4,800 matches
-
latura contextuală și ecologică, o altă calitate importantă a acestui tip de arhitectură, pe care mulți arhitecți o consideră primordială, este capacitatea acesteia de a face fa ță mediu lui În cont inuă s chimbar e. Această capacitate se datorează ambiguității și caracterului difuz al peisajului, ce permit interpretări mai flexibile ale diferitelor situații. Zaha Hadid afirma că scopul arhitecturii topografice nu e numai de a reconfigura „modul În care oamenii folosesc spațiul, trăiesc sau muncesc, dar totodată de a crea
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
11) conceput de Foreign Office Architects (FOA), finalizat În 1995. Acesta crește ca o peninsulă artificială din terenul suport, iar conceptul pe care se dezvoltă este continuitatea și spațiul pliat. FOA propune un nou limbaj arhitectural care să reflecte viteza, ambiguitatea și incertitudinea vieții contemporane. Ei practică o chirurgie plastică a suprafeței pământului, În urma căreia clădirile devin peisaj și peisajul clădire, iar omul și natura sunt Într-o permanentă uniune. În lucrările lor, ei folosesc diferite metafore și considerente ecologice. „Fiecare
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
Moebius , la care s-a făcut atât de des referire În arhitectura contemporană, este cea care ilustrează cel mai bine caracterul acestei forme de a concepe obiectul construit. Nunumai continuitatea materială a anvelopantei obiectului este avută În vedere, dar și ambiguitatea spațiu interior-spațiu exterior, dispariția ierarhiilor, voalarea limitelor, Înlăturarea pragurilor. Prin atributele sale ornamentul contemporan susține această logică, prin urmare Îl vom numi pe acesta mo eb ius ia nic . Ornamentul moebiusianic descrie o „substanță― infinită, uniformă, neierarhizată. El devine un
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
sus al lumii și al societății, cel care, în continuitate cu ele, le dă nu numai legitimitate, ci și statut de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit din umbră de ispita ca acea societate să se considere chiar realizarea deplină a ordinii cerești. Este societatea doar un mediu simbolic, doar o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Biserică în calitate de instituție istorică, ierarhie socială pretinzînd să reproducă treptele cerești, mai nou partide ale lui Dumnezeu și să-i fie minate astfel profilul irepetabil, libertatea, responsabilitatea față de destinul ei. în modernitatea tîrzie, societățile liberale elimină definitiv, de la rădăcină, această ambiguitate. Nimic religios nu mai întemeiază viața publică. Ca atare, nu mai există nici ispita de a considera că destinul tău spiritual poate fi asigurat prin anexarea lui la vreo categorie colectivă, la un proiect de societate calificat religios, la mersul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
consolatoare la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale lumii înseamnă a le privi în lumina care irumpe prin poarta contrariilor ultime, a le trăi ca pe proiecția în imediat a acestei porți. Gîndirea paradoxală poate lua în grija ei ambiguitățile, contradicțiile, crizele, rupturile tragice ale realului contingent, poate da seamă de scandalul lor. Dar, astfel, ea descoperă în peisajul lumii și în destinul omului pulsația antinomiilor apofatice, ultimul portret posibil al transcendenței. Europa : exploatarea judicioasă a contrariilor în tensiune Cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
societatea civilă, adică vor primi drepturi și obligații civile. Statutul persoanei umane ale cărei facultăți evoluează până la maturitate este un argument serios pentru a admite dubla semnificație a stării naturale: ca o stare ipotetică și ca o stare efectivă. Această ambiguitate care se regăsea și la Hobbes nu are legătură cu modul în care este definită natura umană, ci mai degrabă cu faptul că societatea poate fi privită în același timp sub aspectul esenței și sub aspectul genezei. Spre deosebire de Hobbes care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
modul în care este definită natura umană, ci mai degrabă cu faptul că societatea poate fi privită în același timp sub aspectul esenței și sub aspectul genezei. Spre deosebire de Hobbes care a încercat totuși să elimine dificultățile logice la care conduce ambiguitatea conceptului de stare naturală, Locke a încercat să păstreze ambele sensuri. El este în acord atât cu teologia creștină care face distincția dintre starea naturală originară și starea naturală decăzută 100, cât și cu teoria sa proprie despre formarea ideilor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în care indivizii transformă proprietatea colectivă într-o proprietate individuală, aceasta din urmă fiind pentru el o instituție naturală și neconvențională. Referitor la conceptul de proprietate, cu siguranță unul dintre cele mai celebre concepte lockeene, acesta nu este lipsit de ambiguități. La începutul lucrării, Locke sugerează că "fiecare are proprietate asupra propriei persoane"11 și asupra propriei munci. Ulterior, el încearcă o definire a conceptului de proprietate, în paragraful 87, unde găsim vorbindu-se, chiar în primele rânduri, despre "proprietate, adică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
