4,354 matches
-
Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea lingvistă să fi înțeles ceva din „decadentismul“ meu literar, dar mă asculta cu plăcere și interes (poate fiindcă eram frumos, cu figura bântuită de melancolii cerebrale, însă mie chipul meu nu mi-a spus niciodată nimic și nu am mizat niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot spune că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Istrati, vagabondul, l-am întrezărit sub semnul voluptăților secrete și moleșitoare, la care se dedaseră cavalerii cruciați, cei purceși din sânul ilustrelor familii apusene cu coroane în stemă și în inel, și printre care eu l-am inventat pe detracatul bântuit de puritate Balduin de Tyaormin. Eram priapic - suferință ce a durat toată adolescența mea, până la adânci tinerețe - și întrețineam cu stăruință în subconștientul meu un cult al falusului, de semnificație narcisic-infantilă, care îmi colora vehement orgoliul ce sporise fără măsură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
singurul cuvânt care i s-a desprins de pe buze suna: charismă. Ceea ce seamănă ca două picături de apă cu răspunsul lui Heidegger la întrebarea lui Jaspers privindu-l pe Hitler: „mâinile lui“. Eu cred că a fost o boală care bântuia atunci în lume și care poate fi mai lesne explicată prin mijloace teoretice precum psihologia mulțimilor. Iată boala de care am reușit să mă vindec. Dar când oare m-am vindecat complet? Oare îngerul morții, androginii somnolari pe care eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
resemnați cu insalubritatea locuințelor lor. Desigur, s-a exagerat adesea în privința indiferenței proletarilor față de regulile elementare de igienă. Este adevărat remarcă Alain Faure că poporul nu deschide prea bucuros ferestrele, dar nu din cauză că a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie prin încăperile înguste și suprapopulate, ci din cauza zgomotului și a mirosurilor grele care domină în exteriorul locuinței: latrine și haznale, acareturi care ocupă curțile și beciurile, omniprezentele animale"1. Exil pentru unii, periferia a fost, pentru alții, la începutul secolului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se arate îngrijorate de mizeria, promiscuitatea și bolile ce bântuie acolo. Aceasta înseamnă asumarea unor grave responsabilități" (Carta de la Atena, articolul 67). Totuși, căutarea habitatului funcțional a făcut pereche cu o anumită estetică a transparenței, cu predilecția pentru linia dreaptă și unghiul drept care, prin puritatea formelor, se presupunea că satisfac
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
originară și unică, în afara accidentelor vre mel nice; euforică, stimulantă, admirația, îngenuncherea inte lectuală care nu implică nici umilire, nici vreun sen timent de neputință, este prerogativa, certitudinea și mân tuirea sufletelor pure, adică tocmai a acelor suflete care nu bântuie saloanele. Despotismul literaturii Numai popoarele zavistnice, indiscrete, pizmașe, cârti toare au o istorie interesantă: cea a Franței este în cel mai înalt grad. Bogată în evenimente și, pe deasupra, în scriitori care să le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința pierdută în comunism, copilăria pierdută a fiicei care o părăsește preferându-i viața la internat. Robyn Penrose (eroina lui David Lodge), pe de altă parte, e lipsită de povara trecutului, și faptul că nu are ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
credințe. Dyer se oferă pe sine ca sacrificiu suprem întru credință. Se construiește pe sine în triumful ei: Acum nimeni nu mă mai poate găsi. E ciudat să te îndrăgostești de iubirea incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la capătul timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așa de viguros încât lectorul se simțea puternic, plin de speranță și curiozitate. Chatterton e un mănunchi de spectre cu mici rezerve de viață. E un text interesant, mai mult o demonstrație tehnică decât una de entuziasm, care nu ne bântuie și e destul de previzibil. Ackroyd dă aici dovadă de oboseală și slăbiciune. Spiridușul spaimei din creație lipsește. Romanul nu are forță. Prima pagină e un articol de dicționar literar. Spune tot (și de fapt nimic) despre Thomas Chatterton (1752-1770), băiat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
raft și-i cad ochii pe cartea de alături, în care găsește un text despre George Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot apărea inutile intrigii, dar intriga acestui roman este de fapt chiar înțelegerea noastră: cu cât aflăm mai multe lucruri, cu atât sporește și intriga. E de fapt un privilegiu să fim incluși în această proză afectivă, visătoare, care ne bântuie mult după ce am părăsit-o, lungă vreme după ce ne-am dat seama că misterele au să rămână nedezlegate. Suntem învățați să iubim neîncheierea, să pătrundem esența neînceperii, să intuim adevărul de neconceput că trăim într-o lume fără început și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai respectă nici literatura, nici educația, ci faima scriitorului. Ce păcat. Pierdută într-o lume a cărei filozofie a disecat-o în multe romane, pe care a prevăzut-o prin tot ce a scris (Doris Lessing este, înainte de toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera (mai degrabă auto-spulbera) într-o clipă de neatenție, de nechibzuință, Lessing trăiește o neliniște care nu se poate să nu ne înduioșeze, să nu ne facă să resimțim o frăție tandră cu această
