12,966 matches
-
al celor trei Crișuri. Toți lingviștii noștri sunt de acord cu această origine, deși în secolele XV-XVI, Stephanus Taurinus pretinde că și-ar fi luat numele de la grecescul chriso - aur, datorită nisipurilor aurifere. Mureșul are o mare vechime în literatura antică, apărând încă din secolul V î.e.n., în "Istoriile" lui Herodot, ca Maris. La Strabon, în secolele I î.e.n. - I e.n., este Marisos, la Iordanes, în secolul VI, Marisia. În timpul administrației romane, inscripțiile arată existența unei asociații profesionale (colegium) de plutași
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este snap, după I. I. Russu. Referințele vechi, antice sau medievale, cu privire la acest râu sunt extrem de sărace, probabil și pentru faptul că străbătea în marea parte a cursului său o regiune nepopulată, fără așezări stabile din cauza aridității sale, cutreierată de turmele crescătorilor de vite; nu numai pe vremea lui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Floci și Vadul Oii, sau peste Balta Borcii, pe drumul roman dintre Burdușani și Capidava, pe calea transhumanței în Dobrogea, sau mult mai departe, prin stepa nord-pontică către Volga și Caucaz. Buzăul important afluent al Siretului este semnalat în literatura antică sub formele Musaios, Museos, iar I. I. Russu îl raportează la indoeuropeanul meu = mlăștinos. Siretul apare mai întîi la Herodot ca Tiarantos (Istorii, IV.48). De Ptolemeu este numit Hierasus (Îndreptar Geografic, III.10.8), iar la istoricul Ammianus Marcellinus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
î.e.n., sub numele de Tyras, pe care îl purta și colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă de astăzi). În secolul IV e.n., Ammianus Marcellinus îl numește Danastium, pentru ca în Evul mediu, Antonio Bonfini (sec. XV) să-i reia numirea antică. I. I. Russu face legătura între numele său și indoeuropeanul teu = a se umfla, rădăcină ce ar descrie caracterul apelor mari, adică viiturile periodice de pe acest important curs de apă. Și, în fine, între corpurile mari de apă să menționăm
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va vedea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dacă observăm că Ponssiona este traducerea latină a italianului Ponte de Zi-cho, adică așezarea era desemnată, pe românește, prin "Podul Jiului". Codexul surprinde de fapt, la acest sfârșit de secol XIV, așezări dezvoltate din acel conglomerat ce caracterizase și Pelendava antică; insuficient individualizat într-o așezare unitară, era desemnat prin acel "Podul Jiului" indicat de codex. Un astfel de apelativ ne informează totodată că un alt pod al Jiului nu mai exista în acel timp, apelativul Podul Jiului fiind suficient pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Zicho se afla fie la Mofleni-Bucovăț, pe vechiul amplasament al podului roman, fie - mai ales la Braniște-Podari, la sud de Ponssiona, așa cum pare a arăta și desenul din harta codexului: prevala acum importanța drumului de comerț Dunăre-Munte, față de cel militar antic. Harta italiană anonimă a Dunării de Jos, din anul 1453, reproduce pentru Jiu și zona Craiova exact situația din harta precedentă. În plus, acolo unde începe Valahia (prinzipio delle Volacchia), apare înscris și Banatul Severinului: B. Sevrina. A fost prezentată
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
harta italiană a Dunării de Jos, din 1453. Un document muntean, din 14 mai 1480, menționează Jiul ca Zil: Pisŭ pojana Žil (Scris-am în poiana Jiului)38. La 1490, harta lui Nicolaus Cusanus, în care se utilizează și sursele antice, menționează - după Ptolemeu - numele Ratabon pentru Jiu39, într-un moment când, fără îndoială, nu se mai folosea. Găsim în "Tabula modernă" a lui Nicolaus Germanus, din 1507, între Severin și râul Olt marcată o localitate numită Prosa 40, ce ne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unei documentații cartografice în evoluție și prin confruntarea cu desfășurările istorice, poate susține și ilustra importanța unei astfel de abordări dinamice și complexe, justificând totodată spațiul considerabil afectat ei în economia lucrării de față. Dunărea - "fluviul cu două nume". Literatura antică se ocupă de Dunăre de la primele sale scrieri. Până la o descriere geografică corespunzătoare, ca aceea făcută de Herodot în secolul V î.e.n., fluviul apare în opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de Jos, urmând să ne aplecăm mai atent asupra originii și evoluției numelui său. *** Într-un capitol din "Istoria limbii romîne"51, în anul 1969, C. Poghirc constată că hidronimul "Dunăre" nu s-ar explica prin nici unul din numele sale antice și moderne și îl citează pe G. Ivănescu care, în lucrarea "Contributions onomastiques" (București, 1958), îl consideră ca preindoeuropean. Dilema filologică vine din faptul că nu s-a găsit o corespondență între numele Danubius, semnalat în antichitatea romană, și numele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie afluenți ai Jiului. Jaleșul își are originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III.1457, 1308, 1923, este înscris numele dacic al localității ca Ampe, căreia romanii i-au spus Ampelum, ca și râului de-a lungul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna - anticul Ampelum, sub numerele CIL III.1457, 1308, 1923, este înscris numele dacic al localității ca Ampe, căreia romanii i-au spus Ampelum, ca și râului de-a lungul căruia se constituise; o localitate romană, centrul administrației exploatărilor miniere nu numai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și din întreaga Dacie și reședință a unui important magistrat (procurator