39,601 matches
-
simțim descumpăniți. Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători clipelor de melancolie, de dezorientare sau de primejdie, căci ele ne iscă tot atîtea tresăriri ale instinctului vital. La urma urmelor, în fiecare din noi există atîta putere de rezistență cîte amintiri profunde ni s-au sedimentat. Depinde numai de noi dacă știm sau nu să le readucem în planul conștiinței. Și cum scoaterea lor din latență cîntărește cît o reînviere, viața propriu-zisă nu e cea pe care o trăim spontan, ci
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
de noi dacă știm sau nu să le readucem în planul conștiinței. Și cum scoaterea lor din latență cîntărește cît o reînviere, viața propriu-zisă nu e cea pe care o trăim spontan, ci cea pe care o retrăim în planul amintirii. Ceea ce înseamnă că experiențele de care avem parte prima dată nu sînt și cele pe care le trăim pentru întîia oară, căci trăirea e mereu reflexivă și ulterioară, ea cerînd o revenire asupra unor amănunte care, în lipsa întoarcerii asupra lor
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
o revenire asupra unor amănunte care, în lipsa întoarcerii asupra lor, ar dispărea ca și cum n-ar fi fost. Nimeni nu-și trăiește viața concomitent cu desfășurarea ei. Oamenii care sînt absorbiți de prezent pînă la pierderea deprinderii de a-și rumina amintirile suferă de un handicap de evocare identitară: neavând puterea de a-și reconstitui ființa, faptele lor nu lasă dîre interioare. Și astfel, văduviți de putința reverberației sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
a căror memorie a obosit. Reminiscențele, obsesiile și surprizele impregnate în noi de-a lungul timpului ne sunt puncte de cristalizare a personalității. În fiecare zi suntem ceea ce ne amintim despre noi că suntem, de unde reiese că a trăi din amintiri nu e semn de degradare senescentă, ci principiul vital de conservare psihică. În fond, cultura sufletului nu înseamnă decît putința de a filtra în chip rafinat răbufnirile involuntare ale memoriei. Adevăratele emoții le savurăm retrezindu-le, caz în care ceea ce contează
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
principiul vital de conservare psihică. În fond, cultura sufletului nu înseamnă decît putința de a filtra în chip rafinat răbufnirile involuntare ale memoriei. Adevăratele emoții le savurăm retrezindu-le, caz în care ceea ce contează îndeosebi nu e că suntem asaltați de amintiri, ci că știm să profităm de pe urma lor. Scriindu-și volumul memorialistic Cînd moare o epocă, Dan Ciachir dovedește două lucruri: că are cultura sufletului, dovadă că știe să deguste cu finețe nuanțele trecutului și, în al doilea rînd, că are
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
că știm să profităm de pe urma lor. Scriindu-și volumul memorialistic Cînd moare o epocă, Dan Ciachir dovedește două lucruri: că are cultura sufletului, dovadă că știe să deguste cu finețe nuanțele trecutului și, în al doilea rînd, că are destule amintiri profunde pentru ca lumea lor să-l articuleze armonios, după un tipar identitar cu rol structurant. Paradoxul lui Dan Ciachir stă în aceea că, deși n-are aplecare spre descrierea psihologică, este în mod sigur un scriitor de atmosferă. Cauza stă
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
găsit expresia lui Noica: sentimentul că timpul îmi aparținea. Mai ales după ce renunțasem la radio și televizor. ș...ț Apoi, ani în șir ani, mi s-a părut că trăiesc într-un prezent continuu în care nu se încheagă nici o amintire." (p. 76) Să sperăm că senzația unui prezent continuu în care nimic nu se încheagă nu e chiar simptomul pierderii puterii de evocare a autorului. Căci, în comparație cu vîrtejul lumii postdecembriste, atmosfera cărții lui Dan Ciachir aduce cu plimbarea lină pe
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
schimb, deranjant. Până la urmă, dacă e să fim drepți, o astfel de alunecare în mistica improvizată a feminității conferă un farmec surprinzător tatonărilor erotice de care Chemarea lui Matei e împânzit. Fiecare flirt la care asocialul programator se pretează, fiecare amintire recuperată din indefinitul spațiu al iubirilor infantile, fiecare despărțire supusă analizei retrospective repetă, în mic, majora utopie religioasă. Nu e în intenția mea să comit excese de interpretare a unor acte, în definitiv, frivole, ci să ajung treptat la mecanica
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
de pe morminte și aurul din cripte? Versul doar E de folos aducerii aminte, O știi; clepsidra-i regilor gropar. Statuile, sub sabia lui Marte, Umil vor săruta cândva țărâna, Palate vor cădea, dar nu e moarte Să-ți ardă, vie, amintirea: una Cu versul meu fiind, strivind uitarea, În glorie te vei afla în toți Ce vor trăi atunci, grăbind spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
