4,266 matches
-
privind prezența "logică" a formei S este P în alte configurații decât judecata propriu-zisă. Date fiind cele susținute până aici, am putea accepta că în absența formei logice "judecată" nu ar fi posibile alte forme logice: de exemplu, raționamentul și argumentarea (specie a raționamentului). Bineînțeles, nici analitica și dialectica nu ar mai fi posibile, în absența formei S este P. Drept punct de plecare pentru cercetarea modalităților prin care relația judicativă (S P) structurează alte forme logice decât judecata consider, într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
direct al "teoriei pure a multiplicității", socotind, mai departe, că relația S P este originară ca formă pură "logică", am putea căpăta o primă imagine asupra modalității în care această relație strict formală se "multiplică" pentru a constitui raționamentul și argumentarea (ca specie a raționamentului), analitica și dialectica; iar de aici, mai departe, întregul domeniul al logicii, filosofia cu toate elementele sale, teoriile diferitelor științe, toate demersurile ideologice. Așadar, teoria în cauză poate arunca o lumină asupra fenomenului multiplicării formulei judicative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate arunca o lumină asupra fenomenului multiplicării formulei judicative originare S P (prefer, de acum, această formulă astfel notată și termenul de multiplicare/multiplicitate pentru a desemna mișcarea acestei "forme" în sensul instituirii formei logice raționament și a speciei sale, argumentarea ș.a.m.d.). Multiplicarea despre care vorbește Husserl este o operație de sus în jos, de la eidos (eide) către obiecte determinate, de la anumite forme pure, la "interpretări" ale lor (aceste forme nefiind "simboluri", deși prin ceea ce s-a spus până
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită măsură, interpretați. Desigur, termenii în cauză sunt nesaturați interpretativ, în sensul că ei sunt pregătiți astfel pentru a fi interpretați propriu-zis, devenind termeni concreți, adică termeni referențiali (generali și nevizi, cum susține Aristotel). Însăși diferența dintre raționament și argumentare ține de interpretare și de un sens pe care S și P îl primesc prin această operație. Astfel, dacă termenii sunt luați prin simpla interpretare funcțională (ca major, minor și mediu), atunci avem de-a face cu un raționament silogistic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în mai mare măsură, dacă, spre exemplu, propozițiile premise alcătuite din ei exprimă adevăruri necesare, atunci raționamentul se specifică în forma demonstrației, în vreme ce alcătuind doar propoziții al căror adevăr este plauzibil, raționamentul se specifică în forma raționamentului dialectic, numit și argumentare. Dacă, mai departe, interpretarea continuă în sensul atașării, la forma logică obținută deja (raționamentul, pur și simplu) a unor reguli de formare (construcție) a unor noi interpretări, care constituie propoziții ce devin forme logice alethice (care pot lua valoare de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de formare (construcție) a unor noi interpretări, care constituie propoziții ce devin forme logice alethice (care pot lua valoare de adevăr), căpătând astfel funcții cognitive propriu-zise, atunci multiplicarea formei raționament conduce către analitică. Dacă sunt atașate aceleași elemente interpretative la argumentare (raționamentul dialectic), mizând de la bun început pe ideea de adevăr plauzibil, este constituită dialectica. Propriul acesteia din urmă este orizontalizarea interpretării și posibilitatea, pe această bază, a întrebărilor și răspunsurilor care îngăduie noi întrebări. Ar mai fi de observat că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și dialectica, discipline logice fiind, au ele însele rosturi filosofice. Ideea din urmă constituie presupoziția originară a tematizării din capitolul de față (care cuprinde și trei aplicații). Discursul filosofic trebuie să participe la un "model" de instituire a interogațiilor, răspunsurilor, argumentărilor sale "bine formate" legate de problema pe care o tematizează, pentru că numai în acest fel își capătă identitatea; adică numai astfel elementele sale sunt așezate în rețele conceptuale în stare să formeze o unitate și să comunice "idei" filosofice sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme logice mai complexe, cele care alcătuiesc, încă o dată spun, strict formal, structura discursului: a) este vorba despre raționament (raționare, termen care accentuează statutul de operație "logică", dar care rămâne, în ciuda acestui fapt, o structură discursivă, în genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă, așa cum s-a precizat mai devreme pentru raționare; diferența față de aceasta din urmă constând în natura unor elemente ale structurii, fapt ce particularizează raționarea sau o determină
