4,412 matches
-
participa la diverse reuniuni ecumenice și a pregătit noua ediție a Noului Testament în limba greacă. Este autorul mai multor cărți de exerciții spirituale, după modelul iezuit. La 29 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Milano. A primit consacrarea episcopală din mâinile papei la 6 ianuarie, cu arhiepiscopul Eduardo Martínez Somalo și episcopul Ferdinando Maggioni, care au sevit drept co-consacratori. A fost numit cardinal în consistoriul din 2 februarie 1982. Carlo Maria Martini a
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
limba greacă. Este autorul mai multor cărți de exerciții spirituale, după modelul iezuit. La 29 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Milano. A primit consacrarea episcopală din mâinile papei la 6 ianuarie, cu arhiepiscopul Eduardo Martínez Somalo și episcopul Ferdinando Maggioni, care au sevit drept co-consacratori. A fost numit cardinal în consistoriul din 2 februarie 1982. Carlo Maria Martini a fost considerat unul dintre cei mai liberali membri din Colegiul Cardinalilor și un mare
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
Normandia și din anul 1154, rege al Angliei. Regele francez s-a confruntat cu un rival periculos în propria țară după această căsătorie. Conflictul a consolidat monarhia franceză, primind sprijinul poporului și bisericii, în vreme ce regele englez era acuzat de asasinarea arhiepiscopului de Canterbury. Pentru a-i destabiliza pe englezi, Filip al II-lea al Franței, fiu lui Ludovic VII din a două căsătorie, a provocat o dispută între Henric II și fiul său, Richard I, și apoi între Richard și Ioan
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a murit la scurt timp după aceea. În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau, arhiepiscopul de Bordeaux, pe scaunul papal. Ca și Papa Clement al V-lea, el a mutat reședința papală la Avignon în sudul Franței. A cumpărat întregul oraș, care aparținea Sfântului Scaun. Papii, fiind supuși complet regelui Franței, au trăit acolo 70
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența - d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În 1846 tânărul Paoli s-a călugărit în Congregația Călugărilor Pasioniști, unde a luat numele de "Ignatius", si a fost hirotonit în 1849, după terminarea studiilor lui teologice la Romă. În 1857 a devenit provincial a
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
martie 1881. În 27 aprilie 1883 papă Leon al XIII-lea a semnat scrisoarea apostolica "Praecipuum munus", prin care a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de arhiepiscopie, cu reședința la București, iar pe Ignațiu Paoli la cel de arhiepiscop. După sfințirea catedralei la 15 februarie 1884 arhiepiscop a cerut în solicitări numeroase sprijin financiar reînnoit pentru stabilirea altor biserici catolice în Regatul României. Arhiepiscopul Paoli a murit la vârsta de 66 de ani la Viena, unde se află la
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
al XIII-lea a semnat scrisoarea apostolica "Praecipuum munus", prin care a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de arhiepiscopie, cu reședința la București, iar pe Ignațiu Paoli la cel de arhiepiscop. După sfințirea catedralei la 15 februarie 1884 arhiepiscop a cerut în solicitări numeroase sprijin financiar reînnoit pentru stabilirea altor biserici catolice în Regatul României. Arhiepiscopul Paoli a murit la vârsta de 66 de ani la Viena, unde se află la tratament. A fost înmormântat în capelă cimitirului Bellu
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
la rangul de arhiepiscopie, cu reședința la București, iar pe Ignațiu Paoli la cel de arhiepiscop. După sfințirea catedralei la 15 februarie 1884 arhiepiscop a cerut în solicitări numeroase sprijin financiar reînnoit pentru stabilirea altor biserici catolice în Regatul României. Arhiepiscopul Paoli a murit la vârsta de 66 de ani la Viena, unde se află la tratament. A fost înmormântat în capelă cimitirului Bellu catolic. Succesorul lui că arhiepiscop de București a fost Paolo Giuseppe Palmă, de asemenea un pasionist.
