Armonii din orgi divine, Iași, 1996; În fața veșniciei, postfață Gabriela Drăgoi, Iași, 1997; Eminescu - cât veșnicia, Iași, 1997; Nu toți au Paradisul, Iași, 1999; Poezie, templu sacru, Iași, 1999; Reflecții
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o „oglindă”, așa cum scena cată să fie un „sanctuariu”, un „altar” sau o tribună de la care se pot răspândi ideile de dreptate și libertate. Cu atât mai mult, argumentează publicistul, se cere un repertoriu original, cu piese inspirate din istoria și legendele noastre. Ostil dramelor lacrimogene, el se declară în favoarea „comediei
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
splendide garoafe urmează a se căsători cu Vasile, șofer pe un buldozer, cu care a rămas însărcinată. Toată materia cărții, nu îndeajuns de structurată, are drept liant pregătirile pentru nuntă, apoi ziua cununiei, când mireasa refuză, inexplicabil, să meargă în fața altarului, iar mirele, furios, intră cu buldozerul în sere, călcând un lan de porumb, omorând câini etc., în timp ce altcineva provoacă un incendiu. E o lume dementă, răscolită de convulsiile demoniei. În Marx librarul (2003) sunt zugrăviți pescuitorii în ape tulburi ai
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Gabriel Marcel, Jurnal metafizic, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Iulian Boldea, „Hermeneutica sensului”, VTRA, 1995, 6; Gabriel Petric, Constantin Noica - ieri și azi, F, 1997, 12; Dan Stanca, „Desfundarea fântânilor”, RMB, 1999, 4 februarie; Robert Lazu, „Desfundarea fântânilor”, „Altarul Banatului”, 1999, 7-9; I. Bod, „Prezență și înțelegere”, „Cuvântul”, 2000, 12; Marius Țepeș, „Prezență și înțelegere”, OC, 2001, 27; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 204-205. A. Tr.
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul, București, 1996; Mystagogia, îngr. și introd. trad., București, 2000. Repere bibliografice: Emilian Vasilescu, Apologeți creștini, București, 1942, 76-90; Antonie Plămădeală, Some Lines on Professor D. Stăniloae’s Theology, în The Altar Almanach, Londra, 1970, 24-29; Ion Bria, Teologia dogmatică în Biserica Ortodoxă Română în trecut și azi, „Ortodoxia”, 1971, 3; Micu, „Gândirea”, 183-185; Ion Bria, Omagiu părintelui profesor Dumitru Stăniloae la aniversarea împlinirii vârstei de 75 de ani, „Ortodoxia”, 1978, 4
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
și VII-VIII tratează tema iubirii de Dumnezeu și, respectiv, de aproapele nostru. în sfîrșit, în cartea a IX-a Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sînt altarul de pămînt pe care Moise trebuie să-l ridice la porunca lui Dumnezeu (Ieș. 20, 24-25), ca și chivotul înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămîierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sînt altarul de pămînt pe care Moise trebuie să-l ridice la porunca lui Dumnezeu (Ieș. 20, 24-25), ca și chivotul înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămîierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sînt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos, care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a investigația monografică, alegându-și drept personaj un autor care, altfel, timp de 1000 de ani de acum încolo, n-ar fi avut nici o șansă să atragă interesul vreunui cercetător. Legenda spune că Ștefan cel Mare a ales locul pentru altarul Mânăstirii Putna trăgând cu arcul o săgeată la întâmplare. Locul unde s-a înfipt săgeata a fost locul în care s-a construit altarul. Drept urmare, un petec de pământ anodin a devenit, prin jocul hazardului, prestigios. într-un mod similar
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
șansă să atragă interesul vreunui cercetător. Legenda spune că Ștefan cel Mare a ales locul pentru altarul Mânăstirii Putna trăgând cu arcul o săgeată la întâmplare. Locul unde s-a înfipt săgeata a fost locul în care s-a construit altarul. Drept urmare, un petec de pământ anodin a devenit, prin jocul hazardului, prestigios. într-un mod similar a procedat Cornel Ungureanu, care s-a hotărât să înalțe un monument unui autor minor, asupra căruia și-a îndreptat el întâmplător privirea. Nimeni
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
trebuise s-o iau la goană cu pantalonii în vine, - scuze, - dar un cîine lup înfometat pornise lacom spre mine... Ore întregi, umblînd cu Sava, pe insulă, vedeam mici ofrande cu resturi de alimente puse pe niște pietroaie ca niște altare. El îmi explicase că ele erau puse acolo pentru șamanul local; uneori și cîte-o țigară, cîte-un rest de băutură... Asta îmi plăcuse. Și-l tot băteam la cap să-mi facă cunoștință cu șamanul pe care mi-l descria ca
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... Citește mai mult copilul din mine agită cerul și plângecu mâinile lui desenează pe cerun Dumnezeu tânărexistă o relație între eide parcă s-ar știde undevaiată îi spune copilulți-am desenat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
anunțat ceva incredibil, ca cineva care avusese parte de o iluminare. Nu știu la a cui propunere, la serviciul divin comemorativ, care s-a ținut la ora când torpilele au lovit nava, Konrad trebuia să bată acel clopot-gong atârnat lângă altar, salvat de scafandrii polonezi la sfârșitul anilor șaptezeci de pe epavă, din partea superioară a pupei. Or, cu ocazia întâlnirii supraviețuitorilor, echipajul navei de ranfluare Szkwal le înmânase lor acest obiect găsit, ca semn al apropierii polono-germane. Totuși domnul Schön a fost
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
lase cuprins de „ideea desăvârșirii” și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București, 1947; Cântecul mamei, București, 1943; Litanii de seară... , București, 1946; Calea Victoriei..., București, [1948]. Repere bibliografice: Paul Popescu [Constantin Crișan], „Murmur de izvoare...”, „Orientări” (Moinești), 1932, 4; Stanciu Stoian, „Murmur de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]