raționali, când de fapt rezultă până la urmă că nu toți sunt pe deplin raționali. De asemenea, starea naturală ba este, ba nu este una de sociabilitate și de pace. Teza lui Macpherosn este de o claritate fără egal: "Contradicțiile și ambiguitățile teoriei lui Locke pot fi explicate prin faptul că el a văzut natura omului și a societății prin prisma anumitor idei preconcepute cu privire la omul și societatea din secolul al XVII-lea, pe care le-a generalizat fără [să țină cont
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
interpretări nu sunt neapărat clarificări ale intențiilor lui Locke, ci analize ale consecințelor la care poate conduce teoria sa a proprietății. Al doilea tratat ar putea justifica nu numai revoluția contra tiraniei politice, dar și pe cea împotriva tiraniei economice. Ambiguitatea esențială a teoriei lui Locke constă în faptul că, oferind o justificare ordinii capitaliste, ea poate oferi un punct de plecare și o justificare și pentru răsturnarea acesteia. Luăm ca posibil argument numai faptul că teoria sa asupra stării naturale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
consideră ca fiind naturale raporturile sociale de tip burghez, ideea stării naturale comerciale încetează de a mai fi inteligibilă. Aspectul ar putea fi în măsură să modifice postulatele egalității enunțate de Locke inițial. Totuși, Locke nu le abandonează, de unde și ambiguitatea teoriei sale, crede Macpherson. La această observație se poate răspunde că egalitatea efectivă din starea naturală devine în starea civilă egalitate formală în raport cu legea 117, numai că argumentul nu se verifică pentru structura socială avută în vedere de Locke, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ca o "societate" pentru că ea nu este un raport de coordonare între egali, ci un raport de subordonare a subiectului (subditus) față de cel care comandă (imperans). Dacă această distincție nu este aprofundată de Locke (ceea ce explică o bună parte dintre ambiguitățile teoriei sale) ea nici nu lipsește cu totul. În definitiv, cheia deosebirilor dintre Hobbes și Locke se află în gradul de configurare a acestei distincții. Noi am arătat mai sus că ideea de "societate" ca o sumă de convenții non-civile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
consimțământ (Hobbes, Leviathan, XXI, p. 144). Cum copiii nu sunt în măsură să-și dea consimțământul explicit, s-a presupus că obligația filială rezultă dintr-o convenție bazată pe consimțământul tacit. Se poate arăta însă că Hobbes cultivă o anumită ambiguitate cu privire la familie, din pricină că el nu ia în serios convențiile "lipsite de sabie" (Ibidem, XVII, p. 111). Drept urmare, "relațiile de familie sunt locul de tranzit permanent între natural și politic". Corneliu Bîlbă, "The Parent- Child Relation: Beyond Private Life and Public
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pentru timp, punîndu-l cumva pe seama unui fel de snobism al Ireparabilului 92. Timpul, conceptual vorbind, îi apare ca un element probabil nu într-atît de mult saturat ontologic încît să aibă cu adevărat consistență filosofică, motiv pentru care îi suspectează de ambiguitate pe cei care, lăsîndu-i la o parte conținutul pozitiv, își fac din timp o preocupare fundamentală 93. Altfel spus, timpul reprezintă un "ban calp la scară metafizică", o echivocitate plurală înșelătoare pentru cei ce au luat în seamă trăsăturile sale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ș. a. Discursul acesta de început, din texte nepregătite pentru tipar și scrise parcă la prima mînă, nu are deloc o formă elaborată, este mai degrabă o meditație naivă pe o temă dată. De aici tensiunea și poticnirile vizibile din însemnări, ambiguitatea neproducătoare de sens din unele formulări, dar și superficialitatea unor idei, raționamentele slabe în care concluziile sînt parțial ocultate de legile prea lejere ale inferenței, toate la un loc justificînd în fond caracterul de laborator ale unor atare încercări. Reflecțiile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
