KorAP: Find »[drukola/base=arc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...523 >

13,069 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu al luptei, Înțelese că mongolul se lasă În voia calului și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului. Săgeata lui Ogodai se pierdu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea aduce moartea. Cât de rapid putea fi acest om dacă Își lăsase arcul la spate, devenind țintă fără apărare? Ogodai pregăti cea de-a treia săgeată. Erina strânse mâna lui Oană. Apoi simți că rănitul vrea să spună ceva și se aplecă spre buzele lui. - Am câștigat... șopti căpitanul, zâmbind. Erina ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi văzut cu ochiul liber. Ceva ce nu puteau Înțelege decât Oană și Angelo. Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și Angelo. Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață, căci Îi străpunsese ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Însemna așteptare. Mongolii lăsară mâinile de pe mânerele iataganelor. Gestul fu Înțeles de Vlad ca o supunere. Doar Angelo, Oană și Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din cleștele lui Vlad, prin lansare de săgeți și apoi prin șarjă directă, la iatagan. Prima săgeată avea să-l ucidă pe Vlad. Ceilalți Însoțitori aveau să moară În următoarele trei secunde. Până la sosirea armatei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul lângă altul. În secunda următoare, luptătorii țâșniră la galop. Moldova Își arunca În luptă elita cavaleriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ca un războinic al Crimeii să ridice iataganul asupra Erinei, brațul Îi era tăiat din cot sau din umăr, iar În clipa următoare capul Îi zbura pe iarba grasă și moale din lunca Prutului. Înainte ca vreun dușman să Încoarde arcul, țintind-o pe Erina, căpitanul striga: „Scut!”, iar cel puțin unul din scuturile mari ale Apărătorilor se ridica În fața ei, salvator. După primele minute de luptă sălbatică, puterea spadasinilor moldoveni și Încrederea insuflată de prezența căpitanului făcură ca centrul tătarilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
codrii Țării de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet, din toate părțile, purtând pe umeri topoare, furci și coase. Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se potoliră repede, plecând privirile În fața domnitorului. - Bă, da’ prost mai ești, Văsălie! se auzi cineva chicotind. Zgomot de copite se auzi, deodată, În partea de sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor va sosi. Dar nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri, arcul și săgeata scoase deodată, lansare fulgerătoare... Acum Îl recunosc... Deși e departe... nu-i văd fața... nu poate fi decât cel care a luptat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri, arcul și săgeata scoase deodată, lansare fulgerătoare... Acum Îl recunosc... Deși e departe... nu-i văd fața... nu poate fi decât cel care a luptat pentru tine În Balcani! Are aceleași gesturi! Încă o săgeată... Încă una... trage repede, foarte repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stânga. Punguțele cu explozibili. Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau praf explozibil și praf orbitor, Închise unul În altul, sub șa. Shuriken-uri la brâu și În cotiere. Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol și trei tolbe de săgeți pe cel de-al doilea cal. Tot acolo săculeții cu Metsubushi, prafuri și otrăvuri cu efect imediat. Tot acolo bilele cu patru vârfuri Tetsubishi, care Împiedicau caii urmăritorilor. Și Naginata, lancea-halebardă care putea ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937

subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880

din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvîntului Tău... (Oprire.) Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527

lăsat liber. De fiecare dată, imediat ce coboram de la volan, îl eliberam din legătoare, răsplătindu-l astfel pentru dragostea pe care mi-o arăta la sosire. În clipa în care se simțea liber, pornea spre grădină ca o săgeată slobozită din arc, unde se zbenguia și își rezolva nevoile sale firești, iar la primul apel se prezenta supus pentru a fi din nou legat. Bobiță se remarca prin câteva calități care i-au atras prețuirea și dragostea stăpânilor. Era de o curățenie

Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

Pagină separată Între timp, viața la palat continuă. Nababul încă se mai duce la zenana, de unde iese distrus și nefericit. Pare mulțumit doar când încalecă pe iapa sa albă preferată, la desele parade din Fatehpur. În zilele paradei, parcă are arcuri la picioare, se învârte autoritar prin preajma asistenților și își mișcă biciușca cu gesturi imperiale. Nababul își adoră mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de instruirea acesteia și la diferite intervale se ocupă chiar el de schimbarea uniformelor. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Se pare că-i plac băieții, mârâie Firoz către Birch. Mi-a spus Ned Flowers. Și atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-o rigolă din Marseille, cu pomeții ca briciul, el, consolarea marinarilor, Jean Loup, gata să facă orice cu oricine, atâta vreme cât... ei bine, atâta vreme, doar. O va face. Cineva s-a trezit cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]