26,366 matches
-
dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii cu atat mai puțin. Nu-i amestecă pe Arioi în povestea asta, replică Roonuí-Roonuí, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când o să te întorci în Bora Bora? —O sa m-apuc să-nvăț cu marele Vatau de Moorea, dacă mai e încă în viață și dacă mă primește că discipol. —Și Maiana?... Nu știu, recunoscu Tapú Tetuanúi cu absolută sinceritate. E posibil ca atunci când am s-o revăd să-mi tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile lor, să le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul acesta, o să ia un avans considerabil și-o să-i pierdem din vedere înainte s-apucăm să ne punem navele la punct. Așadar, decizia aproape unanimă fu aceea de a porni imediat la atac. După numai câteva minute, practic toți Te-Onó încercau să pună catamaranele pe apă în cel mai scurt timp și în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ordin dat sub cârmuirea blândului Pamáu și unul dat sub cea a crudei Anuanúa, în caz c-ar ajunge vreodată regina. Vetéa Pitó, care ascultase în liniște, se întoarse către uriaș, în timp ce arată spre Tapú Tetuanúi. Ar trebui să ne-apucăm și noi să învățăm legile, ca să le putem apoi schimba după bunul nostru plac, spuse cu o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceea ce se petrecu după aceea, căci, pe neașteptate, când totul părea să indice că pacea avea să pună din nou stăpânire, puțin câte puțin, peste ocean, prințesa Anuanúa făcu un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți spun „Sună-mă”. Oamenii au tot felul de motive pentru care se apucă de făcut laba piciorului. Ideea că poți oferi familiei tale o viață mai bună. Părinților, puțin confort și siguranță financiară. Poate o mașină. Un apartament pe plajă, în Florida. Ziua în care le-ai dat părinților tăi cheile apartamentului, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fraierul crede că are la dispoziție un segment baban de zece minute fiindcă au dat drumul la cronometru și nu trec la publicitate până când minutele s-au epuizat. Majoritatea posturilor taie după opt-nouă minute. În felul ăsta publicul nu se-apucă să schimbe canalele, și se contabilizează la audiență întreg segmentul de cincisprezece minute. — Nasol, îi spune spilcuitul blondei noastre, și-și face rapid semnul crucii, ca un bun catolic, dar mai bine i-o fac ăluia decât unuia dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa Diodati? — E o casă de pe malurile lacului Como, îi spune Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost părerea domnului Whittier că avem întotdeauna dreptate. — Nu-i vorba de a avea dreptate sau de-a greși, spunea domnul Whittier. De fapt, a greși nici nu există. Nu în mințile noastre. În realitatea noastră. Niciodată nu te poți apuca să faci un lucru greșit. Niciodată nu poți spune un lucru greșit. În mintea ta ai mereu dreptate. Fiecare acțiune - ce faci sau spui sau cum alegi să te prezinți - e automat corectă în clipa în care acționezi. Ducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos. Punga de clătite a Sfântului Fără-Mațe cade și împrăștie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șuviță de păr negru e de fapt sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se zăresc doar ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o trage înapoi în mașină, ea plânge și țipă, trage de pături și-i dezvelește, îi descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
meargă la baie. Nici nu s-a obosit să dea telefon la serviciu să le spună că era bolnavă. Inima continua să-i bată, orice ar fi încercat. Ceea nu înseamnă că a încercat totul. Nu merita efortul să se apuce de băut sau să măsoare mașina ca să vadă cât de lung trebuia să fie furtunul pentru a ajunge de la țeava de eșapament la geamul de pe partea șoferului. Nu merita în nici un caz să meargă la doctorul de circumscripție și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la gură apucă sticla de apă oxigenată și-și dă capul pe spate. Luând vreo două înghițituri, își clătește gura. Cu fața nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dar Cora Reynolds nu e fraiera nimănui. Nimeni nu-i spune ei ce să facă. Apare un detectiv cu băiatul atârnându-i sub un braț, și fetița sub celălalt. Bărbatul îi lasă pe amândoi pe birou, și mulțimea se îmbulzește, apucând picioarele de silicon. Nimeni nu știe cine e cu adevărat nebun. Și Cora are în mână un pistol, cu eticheta de înregistrare atârnând încă de-o sfoară. Cu numărul cazului scris pe ea. Cora face semn cu țeava armei înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țeava armei înspre cele două păpuși. — Ia-le, spune ea. Și vino cu mine. Băiețelul poartă doar chiloțeii lui albi, murdăriți în spate cu vaselină. Fetița, doar un slip de satin, întărit de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță. Și Dumnezeu a spus „Iată, ei sunt un singur popor ... și iată de ce s-au apucat...acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând...” Cuvintele Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten care să te ducă cu mașina la urgență. Să iei vreo două Vicodine înainte. Înainte să-ți lipești unghiile alea lungi roz de Barbra Streisand; după aia nu poți apuca nici un lucru mai mic decât o sticlă de bere. Ia-ți sedativele înainte, și poți cânta ambele părți ale discului Color me Barbra înainte să te pună jos un pumn ca lumea. Prima noastră idee pentru strângerea de fonduri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai și tu un tătic care să te ajute! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]