aurarium Daciarum). Doi mici afluenți ai Arieșului din Apuseni au nume atribuite fondului traco-dacic, și anume Abrudul (de către C. Poghirc și A. Vraciu) și Albacul (de C. Poghirc). În anticul Germisara se recunosc două rădăcini indoeuropene: gherm = cald și sru = a curge; este vorba despre izvoarele calde de la Băile Geoagiu. Și în zona de nisipuri din sudul Olteniei se află o localitate Giormanu, cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Geoagiu. Și în zona de nisipuri din sudul Olteniei se află o localitate Giormanu, cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană sru se regăsește în hidronimul antic Sargetia, dat Apei Grădiștei, care curge la picioarele înălțimii pe care se află cetatea Sarmisegetuzei dacice. Au scris despre Sargetia atât Criton, medicul personal al lui Traian, cât și istoricul Dio Cassius, în legătură cu tezaurul de aur și argint al regilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a acestei văi, se aflau în antichitate, pe înălțimea de pe malul său sudic, cetatea și portul Axiopolis; astăzi, în fața sa, pe malul opus de nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de Medgidia de astăzi, spre Tomisul antic, chiar până în secolul trecut. Se pare că la navigabilizarea văii a contribuit o lucrare de canalizare datorată Împăratului Traian 58, aplicată pe râul antic Axios. Decretul de hotărnicie (Horothesia), de la trecerea din secolul I e.n. la secolul II e.n., datorat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de Medgidia de astăzi, spre Tomisul antic, chiar până în secolul trecut. Se pare că la navigabilizarea văii a contribuit o lucrare de canalizare datorată Împăratului Traian 58, aplicată pe râul antic Axios. Decretul de hotărnicie (Horothesia), de la trecerea din secolul I e.n. la secolul II e.n., datorat lui Laberius Maximus, guvernator al Moesiei Inferioare, referitor la teritoriul rural al Histriei, ia ca repere și 5 pâraie dobrogene, dintre acestea numai unul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba română
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba română. Completăm acum o mențiune sumară dată în capitolul II. Fântână (lat. fontana) desemnează, mai ales în Oltenia, un izvor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sunt de fapt sursa de sănătate prin vitamine, enzime, proteine, zaharuri, grăsimi vegetale, uleiuri volatile, toate reprezentând viața, care prin combinații diferite imprimă acestora gustul, aroma, savoarea, valoarea într-o armonie unică și specifică fiecăruia. Omul modern, dar și cel antic ,chiar cel primitiv, în simplitatea lui, a aflat misterul leacurilor, la inceput prin intuiție și îndrumare divină, apoi a căutat să pătrundă cu agerimea minții în mijlocul acestora, a încercat, pe parcursul istoriei și existenței sale, să le cunoască, să le stăpânească
Programa pentru CDŞ la biologie “resurse medicinale şi melifere”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rojezuc Cristina-Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1229]
-
Primele referiri la anxietate și frică se găsesc În scrierile anticilor greci, fără a fi Însă recunoscute direct ca tulburări mentale În care anxietatea să reprezinte trăsătura dominantă. Astfel Hipocrate a descris simptome de natură anxioasă, dar În cadrul melancoliei și isteriei. Filosofii Platon și Aristotel, cu toate că nu au fost preocupați de
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
bătrânei ceasul aniversar. Rod al unei manipulări medico-militare ultrasecrete sau răspunsul divinității la dragoste și credință? Abilitatea constă în glisarea pe corzile tuturor interpretărilor posibile, într-un spațiu scenic admirabil controlat. Între aceste două piese se plasează spectacolul în stil antic Constantin cel Mare, reprezentat în aer liber în ruinele din fața Catedralei Arhiepiscopale din Constanța, cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Piesa are un oarecare suport documentar, dar se susține îndeosebi prin valorificarea în montarea scenică a interferenței artelor
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24 Definiții și înțelesuri medievale 24 Definiții practice moderne și contemporane 25 Conflictul definițiilor și orientărilor din perspectivă postmodernă 25 Divergența teoriilor 26 Lista lui Eisner și Valance 26 Cartografierea lui Kliebard 27 Pentru o definiție și o teorie generală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în limite divine, predestinate olimpian. Sau, cum am spune astăzi, longlife education, între limitele generoase ale potențialului genetic uman și în conformitate strictă cu marile valori umane. Așadar ceea ce numim astăzi curriculum educațional ar trebui să acopere ceea ce, în termeni antici, se înțelegea prin predestinare paideutică anankeică. „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educaționaltc "„Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional" Din păcate, aceste sensuri fabuloase, de mare profunzime, conferite de antici „proiectelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
termeni antici, se înțelegea prin predestinare paideutică anankeică. „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educaționaltc "„Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional" Din păcate, aceste sensuri fabuloase, de mare profunzime, conferite de antici „proiectelor” de formare umană au fost ignorate în teoriile clasică și modernă ale curriculumului. Teoriile și modelele premoderne de curriculum development au preferat scopuri și obiective pragmatice conforme societății industriale. Cel care se formează era conceput exclusiv ca „produs” al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]