KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

Era tot ce făcea în momentele lui cele mai critice. Intram adesea în atelierul lui, unde îmi dădea bucăți de lemn și rândelele complicate să mă joc, și-mi spunea cu glas comic lucruri de astea: "Bun de tot!" "Cea bătrână (soacră-sa) nu vrea să-mi dea de mîncare! Hi,hi,hi! Bun de tot!" - Nu-i dădea chiar de mîncare? întrebă Otilia. - Nu, oricât v-ați mira. Scarlat muncea ca un câine, seîmbăta câteodată la desperare, și depunea tot

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mulți, pe care însă nu-i vedeam, fiind risipiți, și la care ținea cu fanatism madam, să-i zicem, Scarlat. Bietul tâmplar era persecutat în chipul cel mai groaznic. Mânca numai urzici, timp de o săptămână, în fața odioasei soacre ("cea bătrînă"), care mușca lacom dintr-un cârnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se dădea de mâncare. Mi s-a spus chiar că a murit din cauza asta. A plecat dimineața la lucru și a picat jos, mort, după ce ceruse în zadar

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bătrânul avusese un atac. Cum nu se pricepea încă în latura practică a medicinei, nu îndrăzni să ia nici o măsură și fu de părere să se cheme repede un doctor. Marina fu îndrumată numaidecât la un medic de pe aceeași stradă. Bătrâna rămase cam mirată de propunerea celor doi, cu aerul de a le spune că sunt niște proști, ieși în curte bombănind, mai intră în bucătărie, apoi fără nici o grabă trecu în curtea vecină. Aglae, aflând accidentul lui moș Costache, căpătă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Costache, căzut jos pe dușumea, dar gemând încet, îl ridică cu greutate și-l puse pe sofa, privit de Otilia, care ședea lângă ușă, înspăimîntată. - Trebuie s-o trimit pe Marina după doctor. Otilia alergă afară și o găsi pe bătrână dormind îmbrăcată, în odaia ei. Când auzi că i-a venit rău lui moș Costache, Marina, fără să mai spună nimic, somnoroasă, fugi repede în curtea Aglaei, în loc să cheme doctorul și astfel, într-o clipă, toată banda venea în marș

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
alta. Cele peste douăzeci de vehicule, printre care și cupeuri, înșirate pe strada de obicei cam pustie, fură de un admirabil efect. Două scuturi negre așezate în poartă purtau inițialele lui moș Costache. -Dar ce e aici, maică? întreba o bătrână pe Marina. - Ia, mort! crezu Marina că explică. G. Călinescu - Tânăr sau bătrîn? - D-apoi cine mai știe? Peste șaizeci de ani.Bătrînă dădu din cap: - Tânăr, vai de mine, ce-a avut? - Boala morții, răspunse plictisită Marina și se

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
scuturi negre așezate în poartă purtau inițialele lui moș Costache. -Dar ce e aici, maică? întreba o bătrână pe Marina. - Ia, mort! crezu Marina că explică. G. Călinescu - Tânăr sau bătrîn? - D-apoi cine mai știe? Peste șaizeci de ani.Bătrînă dădu din cap: - Tânăr, vai de mine, ce-a avut? - Boala morții, răspunse plictisită Marina și se duse dupăpreoții care tocmai veneau. Popa Țuică era mai supărat ca oricând de uneltirile necuratului, asupra căruia țuica nu avusese un efect satisfăcător

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

să le știe vindecate de gută. Tu te duci la ele, căci stau aproape de tine... Eu mă duc acasă, căci am muncit prea mult. Câștigul îl facem pe jumătate ca să te speli de rușine... O să reușești, toată viața - două biete bătrâne se vor ruga pentru tine. Nu te duci, te prezinți, diseară, la mine, cu patru sute de lei. Am verificat, au patru L.P.-uri d'ale tale, o să vezi tu pe care... Au și o sculă superbă, trăznită, ai să vezi

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să moară de inimă și alta de ficat." De fapt, urcând scările, Pinky se întreba dacă există pe lume două biete bătrâne capabile să-l înțeleagă. Dacă existau, ar fi teribil de neînțeles să locuiască atât de aproape de strada lui, pe Mihăileanu, când el locuia, la o azvârlitură de băț, pe Avram Iancu. Ajuns în fața ușii, se apropie și se depărtă de