fi dus, Doar pân' la primul dangăt: coborât Voi fi atunci, din lumea rea, de sus, În groapă, ca să bucur viermi, atât. Citește-mă de poți, dar nu gândi La mâna care-a scris, că n-ai putea Să-ngădui amintirea: m-ai jeli; Mai simplă e uitarea, curgi în ea. Nu mă rosti prea des, mă-ncetinești, și poate-n lut m-amestec chiar atunci. Din gându-ți dulce scoate-mă: tu ești, Eu voi fi fost; doar moartea dă
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Evoci, parfumuri și fiori:/ Iubire, inspirare, flori,/ Topite în linii bizantine." Se recunoaște, fără multă osteneală, tempo-ul de romanță, dîndu-se un pas înapoi de la impetuozitatea, aplombul melodic al lui Minulescu, și făcînd pasul înainte spre un pastelat, păstrînd doar amintirea din mirosuri și culori, vals de imortele. E o romanță a morții în aceste versuri pierdute în albastru, un albastru șters, atrăgător, totuși, în nuanța lui nefirească, aceea a bazinelor de încercare păstrînd rezerve din neostoirea mării. Se trăiește limitat
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
obositoare parade de orgoliu? Rețeta de originalitate Suplimentul de cultur|, din 12-18 septembrie 2009 găzduiește un interviu cu flautistul Giovanni Antonini, dirijorul ansamblului de muzică barocă "Il Giardino Armonico". Pentru cunoscători, doar numele acestui grup e suficient pentru a trezi amintirea sunetului clar și rafinat al intrumentelor de epocă. O bucată de Vivaldi, Bach, Monteverdi, Caldara, Bellini sau Händel în interpretarea lui "Il Giardino Armonico" te pune în contact cu muzica vie, nealterată și nefiltrată de achizițiile tehnicii acustice. Iată rețeta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
întrebări fără răspuns. O Toamnă decolorată, punînd în locul nuanțelor lumii albul gol al nălucirilor, e un galop de ceasuri rele prin orașul care se destramă și obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut./ Pe noi ne înfiorau culorile și sunetul căzut.// Rătăceam împreună pe străzi nenumite,/ Prin timpul de totdeauna./ Culorile și înoptările nu erau oprite/ De nici o rugă./ Prea
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
și dialoguri dintr-un trecut apropiat și, urmând una dintre obsesiile constante ale lui Nicolae Ceaușescu, se gândește cu bucurie la iminenta întâlnire cu per-sonajele marcante ale istoriei românilor (De-cebal, Vlad }epeș, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vla-dimirescu). Retrăiește în amintire momentele de glorie, când a stat în rând cu mari oameni de stat precum de Gaulle sau Nixon, dar și de gafele de protocol ale mereu imprevizibilei sale soții. Pe măsură ce se în-de-părtează de locul în care trupul a căzut secerat
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul dulce al roților. Iar când intrau pe drumul ceairului, șinele de fier își uneau șuietul lunecos cu adierea ovăzului sălbatic. Faraoancele cântă acum numai în amintire. Această stranie pierdere doare ca o moarte mirosind a scorțișoară. Trebuie să recitesc Ťsuneteleť căruței lui Nicolae Velea și să mă cutremur că lumea a trimis încă o poveste la păstrare în lumea de trandafir a misterului. Timpul bătrân se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
luptă contra malariei În ciuda eforturilor depuse de medicină, malaria ajunge, în fiecare an, la limita pandemiei, afectând peste 247 de milioane de oameni anual și ucigând aproape un milion. Într-o bună zi, această plagă ar putea fi doar o amintire, dacă cercetătorii reușesc să-și ducă la bun sfârșit proiectul care le dă speranțe în acest sens. Cercetătorii britanici de la Westminster University lucrează la niște ciuperci-mutant gândite să atace cel mai important mijloc de răspândire al malariei: țânțarii. Iar testele
Şase moduri ieşite din tipare prin care ingineria genetică ţi-ar putea salva viaţa () [Corola-journal/Journalistic/69227_a_70552]
-
ideal, libertatea"), doliul retrimite la originea legăturii indisolubile dintre cei doi membri ai acordului existențial. Acest lucru îi consfințește unicitatea: pierderea e resimțită individual, în funcție de legăturile, vizibile sau invizibile, stabilite între cei doi parteneri. Ce poate să-l potențeze e amintirea veșnic prezentă, "aptitudinea pentru doliu" a fiecărui individ. "Doliul nu se petrece niciodată pentru prima oară; el este întotdeauna o repetiție. Încă din cea mai fragedă vârstă, fiecare avem experiența pierderii, fiecare suntem confruntați cu absența care este fondatoarea vieții
