8,321 matches
-
luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă, de neclintit, formată În exerciții Îndelungate și sprijinită de cercurile magice. Apoi trecu dincolo de aparențe și distinse, În forța interioară a tânărului, conturul spiritual al unui bătrân sub semnul literei Y. Apoi cercul de aer se strânse și mai mult, focul Încetă, vântul se potoli, dar aerul se adună În jurul lui, apăsându-i umerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De la Școala de corecție din Sibiu!. Și-a găsit loc mai bun! Mini era gata să aprobe, dar avu deslușit o senzație de povârnire, de mers în jos, drept răspuns întrebărei despre Mika-Le. Tăcu, sigură acum că fata italianului, împotriva aparențelor, pentru a-și găsi locul ei adevărat, s-a scoborât, nu s-a urcat. Se uimi atunci iarăși de acel aparat de prevedere, ele la care luase - printr-o senzație deslușită ca și materială - această cunoaștere de scoborâre. Ideea urcărei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
subt mii de forme umane și omul decadent era omul normal, cel de toate zilele, pe care frații mai mari îl priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă un trai complicat, și firi echivoce trăiau subt firme vechi si oneste. Un iarmaroc! Fata de mahala dispăruse sau era exotică, și profesiile noi, plebeiene, dactilografia și manichiura, schimbaseră forma mahalalei. Șoferul era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a-mi mări pensiunea și a-mi trimite și o sumă mai mare, cu care să-mi plătesc datoriile, așa cum se cuvine fetei iubitoare și iubite a nobilului Hallipa." - Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la datorii și la numele lui, dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hlamă rigidă; și, în orice fel, era o îmbrăcăminte stângace. Pretenția la cochetărie punea mai mult în evidență la Mika-Le ceva rudimentar și sărăcăcios. Avea ochii ei galbeni și, cum vîlvoiul de altădată nu mai prelungea capul, creștetul drept completa aparența ei dreptunghiulară. Mini o așezase definitiv în formula asta geometrică simplă. Resorturile morale erau simple și ele: în interiorul dreptunghiului, gândurile, instinctele, prin linii oblice încrucișate, formau trapeze felurite, cu intersecții precise. Mika-Le mergea pieziș, dar știa ce vrea și reușea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru Hallipa și doamna Eliza. Cu fața spre unul din pereți, nu se ocupau de pictură. Hallipa tăcea cu un aer absent dar absorbit de o lucrare interioară, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că aparențele sînt dublate de lipsa unor gînduri belicoase. Mai tîrziu, aveam să aflu că erau Cavalerul Montprier și Sir Candlewick, doi dintre conducătorii misiunii de cucerire spirituală a raselor primitive. În urmă cu zece cicluri atiliene, se hotărîse că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
lasă în urmă pe urmăritorii săi, cu brațele în jurul obiectul dorințelor sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și caritate sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
examinat și trupul lui, să găsească astfel de semne, dar nu le-a găsit. Chiar dacă arată ca un vrăjitor și spunând acestea se referă la pielea lui albă și la arma lui care aruncă substanțe vrăjitorești de la distanță în oameni, aparențele pot fi înșelătoare. Se întâmplă ca uneori să te înșeli în privința tovarășilor de călătorie, să nu iei măsurile potrivite împotriva magiei sau să adormi în locuri periculoase. Spiritele pot intra în trupul tău gol, să-l ia în stăpânire. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât că erau plictisitoare. Nu aș fi stat la ore dacă n-ar fi fost să le fac pe plac părinților mei. În sinea mea știam că nu se gândeau serios ca noi să stăpânim limba manciuriană. Era doar de dragul aparenței, astfel ca mama să le poată spune musafirilor: „O, copiii mei iau lecții de manciuriană“. Adevărul e că manciuriana nu era folositoare. Era precum un râu mort din care nu mai bea nimeni. Sunt înnebunită după operele din Peking. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și îmi simt degetele de la mâini și de la picioare ca și cum ar fi lemn. Cu siguranță, orificiile din plămânii mei se fac mai mari, căci mă simt de parcă prin ei mi-ar fi trecut proiectile. Cu toate astea, trebuie să păstrăm aparențele. Atâta timp cât împăratul e în viață, el trebuie să participe la audiențe. Sar peste mese și somn, ca să citesc documentele și să-i ofer rezumatul lor. Vreau să fiu gâtul, inma și plămânii săi. Vreau să audă din nou cântatul cocoșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care l-am câștigat. Mă simt neajutorată față de ceea ce mi se întâmplă - sunt peștele de pe platoul de aur, legat cu panglică roșie. Și totuși, nimeni nu mă va duce înapoi în lacul căruia îi aparțin. Încercarea de a păstra aparențele mă epuizează, și Yung Lu simte asta. Chipul său își schimbă culoarea. Îmi amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-a încheiat, spun eu sfârșită. Yung Lu se înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu crezi că am chef să merg la vânătoare? Cu grijă, Seng-ko-lin-chin explică: e timpul să se plece din Peking; e timpul să se uite de aparențe. El îi sugerează împăratului să folosească domeniul de vânătoare de la Jehol drept pretext pentru a fugi. După părerea generalului, situația este ireversibilă - China e pierdută. Inamicul e pe cale de a-l aresta și de a-l detrona pe Fiul Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