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
o secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de nătăfleață bătrâna, șuieră muzicianul admirativ. Se gândea ce să cânte și, al naibii de mult, i-ar fi plăcut să trântească înaintea acestor făpturi un "The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
de lesne să prepare cele mai justițiare feluri de mâncare din lume. O otrăvitoare!... se zburliră, pline de respect, măruntaiele emoționate ale lui Pinky, măruntaie care se înfruptaseră și ele, doar cu puțin înainte, din arta justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de a-și mișca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior. Dar peste o otrăvitoare atât de simpatică, babană și iscusită era

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
BĂNULESCU cu două țigări și care - căpătă, pentru o clipă, senzația (țigările, ca și persoanele) - că vorbeau către el. Era un vârtej. Bineînțeles că n-ar fi îndrăznit să vorbească spre el. Închise ochii. Acum nu mai vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un soi

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie Joséphine Baker? Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, să-l învețe (fără succes) subjonctivul limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine de data aceasta, ca și cum ar fi trebuit să înghesuie totul pe singura carte poștală pe care ți-o îngăduiau ăștia s-o expediezi, o dată pe an, de la pârnaie. Întâi la părinți

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
desert, se gândi și la Andra. Pe ea cine s-o mai țină în facultate? Led Zeppelin?! - Ascultați-mă pe mine! Mai lăsați-le încolo de autorități. Stăm cu ele mereu în legătură și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar voi... adică dumneavoastră... Două bătrâne atât de pișichere și fără minte... N-o să fiți niciodată în cunoștință de cauză... asupra identității mele și-a lui Pinky... Femeile

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar voi... adică dumneavoastră... Două bătrâne atât de pișichere și fără minte... N-o să fiți niciodată în cunoștință de cauză... asupra identității mele și-a lui Pinky... Femeile zâmbiră înveselite și așteptară. Înregistraseră că traversează o criză. Trecu un minut, trecură două. De asta erau ele

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se întorceau hoții. Grigore punea mâna pâlnie la gură și striga: - Care ești, mă, acolo, măăă? Nu răspundea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ce să mai spună. Abia schimbau o vorbă, două, și tăcerea se așternea între ei, apăsătoare. "Uite cum se prostește omul, își spunea, cum îți ia Dumnezeu glasul când îți place o muiere!" Se plângea când ajungea acasă Aglaiei, și bătrâna nu-l mai slăbea: - De ce ți-o fi frică, domnu Stere, că ești în toată firea, ai mai văzut și dumneata la viața dumitale, ei, Doamne păzește! - Nu mi-e frică, coană Aglăițo, dar parcă mă strânge cineva de gât

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce-i trimitea fii-sa de la București. Didina încărcase casa cu lucruri furate și încingea niște focuri mari, boierești, să nu simtă frigul Stăpânul. Dormea Bozoncea, o mai iubea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
somn. Bani aveau, au plătit tăinuitorului vinul și demâncarea. Duminică au ieșit la târg, în piață, să vadă ce e de făcut. Nicu-Piele a scos șmecheriile lui din nădragi. Drept în mijlocul precupeților s-a oprit: - Care iei mașina, mașina?! Pentru bătrâne și soacre mari! Mașina de băgat ața în ac, un leu, un leu! Și învîrtea între degete o sârmă răsucită și o ață. Asta era momeala. Se apropiau lelițele și cîrțanii. Se zgâiau la degetele lui. Oacă le umbla prin

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de fulgi albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul a și pus un crac pe pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Vespasian cu tramvaistul, de unde se mutaseră cam în același timp aici, în Cuțarida, să nu mai stea cu chirie, să aibă fiecare casa lui. Nimeni însă nu putea să pună mâna în foc că Veta e făcută de el, deși bătrâna se jurase pe toți sfinții că ea le înlesnise dragostele. Cât despre domnul Mîrzu, el mai bine se lăsa călcat de vagoanele sale decât să-și bănuiască nevasta. De când o luase, munciseră împreună, își cumpăraseră loc în groapa lui Ouatu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]