3,686 matches
-
de obicei o chestiune de limbaj, de vorbe de duh sau suficient de șocante ca să atragă atenția. Un autor ca Peter Ackroyd caută, ca toți ceilalți, rețeta ideală de amestec al procedeelor. Intenția romancierilor, ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri), cuvânt prin care ar trebui să înțelegem să uimească, să facă lectorul să capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este de fapt elitist: el presupune o rafinată plăcere a jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori isterică din punct de vedere intelectual, și teribil de puritană. Presupun că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți să detestați simplul amuzament voi aveți ordinea de zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu maximă discreție. Lodge nu e un scriitor romantic. Îl amuză să despice firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un Desperado căruia îi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul Thinks... e o demonstrație de șiretlicuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care puțin știu că era în stare. Exemplele sunt nenumărate. Autorul domină nu numai propria operă, ci și o întreagă literatură, tot ce a adunat memoria lui de om de cultură. Poezia e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește tandru la un copil, care și el, la rândul lui, uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie să aibă drepturi egale, salarii egale, prilejuri egale de afirmare. Mi-aduc aminte chiar de la bun început cum mă înfuriau bărbații care negau această egalitate, care se amuzau grozav de părerile mele. Știu că am descris aici imaginea unei feministe demodate. Dar n-am să afirm niciodată că nu sunt feministă și nu voi lua nicio poziție anti-feministă chiar mă intrigă afirmația ta că "nu sunt deloc". Consider
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintre eroii tăi (Duncan Thaw) afirmă că își dorește exact acest lucru. ALASDAIR GRAY: Sunt îndrăgostit de opera lui Blake de la 13-14 ani. Nu-mi doresc putere absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecute. Nu faci pe plac romanțiozității lectorului, dar îi cultivi afecțiunea pentru déjà vu. Cum ți-ai dori să comunici cu cititorul? AG. N-am de unde să știu puterea istoriilor mele asupra cititorilor, fiindcă fiecare reacționează altfel, chiar când se amuză. Unii le găsesc respingătoare ori inconcludente. Întrebarea ta sugerează un proces de creație mai zbuciumat decât cel de care am eu cunoștință. Când aveam o idee nouă de carte, o notam și, câteodată, după ani de zile, mă apucam să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțeleagă. Unii critici spun că îmi dau prea tare silința să controlez reacția lectorului. Nu mă pronunț. Consider scrisul în primul rând ca o formă de comunicare, o activitate retorică. Iar în sensul ei cel mai înalt, arta trebuie să amuze, să aducă plăcere. LV. Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari decât o povestire. Care crezi că va fi viitorul cărții? Poate ecranul să întreacă plăcerea lecturii? DL. Întrebare grea. Răspuns scurt: nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să previi, să îngrozești, să amuzi? GS. Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui. O iubesc și mă feresc de ea la fel cum fac cu limbajul. Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din sfera preocupărilor subiecților, pentru a se diminua în acest mod dificultatea sarcinii de lucru. De remarcat faptul că majoritatea participanților s-au conformat cerințelor și au formulat răspunsurile, în cele mai multe dintre cazuri, pe baza structurii impuse. "Exercițiul" i-a amuzat și i-a incitat, pentru că, din cele constatate, toate numele proprii care figurează pe poziția N2 sunt nume ale colegilor, plasate în contexte care se potriveau personalității celor în cauză. 3.2.1. Frecvență Majoritatea celor care au participat la
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
viitorilor clienți, de a le menaja orgoliile, de a se menține în sfera atracției lor, de a pretinde, cu eleganță, bani și cadouri. De timpuriu gheișele învățau dansul, muzica vocală și instrumentală, pictura. Învățau jocuri de societate pentru a-și amuza clienții jocuri de identificare a parfumurilor și a mirodeniilor, de recunoaștere și creare a versurilor, de finalizare a anecdotelor. Unele gheișe reprezentau cu talent artele, erau foarte bune dansatoare, muziciene, cântau la shamisen (instrument tradițional), la tobe și vocal, stăpâneau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1556), autor de comedii, pamflete, a șapte cărți de Scrisori / Lettere. Inspirat de lumea curtezanelor, excentricul poet a scris două comedii: Talanta și Cortigianna. Și ea ca și alte tinere au fost supuse "testului 31" prin care patricienii venețieni se amuzau, obligându-le să se culce