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
numeroase sprijin financiar reînnoit pentru stabilirea altor biserici catolice în Regatul României. Arhiepiscopul Paoli a murit la vârsta de 66 de ani la Viena, unde se află la tratament. A fost înmormântat în capelă cimitirului Bellu catolic. Succesorul lui că arhiepiscop de București a fost Paolo Giuseppe Palmă, de asemenea un pasionist.
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
Tautvilas și cumnatul lui Edivydas), precum și Vasilko din Volînia împotriva lui Mindaugas. Principii de Galiția și Volînia au reușit să câștige controlul asupra Ruteniei Negre, perturbând supremația lui Vaišvilkas. Tautvilas consolidat poziția de deplasare la Riga și acceptarea botezului de către Arhiepiscop. Tautvilas și-a consolidat atitudinea când a plecat la Riga, unde a fost botezat de arhiepiscop. În 1250, Ordinul a organizat două raiduri majore, unul împotriva țării Nalša și împotriva altor domenii ale lui Mindaugas și acele părți din Samogiția
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Volînia au reușit să câștige controlul asupra Ruteniei Negre, perturbând supremația lui Vaišvilkas. Tautvilas consolidat poziția de deplasare la Riga și acceptarea botezului de către Arhiepiscop. Tautvilas și-a consolidat atitudinea când a plecat la Riga, unde a fost botezat de arhiepiscop. În 1250, Ordinul a organizat două raiduri majore, unul împotriva țării Nalša și împotriva altor domenii ale lui Mindaugas și acele părți din Samogiția care încă l-au susținut. Atacat din nord și sud și confruntându-se cu o posibilitatea
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
încă l-au susținut. Atacat din nord și sud și confruntându-se cu o posibilitatea unor frământări în alte părți, Mindaugas a fost pus într-o situație extrem de dificilă, dar a reușit să se folosească conflictele dintre ordinul livonian și Arhiepiscopul de la Riga în propriile sale interese. A reușit să îl mituiască pe maestrul Ordinului Andreas von Stierland, care încă era supărat pe Vykintas pentru înfrângerea de la Bătălia de la Saule din 1236, trimițându-i „multe daruri”. În 1251, Mindaugas a fost
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
de la Chełm să-l încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să fie numit un episcop pentru Lituania, și să se construiască o catedrală. Celălalt edict a cerut ca episcopul să fie în subordinea directă a Papei, și nu a arhiepiscopului de la Riga. Această autonomie a fost un progres binevenit. Data exactă a botezului lui Mindaugas nu este cunoscută. Soția sa, cei doi fii și membrii de la Curtea sa regală au fost botezați; Papa Inocențiu a scris ulterior că mai mulți
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
energică și ambițioasă. El era un colecționar entuziast de cărți și colecția sa a fost cea care a fondat Biblioteca Regală din Copenhaga. În tinerețe a fost un instrument în politica tatălui său de expansiune în Germania. A devenit prinț arhiepiscop de Bremen (1635-45) și prinț episcop de Verden (1623-29 și din nou în 1634-44). La vârsta de 18 ani a devenit comandant șef al fortăreței de la Stade. Încă de la o vârstă fragedă a acumulat experiență ca administrator. A avut întotdeauna
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
în 1161 cu Maria de Antiohia, fiica defunctului Raymond de Antiochia și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună cu Amalric. Această campanie ambițioasă lui Manuel era o demonstrație de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o flotă de peste 200 de nave echipate cu
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Liov de către Iaroslav Stețko, făcându-i pe mulți să creadă că acest act politic are sprijinul armatei germane aflată în înaintare. Declarația de Independență s-a bucurat de sprijinul imediat al mai multor lideri religioși ucraineni, printre ei numărându-se arhiepiscopul mitropolitan Andrei Șeptițki al Bisercii Ucrainene Greco-Catolice, episcopul mitropolitan Polikarp Sikorski al Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene și episcopul greco-catolic Grigori Homișin. Convins se pare că grupul lui Stețko se bucură de sprijinul germanilor, mitropolitul a scris o scrisoare pastorală în