primiserăm mai puține scrisori de felicitare decât era de așteptat. Oamenii aveau nevoie de timp pentru a căpăta încredere în noi. I-am spus prințului Kung că regula noastră ar trebui să fie dorința majorității. Trebuia să obținem cel puțin aparența ei pentru a ne face legitimi din punct de vedere moral. Deși prințul Kung era nerăbdător, el a fost de acord să încerce încă o dată apele politice. Am luat rezumatul unei propuneri scrise de generalul Sheng Pao către guvernatorii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
închiderea ei! Yung Lu sare în picioare și se năpustește spre intrare, trăgându-mă după el. Sunt copleșită de teama de a ieși afară. În minte mi se răsucesc amintirile vieții care s-a scurs. Lupta constantă pentru a păstra aparențele, prefăcătoriile, zâmbetele întâmpinate cu lacrimi. Lungile nopți nedormite, singurătatea care mi-a învăluit sufletul și m-a transformat într-o adevărată fantomă. Yung Lu mă târăște cu toată puterea sa: — Haide, Orhideea! — De ce faci asta? Nu ai nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aude pentru întîia oară din această ediție că I. L. Caragiale e un mare clasic român de valoare universală. Cine să mai observe în acest caz că fascinația operei literare asupra cititorului nu se exercită prin ideile ei de suprafață, prin aparența ideologiei ei comune, ci prin ideile ei adânci, oare o fac rezistentă în fața timpului și care depășesc cadrul strâmt al decorului istoric? Altfel ce interes ar prezenta pentru noi niște alegeri într-un regim care practic nu mai există? Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tipuri embrionare, fraze și ticuri care aveau să capete ulterior o putere de sugestie nebănuită la simpla lor lectură. Scriitorul însă nu le publica cu premeditarea experimentului, ci din pasiune jurnalistică. Se pare că sânt totuși foarte "gustate" astăzi aceste aparențe de sfărâmături, și editorii străini au mers și mai departe, și la unele cărți au început să publice așa-numitele "dosare" ale cărții sau, dacă dosarul era încheiat și opera necontroversată, așa-numitele "carnete". Consumul de literatură cere noi amănunte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Uitată acum cu desăvîrșire era nefericita epocă a studiilor primare cu doamna Tomulescu. Consiliat în toate problemele, putea să dispună de soarta concetățenilor, fapt care îi procura o plăcere vie. Se răzbuna pe toți cei ce-l minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ul lui de‐a scri - cu multe sau cu mai puțină greutate - el nu face niciodată impresia că se deșira ca un mosor. Ac urateța scrisului său vădește o pictură lentă a slovei și un țesut liniștit al matricei, în aparență lină. Altfel poetul n‐ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața mor înainte de căderea serii; iar cei ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la un chip la altul - o voce fără voce. Și totuși, aproape într-o clipă, acțiunea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primi nici în ruptul capului. Și ce ți-au oferit, Kanbei? Cele cinci provincii Bitchu, Bingo, Mimasaka, Inaba și Hoki, dacă ridicăm asediul Castelului Takamatsu și cruțăm viața Generalului Muneharu și pe cele ale oamenilor săi. — O ofertă frumoasă, în aparență. Dar, în afară de Bingo, celelalte patru provincii pe care ni le oferă cei din Mori nu mai sunt sub controlul lor. Nu putem accepta aceste condiții, acum, fără a le trezi bănuielile. Dacă, însă, clanul Mori află ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i șopti ceva omului de lângă el și, în curând, toată sala se umplu de oftaturi și de glasuri scăzute. Avea să fie dificil să se ajungă la o hotărâre. Putea fi un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fapt, ambele fortărețe sunt construite mult mai șubred și mai rudimentar decât oricare altele. Pe lângă asta, se adaugă faptul că atât comandanții, cât și soldații care le apără trăiesc cu impresia că inamicul nu-i va ataca niciodată. După toate aparențele, au fost extrem de neglijenți cu întăririle. Dacă organizăm un atac prin surprindere, acolo trebuie să aibă loc. Mai mult, odată ce distrugem inima inamicului, cu atât vor cădea mai ușor celelalte castele! Katsuie și Genba aprobară din toată inima planul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]