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
niciodată pentru prima oară; el este întotdeauna o repetiție. Încă din cea mai fragedă vârstă, fiecare avem experiența pierderii, fiecare suntem confruntați cu absența care este fondatoarea vieții psihice în măsura în care se obligă să se servească de reprezentările interioare și de amintirile satisfăcătoare, pentru a anticipa și totodată pentru a o aștepta cu suficientă speranță." (Bacqué, Hanus, 2000:4) Paradoxală afirmație: doliul așteptat cu speranță! Textul trebuie citit în perspectivă dinamică, având în minte întregul ciclu al vieții: dacă n-am ști
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
Frustrarea de a-ți pierde cheile de la mașină sau de a nu ști unde ți-ai pus ochelarii poate fi curând doar...o amintire. Oamenii de știință au studiat de ce uităm unde punem lucrurile și cum o pastilă folosită în SUA pentru tratarea presiunii mari a sângelui poate ajuta memoria, scrie În viitor, toată lumea, începând cu vârsta mijlocie, ar putea lua un medicament pentru
Pierderile de memorie ar putea fi reversibile () [Corola-journal/Journalistic/69363_a_70688]
-
au studiat de ce uităm unde punem lucrurile și cum o pastilă folosită în SUA pentru tratarea presiunii mari a sângelui poate ajuta memoria, scrie În viitor, toată lumea, începând cu vârsta mijlocie, ar putea lua un medicament pentru a-și păstra amintirile. Asta ar putea ajuta oamenii să își amintească numere de telefon sau, și mai important, să își continue carierele chiar și când îmbătrânesc. Experimentul a avut loc pe maimuțe, care trebuiau să își amintească locația unor chei. Maimuțele care au
Pierderile de memorie ar putea fi reversibile () [Corola-journal/Journalistic/69363_a_70688]
-
Isolda la Ierusalim), decizia de a rupe acest tabu, prin faptul că o orchestră evreiască a cântat o piesă a unui compozitor care îi ura, chiar în locul în care Hitler îl venera pe Wagner, a stârnit o dezbatere națională despre amintire, artă și gust. "Un abandon scandalos al solidarității cu cei care au suferit din cauza naziștilor", a spus Elan Steinberg, conducătorul Adunării americane a Supraviețuitorilor Holocaustului și a Urmașilor lor. Unii politicieni au cerut chiar ca finanțarea orchestrei să fie tăiată
O orchestră israeliană a cântat melodia preferată a lui Hitler () [Corola-journal/Journalistic/69372_a_70697]
-
ar putea părea inutil - încerc doar să descifrez măsura în care sunt morți. Tata a murit în 1992, mama în 1997. Genetic, supraviețuiesc prin cei doi fii, două nepoate și două strănepoate: o rânduială demografică aproape indecentă. Narativ, supraviețuiesc prin amintire, în care unii au mai mare încredere decât alții. ș...ț Eu mă mai pot bizui și pe documentația familiei din sertarul acela neîncăpător. Unde, spre exemplu, se găsesc și rezultatele de la examenele-test susținute de mine, la cincisprezece ani. Memoria
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
în urmă a fost între timp reconstruit de multe ori. În copilărie, memoria - cel puțin pe cât îmi aduc eu aminte - pune rareori probleme. Nu numai datorită intervalului de timp mai scurt dintre eveniment și evocarea lui, dar și a naturii amintirilor, care, unui creier tânăr, îi par reprezentări fidele, și nu versiuni prelucrate și revopsite ale unor fapte consumate. Maturitatea aduce aproximare, fluiditate și îndoială; și îndoiala o ținem în frâu relatând mereu povestea aceea familiară, cu pauze și efecte calculate
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
fi o dovadă a adevărului. Dar copilul sau adolescentul se îndoiește rareori de veridicitatea și de precizia hălcilor de trecut luminoase și lucide pe care le posedă și le celebrează. Prin urmare, la vârsta aceea pare logic să ne considerăm amintirile un soi de obiecte depozitate într-o cameră de bagaje, pe care le putem ridica imediat pe bază de chitanță; sau (probabil o comparație desuetă, sugerând trenuri trase de locomotive cu abur și compartimente rezervate exclusive doamnelor) abandonate într-unul
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
intenții sexuale de un alt tip". Mai recunoaște că, peste ani, transferase întreaga acțiune în Franța, confundând, probabil, Champéry, localitate mai puțin cunoscută din Elveția (sursa clopotelor de vaci) cu mai familiara Chambéry din Franța (sursa respectivului aperitiv). Vorbim despre amintiri, dar ar trebui poate să ne oprim mai mult asupra uitărilor noastre, chiar dacă este mult mai dificil - sau imposibil, logic vorbind. Ar trebui să vă previn (mai ales dacă sunteți filozofi, teologi ori biologi) că o bună parte din cartea
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]