6,215 matches
-
mai totdeauna, lua cu el, la plecare, cîte o Crăciuniță. Cu una a fost găsit de poliție tocmai cînd o călărea Într-un parc; a scăpat cu o amendă; neranchiunos, le-a dăruit oamenilor legii o mînă de cauciucuri parfumate. Barba i se cam dezlipise, atîrna strîmb, chiar a picat pînă la urmă, tipa i-a lipit-o la loc, degeaba, tot cădea. I-a dat jos și mustățile, și căciula; polițiștii bine că plecaseră, poate s-ar fi arătat mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca și cum ar fi repetat toți în fața oglinzii această replică. Da, cineva îi învățase cum să reacționeze în fața mea, să nege cu același zîmbet pe față, cu același tremur perfid în glas. „Dacă un tînăr student stîngaci, puțin dezarticulat, cu o barbă neîngrijită, cu ochelari vă întreabă unde este intrarea la Cafeneaua timizilor, ce spuneți ?” „spunem fără nicio ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în ochi și chiar punîndu-i o mînă pe umăr, că așa ceva nu a existat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fiu acolo. „Unde ?” acolo unde sunt ei. „nu fi idiot. ei nu sunt nicăieri”. X nici nu mai știe de cîte zile zace în apartament. se privește în oglindă. s-ar părea că a slăbit. nu-i stă bine cu barba crescută sălbatic. Par un cerșetor, își spune X surîzînd. Dar nu are puterea nici să se spele și nici să se radă. X mănîncă ultimul pachet de biscuiți și bea ultima cutie de lapte. termen de garanție pentru biscuiți : trei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era înalt, bronzat, într-o stare fizică perfectă, tuns scurt, proaspăt ras, cu o șapcă albă pe cap, cu un piept bombat bine profilat în tricoul său pe care scria LET FREEDOM RING !. în timp ce eu arătam puțin jerpelit, cu o barbă neîngrijită, cu cearcăne la ochi, eram cu un cap mai mic decît fratele meu și infinit mai sfrijit, asudînd într-un sacou pe care nu avusesem prezența de spirit să-l scot și să-l pun într-o valiză. — Hai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Ce faci tu, Pexy ? te bucuri ? te duci la plimbare ? te duci să faci o tură ? Hai, dă-i un pupic lui Busbi... îi dai un pupic lui Busbi ? Pekineza doamnei Bordaz dădu cu febrilitate din coadă, îl linse pe barbă pe Busbi și apteptă apoi în mod vizibil cîteva cuvinte de apreciere. — Bravo, Pexy. Bravo... Bravo, frumusețe, bravo. Hai, du-te să faci pipi. Doamna Bordaz, înduioșată, îi aruncă lui Busbib o privire mai umană decît oricînd. — asta pentru că vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
erau, dealtfel, cet((eni foarte diferiți, din medii sociale variate, unii famili(ți, al(îi homosexuali declară(i. Aceast( anchet( ridic( trei probleme cheie ale observa(iei participative: a) o problem( etic(, n(scut( din observarea pe ascuns a unor barbă(i care se dedau unor acte sexuale infracționale din perspectiva legii; b) asigurarea unui echilibru (ntre o observa(ie foarte metodic(, planificat(, (i improviză(ie sau ini(iativ( proprie, (n func(ie de interac(iunile cu mediu; c) combinarea unui
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o fată voinică, mai degrabă doamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
priveau ca la un spectacol. Din când în când, deschidea ușa cu o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fie în inima dușmanilor. - S-au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate înspre barbă. - Domnul mi-a dat barba lui. - Mai bine te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate înspre barbă. - Domnul mi-a dat barba lui. - Mai bine te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cele din urmă, ideea fu primită și părintele veni într-o dimineață, însoțit de un dascăl și de popa Țuică. Acest popă Țuică fuse preot mai înainte la biserica părintelui, și acum bătrânul rămăsese supranumerar. Avea șaptezeci de ani, o barbă ascuțită și vânătă, ca o bidinea, și bea multă țuică, de unde și porecla. Ocăra, pronunțând foarte des numele necuratului, se văieta chiar în biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
certa, împroșcîndu-le cu numiri nemaiauzite de sfinți. Părintele titular îl ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfază și de prefăcută îngrijorare pentru prestigiul bisericii. Sfinția-sa era un bărbat înalt, rotund, roșu la față, cu barbă mare, albă, răsfirată pe tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnul milostiv. G. Călinescu Stănică deveni provocător: - Așa sunteți dumneavoastră. Pe alții îi sfătuiți să nu bea,să nu ocărască, dar sfințiile-voastre faceți tot ce poftiți. Cum să mai creadă lumea? - Darul! zise popa Țuică, apucîndu-și cu mâna toata micalui barbă. Creștinul respectă în mine darul dumnezeiesc, nu pe mine, care sunt păcătos. -Măi, porc de câine, protestă părintele titular, se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le aruncau reginele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Și până i-a izgonit peste graniță, miliția, cu rafale de pulane și cu șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imediat de eruptivul poet, după ce-a aflat c-a fost pârât Inestimabilului Cârmaci pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cârmaciul, convoiul, pe când se înturna de la slujbele sale de la Comitetul Central, dă înapoi limuzina, se descalță de ea, așează urechea pe grătarul canalului de scurgere și, concentrîndu-se, deslușește printre borangicul și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Într-o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă, sporăvăiau, zgribulite, doar două perechi), el și madam Nicolici se treziră sorbindu-și halbele cu bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De vreo 50 de ani. Cu barba și mustățile impunător de albe. Și care, pe motiv că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din lirica sa tâmpită și neascunzîndu-le încîntarea sa zgomotoasă sa că avea de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ofereau meditații ori se comercializau buteliile. Coborând apoi ca un jder de pe stâlpul de lemn. Atingând cu portanța obișnuită a unui astfel de bilețel, propulsat de vântul lunii aprilie, ba umărul bun de târât în păcat al unei fete, ba barba putrezită de tutun a vreunui moș, ba chiar mai multe angarale de prin curțile oamenilor: o copaie roșie de 394 DANIEL BĂNULESCU - Întrebarea e deci: ce bucurie să le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și-l aștepta să se închine. Bărbatul avea privirile stinse. Pe fața-i aspră, acoperită de o barbă sură, nu se vedea nici o lumină. Își descheia nasturele de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gătite cu funde late, cumpărate de naș. Le-au aprins, și un fum frumos mirositor s-a răspândit împrejur. Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului. Părintele avea o voce dulce și caldă. Lumina feștilelor juca în firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să nu plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]