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
mama sa, Regina Margareta Sambiria () ca regent. Ea a fost fiica contelui Sambor de Pommerania. Ea a fost o femeie capabilă și inteligentă. Imediat ea a trebuit să se lupte pentru a păstra tronul fiului ei cu doi dușmani puternici, Arhiepiscopul Iacov Erlandsen, care a excomunicat episcopul care a l-a uns pe tânărul Eric ca rege, și Ducele Valdemar din sudul Iutlandei. Profitând de situații, șeful Jarimar al II-lea Rügen a adunat o armată și a invadat Zeelanda. Regina
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
atace. Forțele combinate au învins-o pe regină în bătălia de la Lo Heath. Ea și fiul ei Eric, au fost capturați și fortați să cedeze toate proprietățile regale din sudul Iutlandei, pentru a le asigura libertatea. Margareta la- eliberat pe Arhiepiscopul Erlandsen din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
culoarea verde. În perioada 1998-2001, la distanță foarte mică de vechea biserică, a fost construită o biserică de lemn de dimensiuni mai mari, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Piatra de temelie a acesteia a fost pusă în anul 1998 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, lucrările fiind coordonate până în anul 2010 de preotul Ioan Gușă, iar ulterior de preotul paroh Petru Gavril. Noul lăcaș de cult are mobilier sculptat din lemn de stejar. Pictura pereților interiori a fost realizată
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
de stejar. Pictura pereților interiori a fost realizată în tehnica frescă de către pictorul Mircea Dascălu din Fălticeni. Pridvorul a fost construit în anul 2011. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Lămășeni I a fost sfințită la 31 iulie 2011 de către arhiepiscopul Pimen, împreună cu un sobor de 20 de preoți și diaconi (printre care și preotul Constantin Patrolea, protopop al Protopopiatului Fălticeni), în prezența unui număr foarte mare de credincioși. Slujba religioasă s-a oficiat pe un podium amenajat în curtea bisericii
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
Louis Auguste Blanqui, era, în speranța susținătorilor săi, un potențial lider revoluționar, dar el a fost arestat la 17 martie și a fost închis pe toată durata existenței Comunei. Comuna a încercat fără succes să-l schimbe cu Mgr Darboy, arhiepiscopul Parisului, apoi cu cei 74 de ostatici pe care îi deținea, dar Thiers a refuzat. Comuna din Paris a fost proclamată la 28 martie deși unele districte locale încă păstrau organizarea de pe timpul asediului. Comuna a readoptat calendarul republican și
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
război sau partizan al guvernului Comunei din Paris va fi urmată pe loc de execuția unui număr triplu de ostatici. Acest decret nu a fost, însă, aplicat. Comuna a încercat de mai multe ori să-l schimbe pe Mgr Darboy, arhiepiscopul Parisului, cu Auguste Blanqui, dar Thiers a refuzat, iar secretarul său personal, Jules Barthélemy-Saint-Hilaire, a declarat: „Ostaticii! Ostaticii! păcat de ei ("tant pis pour eux!")”. În cele din urmă, în timpul Săptămânii Însângerate și a execuțiilor efectuate de trupele de la Versailles
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
guvernul lui Venizelos, rupând efectiv Grecia în două entități separate. Pe 24 noiembrie/7 decembrie 1916, guvernul provizoriu al lui Venizelos a declarat război Puterilor Centrale. Drept răspuns, a fost emis un mandat regal de arestare a lui Venizelos, iar arhiepiscopul Atenei a emis ca urmare a presiunilor casei regale o anatemă împotriva aceluiași politician. Aliații s-au străduit să soluționeze conflictul în favoarea lor și au instituit o blocadă navală împotriva sudului Greciei, care era încă credincioasă regelui, provocând mari greutăți
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]