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originară S P. Dar ele nu se substituie logicii, construcțiilor formale ale acesteia, ceea ce înseamnă că structura logică originară intră ea însăși în alcătuiri discursive mai complexe; acestea au fost numite mai sus: este vorba despre raționament (în genere) și argumentare (aceasta din urmă fiind, de fapt, o ipostază a raționamentului, anume raționament dialectic). Mai întâi vor fi ilustrate constituirile discursive complexe pe temeiul structurii logice originare pornind de la câteva reconstrucții filosofice care în mod explicit au țintit către statutul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
câteva reconstrucții filosofice care în mod explicit au țintit către statutul de "analitică" sau "dialectică". Apoi, prin operarea unei reducții judicative a dictaturii judicativului, vor fi reconstruite sistematic înseși "condițiile de constituire" ale analiticii (și raționamentului) și ale dialecticii (și argumentării). Structurarea și restructurarea discursului (oricărui tip de discurs) prin generarea unor unități de rostire din structura logică originară S P vor fi ilustrate prin aplicațiile anunțate; interpretarea lor aceste două operații fiind răspunzătoare pentru intrarea în formă a raționamentului și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost schițat mai sus, punând în discuție fenomenul "multiplicității" și indicând "formele" de mijloc în care se "multiplică" S P în mișcarea sa către analitică și dialectică: este vorba despre raționament, în genere, și despre una dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai departe încerc să răspund la aceeași întrebare, cercetând locul în care se petrece evenimentul corespunzător intrării în regim constitutiv (pentru rostire, gândire, făptuire) a formei S P: Organon-ul aristotelic, în structura căruia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aristotelice Analitica este, pentru Aristotel, disciplina formelor logice, deși Analitica primă cercetează, în mod direct, raționamentul în genere, iar Analitica secundă, demonstrația, concepută ca raționament cu premise necesar adevărate, ca "raționament științific". Dialectica ("Topica", în sistematica logicii aristotelice) este disciplina argumentării cu premise probabile, adică teoria raționamentului dialectic, cel din premise cu adevărat probabile, și a celui eristic, din premise aparent probabile (acesta din urmă fiind avut în vedere numai ca limită a celui dialectic). Analitica are sarcina de a înfățișa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor reguli de metodologie a raționamentelor dialectice, ceea ce înseamnă că "forma" logică ce-i servește drept obiect direct nu este raționamentul (fie acesta dialectic), ci noțiunea; "dialectica", în schimb, se referă, în mod direct, la raționamentul din premise probabile, la argumentare, apoi la noțiune și, desigur, la judecată. Sinonimia (imperfectă) este susținută și de faptul că cele două "forme" logice cercetate predilect de topică sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ivit, diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică (doxa), nu mai este în modalitatea formală a raționamentului, ci în aceea a judecății. Revenim, cumva, la aceasta din urmă, fără a părăsi orizontul raționamentului (și, se înțelege, pe cel al argumentării). Revenind la judecată, fără a nesocoti ceea ce s-a arătat ca fiind semnificativ pentru analitică și dialectică la nivelul raționamentului, constatăm că nici nu mai putem înainta în sensul unui nou temei. Căutarea temeiului este ea însăși legitimată judicativ. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și un punct de vedere clar exprimat pe această temă: "În doctrina aristotelică, distincția capitală dintre știință și opinie fundează cele două discipline ale logicii aristotelice: analitica sau apodictica problemelor speciale, circumscrise în obiectul și metoda lor, și dialectica, disciplina argumentării prin judecăți probabile, disciplina problemelor generale, cu metode accesibile oricărui om, cercetată de Aristotel în Topică."59 Prin scoaterea la iveală a elementului a priori al logicii și prin valorificarea lui într-o ordine a reconstrucției statutului logicii, autoreferențialitatea gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne alegem cu mai multe probleme, pe care, de fapt, logica le-a preluat, pe unele păstrându-le, pe altele transferându-le către epistemologie. Din primul grup fac parte, printre altele, probleme legate de originea premiselor din structura demonstrațiilor și argumentărilor: sunt acestea enunțuri de experiență sau noetice, sunt a priori sau a posteriori, sunt analitice sau sintetice etc.? Din al doilea grup fac parte probleme care angajează natura relațiilor dintre "subiectul" rațional și obiectul nonrațional, dintre forma logică și obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
