7,971 matches
-
din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului FLORI DE NEUITARE Nu-mi amintesc secunda când ți-am căzut din gând... Luată-n zbor, năvalnic, de valuri de ninsoare Nu mi-ai văzut, sub gene, privirea-ntrebătoare Nici stelele-argintate, din ochi, alunecând. De pe-nălțimi de vise m-am prăbușit în gol, Mirabilă sămânță pierdută prin omături În lumi prea paralele, să poți să mi te-alături, Prin vastele-anotimpuri, să vrei să faci ocol. De nu-ți va fi ușor, să știi
FLORI DE NEUITARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372686_a_374015]
-
Din pană le-ai înșirat Ne credeai barbari pe rânduri Însă primitori ți-am stat. "Tristele" ne-au fost drept pilde A grandorii tale vieți Îndrumând a mea sorginte Spre o lume de poeți. Cu regret îmi las privirea Sa alunece in jos Ai învățat omenirea Tu,bătrânule frumos !... Acum plec; te las cu bine Până când ne-om revedea Știu că singur,fără mine Tomisul îl vei veghea Din a ta mută chemare Te știu tot,te văd întreg Îndreptându-mă
LA STATUIA LUI OVIDIU de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372709_a_374038]
-
în zonele unde munții stăpânesc așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
SĂ PLÂNG Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să plâng,dar din dureri nu pot măcar un geamăt sau oftat să scot, acum când mă destram și-n risipire alunec neștiind unde și cum se va sfârși frumosul nostru drum plin de-mplinire și de fericire. Aș vrea să plâng spre a putea s-alin ale tristeții ploi,ce din destin ne biciuie cu ură și mânie dorind ca să transforme
AŞ VREA SĂ PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373084_a_374413]
-
în altele pintenii de stâncă le încetinea înaintarea. Zările se deschideau din nou. Ieșiră din pădurea de rășinoase și în fața ochilor li se desfășură pieptul puternic al masivului cu culmile sale pleșuve și prăpăstioase. Urcușul deveni din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecau pe stânca lucioasă, călăreții se clătinau în șa. Ajuns pe o creastă, căpitanul Arnăutu cercetă împrejurimile. În depărtări văzu un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme juca într-un orizont confuz în arșița zilei. „Acolo trebuie să fie!”- se gândi
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DE CE TACI? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului DE CE TACI? Oprește-te și privește-n jurul tău! Suntem într-un naufragiu, --ca o frunză pe apă-- alunecând în tăcere. Totul e gol în viața boemă. De ce taci? Spune-o vorbă și-mi ajunge. Nu pot nici să plâng. Doar o lacrimă îmi cade pe o pagină de dor.. Privesc în depărtare. Ce caut?! Bogăție...glorie..., nu înseamnă
DE CE TACI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373101_a_374430]
-
ochii de atâta albastru. Bărbatul o împinse cu violență spre un copac bătrân, o trânti la pământ și începu să o sărute și să o pipăie; nu reușea să se dezmeticească, să înțeleagă ce se întâmplă. I se părea că alunecă într-un coșmar cu ochii deschiși și nu vroia să accepte realitatea: era violată și nu avea nici o putere să se împotrivească.Simți o durere ascuțită ca o împunsătură de cuțit, care îi paraliză picioarele și abdomenul...cerul se smoli
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani, Nu știu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovăni. La poarta perechii refuz să mai bat, Mă-nchin că bigoții spre nu știu ce. Alunecă lumea în lung și în lat. O văd, o miros, o detest. ...... Dar de ce? Citește mai mult De ce?E greu să afli că inima doareCând nu mai are nimica de spus.Se surpa nădejdi și idei trecătoareîn drumul arid, îndreptat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani,Nu stiu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovani.La poartă perechii refuz să mai bat,Mă-nchin că bigoții spre nu știu ce.Alunecă lumea în lung și în lat.O văd, o miros, o detest. ...... Dar de ce?... XII. CE GUST ARE INIMA?, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014. Mi-am luat inima-n dinți Să simt gustul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
și felul în el de-a trăii, se zbate-n gândul durerii, constiința-n mine, de-a fi. Lăsată în urmă iubirea, pe căile voastre pustii, vă zace în piepturi trădarea, hrănită de-a voastre hoții. Mă doare geamătul dreptății, îi alunecă-n umbră cărarea, se pierde datina identității și-n morminte învie disperarea. Nepăsarea de dragoste și rost, înnecată-n a voastre tăceri, nu va găsi nicăieri adăpost, va putrezii-n a voastre averi ! Bezna păcatelor voastre, mă face nevrând să mă
BEZNA PĂCATELOR VOASTRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373260_a_374589]
-
din copaci, în anii trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate, mascat de acestea, se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