simuleze caracterul și sentimentele născute din utopia unei utopii, prozatorii capabili de fresce monumentale făcute regilor comuniști. Și spectrul acesta poate continua cu acei intelectuali care s-au complăcut în apele călduțe, dar murdare, ale căii de mijloc, situate între ambiguitate și promiscuitate, acei inși care erau cu toți și cu nici unul. Îndeosebi în Est, și anume în spațiul concentraționar, adevărații intelectuali au fost însă repede marginalizați și, dacă respingeau vehement o complicitate benignă care li se sugera, o cumetrie cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu este suficienta pentru a asigura poziția realistului structural. Am văzut mai sus că adoptarea unei anumite teorii științifice nu implică un angajament față de o anumită ontologie (a se vedea 5.1.1.). Istoria științei ne pune clar în față ambiguitatea ontologica pe care o vedem manifestându-se până și în cele mai de succes dintre teoriile noastre științifice (cea mai bună dovadă în acest sens este cazul de subdeterminare ontologică ce apare în mecanica cuantică). Odată ce am recunoscut eșecul teoriilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să fie adevărat și ceea ce spun ele despre entitățile și procesele care stau în spatele acestei părți observabile. Acesta strategie de a susține o poziție realista se lovește de problema discontinuității ontologice care apară de-a lungul schimbărilor teoretice și de ambiguitatea ontologica prezenta în știință. În al doilea caz, i.e. în trecerea de la neobservabil la observabil se procedează astfel: Ladyman 1998 și French și Ladyman 2003 încearcă menținerea unei forme ontologice de realism structural propunând adoptarea unei ontologii noi în care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și French și Ladyman 2003 încearcă menținerea unei forme ontologice de realism structural propunând adoptarea unei ontologii noi în care structura este primitiva, pentru ca apoi să susțină că teoriile noastre științifice vorbesc despre această structură. Procedând așa, ei elimina atât ambiguitatea ontologică cât și problema discontinuității ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de învățământ care concură la transformarea informativului cuprins în conținut în formativul necesar pentru a face față dinamicii sociale. Astfel, în literatură pedagogică se folosește în ultimii ani tot mai frecvent termenul de curriculum, care își datorează complexitatea, iar uneori ambiguitatea semantică, tocmai acestei legături organice între componentele procesului de învățământ. Având origine latină (curriculum = cursă, alegere) și folosit larg în literatură anglosaxonă, acest termen a cunoscut o diversitate de definiții. La noi, termenul desemnează conținutul activităților instructiv-educative, dar în strânsă
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
speci-ice. Principalii -actori ai creativității - Receptivitatea -ață de probleme: atitudinea deschisă -ață de experiențe, sensibilitatea -ață de nou constituie un -actor -avorizant al creativității. Asociate acestui -actor, pot -i enumerate și alte trăsături intelectuale: curiozitatea în acțiune, toleranța -ață de ambiguități, revolta contra unor cunoștințe și practici învechite. - -luiditatea gândirii Comparând gândirea - și în mod special producția de idei - cu un -luid care curge, se poate aprecia ca "debitul de idei" este în -uncție de "deschiderea robinetului gândirii". Se poate -ace
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
distribuite în planuri diferite în spațiu. Deoarece acesta este singurul mod în care anumite programe reprezintă corpurile 3D, reprezentarea prin suprafețe este mijlocul de exportare a datelor, chiar dacă la origine au fost corpuri solide. în această situație, deoarece pot apărea ambiguități în definire, este necesar a stabili pentru suprafețe fața interioară și cea exterioară, deci contează sensul de definire a colțurilor: în sens orar sau în sens trigonometric. O definire defectuoasă a unei astfel de suprafețe 3dface poate duce la apariția
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Antonela Burciu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92825]
-
participarea în asociații, ci și timpul petrecut în asociații, participarea anterioară (dacă este cazul) și tipul asociației. Mai mult, cercetarea realizată oferă o măsură adecvată a atitudinilor civice continuând abordarea lui Adorno referitoare la personalitatea autoritară care evită pe cât posibil ambiguitățile măsurilor bazate pe un singur item; ea înregistrează atitudinile contrare valorilor de egalitate, neutralitate, cooperare și libertate, pe care le atribuim în general democrației. Scalele astfel construite sunt puse în relație cu participarea voluntară. Prima descoperire este numărul mare de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
fericirii de N. Steinhardt reprezintă, deocamdată, opera cea mai reprezentativă a sertarului. Dar, căci există mereu un mare dar, trăim nu numai în România, însă și într-o cultură cu tradiții (sau mai bine spus cu netradiții) specifice, cu multe ambiguități, duplicități și jocuri de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]