competiția, întâi la nivelul conținuturilor, interpretărilor, care pot umple aceeași formă logică, apoi între "subiectele logice", mai departe între subiecții umani etc. Cel mai clar, competiția iese în evidență în contextul Topicii, acolo unde Aristotel are în vedere "locurile comune" argumentării (raționamentului dialectic) în funcție de cele patru predicabile (definiția, genul, propriul și accidentul); mai cu seamă partea finală a lucrării (Cartea a VIII-a) pune în regulă confruntarea dialectică, în fond, competiția între părțile numite mai sus; c) eficiența judicativului constitutiv: tot
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii judicativului, cea dintâi la timp, cea de-a doua, la logos-ul însuși. Structura formală originară judicativă (S P) se află în aceeași măsură în judecată, în raționament și argumentare (ca specie "dialectică" a raționamentului), în analitică și dialectică. Aflată întâi în judecată, ea instituie, prin multiplicare (prin operația multiplicității, în sens fenomenologic), raționamentul (demonstrația și argumentarea, identice formal, diferite după natura premiselor, adică a judecăților de forma S P
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă (S P) se află în aceeași măsură în judecată, în raționament și argumentare (ca specie "dialectică" a raționamentului), în analitică și dialectică. Aflată întâi în judecată, ea instituie, prin multiplicare (prin operația multiplicității, în sens fenomenologic), raționamentul (demonstrația și argumentarea, identice formal, diferite după natura premiselor, adică a judecăților de forma S P asumate ca premise în fiecare caz în parte de raționament), iar raționamentul, privit din unghiul condițiilor alethice sub care se află judecățile alcătuitoare, instituie analitica și dialectica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens fenomenologic, însă ea rămâne, în esența sa, logic-judicativă (ca și cea fenomenologică, de altminteri). Ultima dintre cele patru amintite mai sus, "reconstrucția", este principala operație filosofică, aceea prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații "logice", au un sens mult mai larg; ele sunt, de fapt, tipuri de analitică și de dialectică, nu de raționamente (demonstrație, argumentare, analogie etc.). Operarea lor nu este posibilă decât pornind de la întreaga bogăție a dictaturii judicativului și țintind către ceea-ce-este aceasta: către timp. Reducția are chiar acest sens de restrângere regresivă a sensurilor elementelor dictaturii judicativului, până se ajunge la timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în evidență constituirea raționamentului (și a speciei sale, argumentarea) pe baza formulei judicative originare S P și, mai departe, a celor două discipline judicative, analitica și dialectica. De-a lungul timpului, opera logică a lui Aristotel a fost interpretată în chipuri diferite, cum e firesc. Dar aceste modalități, cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr, ci evidența în sensul "realizării" sale, a scoaterii sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea "figurii silogistice", așadar, căutarea mediului. Abia după aceasta sunt stabilite și relațiile dintre cei trei termeni, în așa fel încât să fie justificată o relație strict determinată între S
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostază a sa, are statutul de mijlocitor al adevărului; și nu al oricărui adevăr, ci doar al celui derivat. Totuși, este vorba despre adevăruri de care are nevoie cunoașterea, atât cea științifică, cât și cea dialectică. Demonstrația (raționamentul științific) și argumentarea (raționamentul dialectic) sunt mijloace de dobândire a unor adevăruri noi, pe baza celor recunoscute ca atare. e) Formularea ca atare a concluziei și semnalarea necesității sale. Desigur, concluzia a ajuns la forma sa potrivită înainte de ultima etapă a construcției silogismului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orice știință."89 Nu ne putem aștepta, prin urmare, să deschidem o cale non-judicativă schimbând universul de discurs. 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine Dat fiind faptul că Aristotel are în vedere, într-un mod special, problemele argumentării, se cuvine, în finalul interpretării "logicii" sale, să fie evocate și câteva dintre acestea. Argumentarea, ca raționament dialectic, păstrează toate condițiile formale ale raționamentului în genere. Și raționamentul științfic are anumite probleme speciale, iar Aristotel le-a tratat în Analitica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]