oglinda lacului pluteau la voia întâmplării alte câteva bărci cu tineri îndrăgostiți care lăsaseră vâslele deoparte și se sărutau, contopiți parcă cu freamătul codrului și șoaptele apelor. Pătru îi privi cu admirație, apoi, după câteva clipe de reverie privirea îi alunecă agale pe coapsele dezvelite ale soției și atunci parcă resimți fiorii dragostei. Privirile învăluiră voluptoase trupul frumos conturat al femeii, cu sânii îmbietori și ostentativi ce-i jucau la orice mișcare pe sub decolteul fără sutien. O dorință posesivă puse stăpânire
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
pași mai la vale ca să aibă o perspectivă mai amplă. Într-adevăr era o posibilitate de acces pe malul celălalt dacă se cațără pe colțurile stâncoase ale abruptului. Sare de pe un bolovan pe altul ca să traverseze râul. Deodată piciorul îi alunecă de pe piatra umedă și cade în valurile învolburate ce-l rostogolesc la vale. Își feri capul de lovituri, înghiți câteva guri zdravene de apă rece ca gheața după care reuși să înoate până pe malul stâng. Îl cuprinse un râs isteric
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
acum sunt alte pretenții. Apoi și postul pe care-l voi ocupa e de altă factură față de cel avut altădată. Trece pe la tine atâta lume iar poziția lui George trebuie și ea onorată cumva”... Era în culmea fericirii! Gândurile îi alunecară și spre Bebe, care mâine-poimâine va trece, mergând să-și susțină examenul restanță. El spusese exact și ora când vine în oraș. Dar dacă s-a schimbat ceva?!... Și n-ar fi frumos să n-o găsească la telefon. A
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E doar părere... Cobor abil. Cava mâinii gingaș o poartă. Gata s-alunece, o prind. Speriată de-avânt, dă înapoi. Pasărea deslușește imboldu-mi. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Trimite spre mine glonțul încrederii. Profilul pescărușului mă incită. -Așteaptăăă! Viiin! Poftim, acum chiar pot înfăptui! Sunt doar himere?! Par aievea?! Câte înaripate n-am
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
am întors dinspre încremenire?! Par aievea?! Sunt doar himere?! Poftim, acum chiar pot înfăptui! -Așteaptăăă! Viiin! Profilul pescărușului mă incită. Trimite spre mine glonțul încrederii. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Pasărea deslușește imboldu-mi. Speriată de-avânt, dă înapoi. Gata s-alunece, o prind. Cava mâinii gingaș o poartă. Cobor abil. E doar părere... Mă preling forțat în josul pilonilor. Brațul apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
voie să visez și așa cum îmi doream nespus și mi-ai dat și aripi. Aripi pe care le folosesc ori de câte ori am sufletul plin. Darul de a visa mi l-ai așezat pe gene atunci când dormeam și din greșeală el a alunecat pe inimă și cu o putere enormă s-a strecurat adânc în ea. Darul acesta îmi este ,,prieten’’ bun pentru că prin el văd lumea așa cum cred eu că îi stă bine, îmbrăcată în haină de gală. Te rog să nu
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
cu tot! Aerul rece năvălește în încăperea insalubră în care am stat atâtea zile. Iată, porumbelul apăru din nou, cu un alt bilet în cioc: “Motanul îți aduce iar funia la geam. Leag-o strâns de după patul din cameră, apoi cobori alunecând ușor pe funie!” Tocmai așa făcu, biata Roxette! Cu frică în suflet, coborî pe funie, până ajunse pe iarbă, în afara turnului. Acolo o așteptară slugile trimise de baron, care o așezară repede într-un rădvan, și zburară iute ca pasărea
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
umerii Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
momeala. În tăcerea umedă, câteva broscuțe prinseră curaj și începură să orăcăie, distrându-i pe copii. După un timp, în locul în care apa se unea cu cerul, o geană de lumină pătrunse gonind treptat umbrele din jurul lor. Câteva rațe roșii alunecară dintre ierburile acvatice pornind în căutarea hranei. - Ar trebui să luăm și noi ceva la ghiozdan, nu? - La ghiozdan, unchiule? - Adică la stomac, soldat! Șoaptele făcură loc curând zgomotelor care însoțeau mestecatul și înghițitul delicioaselor sendvișuri cu salam și castraveciori
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
Ar trebui să luăm și noi ceva la ghiozdan, nu? - La ghiozdan, unchiule? - Adică la stomac, soldat! Șoaptele făcură loc curând zgomotelor care însoțeau mestecatul și înghițitul delicioaselor sendvișuri cu salam și castraveciori murați. În pacea blândă a dimineții, mâncarea aluneca bine de tot și copiii se simțiră cu adevărat părtași la cea mai mare aventură a vieții lor. Florin sări la un moment dat în picioare, scăpându-și mâncarea în iarbă. Se aruncă pe burtă și trase de undița lui
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
drumului de țară. Unchiul Victor privi prin oglinda retrovizoare. Fu cât pe ce să oprească mașina, neprinzând nici unul dintre cele două capete în raza lui vizuală. Se întoarse cu totul, privind printre scaune. Soldații adormiseră buștean și, în mișcarea mașinii alunecaseră între banchetă și scaunele din față, unul peste altul, cu gurile parțial deschise, ca niște pești scoși din apă. Se întoarse la volan, aprinse farurile și, cu privirea pironită la drum, îngână satisfăcut: - „Lele Marie, mândră floare, șa-lai-la Leagă-mi
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]