cu treizeci și unu de pretendenți, ceea ce le confirma rezistența sexuală. Tullia d'Aragona (1510-1550 / 1556) Fiica unei curtezane din Roma, Giulia Ferrarese, și a cardinalului Luigi d'Aragona, Tullia s-a născut în anul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în ea un pericol de uzurpare afectivă. Nell nu se amesteca în politică, ceea ce regele aprecia. Ea fiind protestantă, a fost agresată în perioada de tulburări generate de susținerea catolicismului de către rege și a dat o replică ce i-a amuzat și pe agresori și pe rege: Eu sunt târfa protestantă, nu catolică. Boala și moartea suveranului au afectat-o profund pe Nell ce-și abandonase cariera artistică. L-a plâns cu durere, a vrut să-și manifeste public durerea purtând
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
preocuparea ei era să-și creeze o societate veselă, rafinată. Viața ei se derula în castelele din Versailles, Trianon, Marly, Fontainebleau, Saint Cloud, în saloanele în care privilegiații acestora își etalau toalete somptuoase, se distrau cu jocurile de noroc, se amuzau prin conversații, se antrenau în aventuri galante. Frumoasa blondă cu ochi albaștri, cu siluetă subțire și elegantă friza prin lux exorbitant, în locul ei preferat, Trianon de a cărui amenajare s-a ocupat personal, cu costuri mari, de două milioane de livre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în presă fiind scandaloase pentru unii, incitante și provocatoare pentru alții. În presă apăreau fie articole care o denigrau, descriind-o ca având cap de muncitoare, cap de clown, fie articole care o elogiau, de excentricitățile și farsele ei se amuzau mulți care gustau dezinhibițiile ei. Întrucât de copil a fost ademenită cu dulciuri și violată, s-a răzbunat alegându-și bărbați pe banii cărora trăia, nu oricum, ci în lux strident. Emblema eleganței actriței și dansatoarei londoneze erau prețioasele perle
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răsfățată, era bătută până la sânge, era umilită și înjosită. Nu se știe, spune autorul, dacă, la început femeia a fost bătută fiindcă își înșela bărbatul sau își înșelase bărbatul pentru că era bătută. Chira Chiralina era o nebunatecă, șireată, intriga și amuza cu zburdălniciile, înțepăturile și glumele pe musafiri. Filosofia lor era să-și trăiască viața cu orice risc, viața uneori fiind plătită cu teama de moarte. Mama le spunea celor doi copii: Nu-L uit pe Dumnezeu, rămân cum m-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oraș important, să se afle în Piața cea mare39; și deci, punând un Monolog în gura acestui Personaj, ar face un lucru ridicol (...). Ca un Amant să afle că Ibovnica lui se află în mare pericol, iar el să se amuze singur certându-se cu Destinul, în loc să alerge în ajutorul ei, nu i s-ar putea ierta la reprezentație, nu mai mult decât în realitate." Cazul monologului personajului care vorbește alături de un altul a cărui prezență o ignoră, și mai nerealist
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cât fără niciun efort sau neatenție, el vede lucrurile aici ca și cum s-ar întâmpla de-adevăratelea în fața lui, și că în ceea ce privește durata timpului, care poate fi uneori de zece sau doisprezece ani, trebuie în mod necesar ca imaginația să fie amuzată de plăcerea acestui spectacol pe care ea îl consideră ca fiind prezent, și încearcă să înțeleagă cum se face că același actor care odinioară vorbea la Roma în ultima scenă a primului act, în cea dintâi din al doilea se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moartea lui Molière farsa este discreditată pe lângă publicul literat. Ea nu mai este jucată atunci decât în teatrele de bâlci. Boileau, în Arta poetică din 1674, condamnă fără drept de apel genul acesta grosier, bun numai, după părerea lui, să amuze poporul. "J'aime sur le théâtre un agréable auteur Qui, sans se diffamer aux yeux du spectateur, Plaît par la raison seule, et jamais ne la choque. Mais pour un faux plaisant, à grossière équivoque, Qui, pour me divertir, n
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eu că docții de data aceasta mai bine tac. Tragicul și comicul amestecate, Ca și Terențiu cu Seneca, măcar pentru a pune pe picioare al lui Pasifae un alt Minotaur, unul va da porțiunea gravă, iar celălalt o alta ce amuză, căci nimic nu încântă mai mult ca varietatea: Ce alt exemplu mai potrivit ne dă minunata Natură Ce-și trage frumusețea din astă împestrițătură!7" 1.3. Adaptarea piesei la gustul publicului Revendicând, cu două secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
își bate vesel joc de tragedie căreia îi denunță neverosimilul permanent prin intermediul cuvintelor lui Blectrue, consilier al Guvernatorului, căruia îi incumbă sarcina de a readuce la rațiune pe cei ce ajung pe insulă, în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]