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o aventură cu Ralph) și de Ralph. Trebuie remarcat că lăcomia (sexuală) e atribuită în Thinks... bărbaților. Martin se culcă cu secretarele de platou, iar Ralph cu colegele de conferință. Unele se metamorfozează în amintiri agreabile (Isabel Hotchkiss), altele îl bântuie amenințător (Ludmila Lisk, din Praga, care îi forțează mâna s-o inivite la conferința lui). Carrie și Helen sunt mai precaute. Carrie are o aventură mai degrabă Jamesiană cu Nicholas Beck (inexistent ca personaj), iar Helen se folosește de Ralph
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te apropii de fiecare piesă nouă pe care o scrie așteptând ceva neașteptat. (...) E peste puterile tale să bănui ce se va mai întâmpla. Ca și Samuel Beckett, Harold Pinter efuză să explice rațional comportamentul persoanjelor sale. Un trecut nedezvăluit bântuie personajele, piesele recreează o lume pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un prunc. Era zidită și nu mai avea mult. Chiar și când bănuiau că n-a rămas din ea decât țărâna și duhul, sânul ei nu uita ritmul, în zori, la apus, laptele curgea încăpățânat ca spaimele ce aveau să bântuie satul. Copilița supse la zid, scoase dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția maghiară din 1956. Au trecut Cortina de Fier și au
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
specialiști, câțiva poeți importanți, inclusiv Marina Țvetaeva. Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. LV. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea / Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -" Nu spui mai mult. Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? EF. Da. LV. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită". În această lume de "intruși" (calitate pe care i-o atribui și lui Roy Fisher în poemul City Lights), spui, poeții nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru mine e puternică. LV. Scrii despre "accidentul de a fi ceea ce ești". Ai trecut Cortina de Fier în Anglia. Ceea ce nu e tot una cu a spune că ești englez. Cum te-ai adaptat la țara de adopție? Te bântuie un trecut care "rămâne veșnic un altundeva". Poezia ta se zbate să se întoarcă la Budapesta, la o familie pierdută. Unde te simți acasă, de fapt? GS. Iată un răspuns pe care nu-l am. Încerc să răspund, mai mult
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ruinat populația de pe-o zi pe alta, prima expropriere a pământurilor marilor proprietari - colectivizarea proprietăților țărănești avea să urmeze -, naționalizarea industriei și a comerțului și începutul marilor procese intentate responsabililor politici ai vechiului regim. Împrejurul nostru, lumea era bântuită de groaza semănată de trupele sovietice în toată țara și până pe străzile Bucureștiului. Și totuși, în ciuda situației atât de grave, care se înrăutățea pe zi ce trecea, oamenii erau plini de speranță. Mai credeau, în ciuda evidenței, că „americanii vor veni
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
salveze țara lăsată pradă în mod definitiv sferei de influență sovietice. Atmosfera asta de îngrijorare nu-mi scăpa, dar nu știrbea prea mult starea de spirit în care mă aflam în acea perioadă. Uneori, ca atunci când cântecele patrulelor sovietice care bântuiau străzile Bucureștiului mă trezeau în miez de noapte, tresăream. Le ascultam cu uluire și groază. Realizam, vreme de o clipă, acest lucru de necrezut: România, care pierduse războiul, era ocupată de trupe sovietice! Ce ne aștepta oare? Nu-mi puteam
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
poezie s-a inspirat din marele exil al Europei de Est, este obsedat de peisajele copilăriei sale poloneze. Și totuși face parte dintre cei care au rupt, o dată pentru totdeauna, cu trecutul; dar imaginea vaselor arse nu încetează să-l bântuie. Habar n-aveam, pe vremea vacanțelor de vară în satul părinților noștri dinainte de război, că lumina colinelor Moldovei mă va însoți până în acel depărtat și tardiv Occident. Că ea va fi celălalt pol luminos al acestei experiențe fatidice și întunecate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pe care a făcut-o Constantin la Autun în 311. DOCUMENT 2 Milostenia Sfîntului Martin "Așa se făcu că într-o zi, cînd nu avea asupra lui decît armele și o simplă manta de soldat, în toiul unei ierni care bîntuia cu o asprime mai mare decît de obicei, în așa măsură că mulți oameni muriseră de tăria gerului, el întîlnește la poarta cetății Amiens un sărac dezbrăcat: acest nenorocit îi ruga în zadar pe trecători să aibă milă de mizeria
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]