3,928 matches
-
durerea, tristețea, furia și teama erau menționate. Cum pot fi distinse aceste emoții? Emoțiile atribuite victimelor străine (durere, tristețe, furie, teamă) sunt numite primare. Ele sunt resimțite de oameni, dar și de unele animale. Celelalte emoții, dimpotrivă, atribuite doar victimelor belgiene (suferință, vinovăție, regret, disperare), sunt calificate drept secundare și sunt resimțite doar de către ființa umană. Acest experiment arată că acordăm sentimentele specific umane cu preferință persoanelor care sunt aproape de noi sau cu care avem anumite puncte comune, mai ales apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
În secolul al XVII-lea ajung în Moldova ecourile umanismului European, reprezentantul de frunte fiind Dimitrie Cantemir, originar din 18 ținutul Fălciului. El și-a atras la Curtea sa de la Iași pe Jean Baptiste von Helmont, medic naturalist și chimist Belgian. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir sunt evidente în “Istoria heroglifică” (folosește 70 de termeni medicali) și în mod deosebit în cunoscuta lucrare “Descriptio Moldaviae”, apărută la cererea Academiei din Berlin, în anul 1717, în limba latină. În această monografie a
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
succinte prezentări ale unor scriitori străini (Alfred Tennyson, Alphonse Daudet, Hippolyte Taine, Fr. Sarcey, Émile Zola, Paul Bourget, Maupassant, Al. Dumas-fiul ș.a.) și ample treceri în revistă ale activității unui scriitor (Leconte de Lisle) sau ale unei literaturi naționale (Literatura belgiană). Din versurile lui Cervantes se publică un sonet în transpunerea junimistului Șt. G. Vârgolici, din Byron traduce V. Făgărășanu. Mai apar tălmăciri ale unor poeme de Schiller, Lamartine, Heine și Baudelaire. Schițele și nuvelele traduse aparțin lui Sacher-Masoch, Lev Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287898_a_289227]
-
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ca soluție de rezervă după refuzul lui Filip de Flandra, primul ofertat în acest sens. Carol continuă procesul de modernizare inițiat de Cuza, într-un ritm mai puțin imperios, prin adoptarea Constituției din 1866, elaborată după modelul belgian, care legifera monarhia constituțională ereditară. Totuși, România continua să rămână sub suzeranitate otomană. Retensionarea "Problemei orientale", precipitată de izbucnirea răscoalelor anti-otomane din Balcani, și decizia Rusiei de a reglementa relația cu Imperiul Otoman în favoarea sa, au constituit fundalul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de nevrozism și stabilitate pot manifesta gesturi nesigure, calme și curbilinii. Și în viziunea lui Joseph Messinger ,,anumite tipuri temperamentale au mai mare probabilitate să afișeze un anumit pattern gestual comparativ cu altele"36. Astfel, din perspectiva psihologului de origine belgiană, tipul ciclotim, picnic (gr. pyknos, gras), jovial, vorbăreț, bun povestitor, dar cu putere de concentrare a atenției mai scăzută când are de îndeplinit mai multe sarcini în același timp, prezintă un pattern gestual expansiv, flexibil, creativ, dar care poate scăpa
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tot atâtea situații care reactivează teama "de a nu greși", de a nu fi pedepsit sau de a nu primi recompensa care reprezintă semnul aprobării. Sistemul bazat pe pedeapsă /recompensă nu creează siguranța interioară și încrederea în sine", subliniază cercetătorul belgian (2006, p. 249, s.n. G.A.). Acesta nu îmbogățește, nu deschide, nu aprofundează și nu consolidează relațiile dintre oameni. Desigur, există ființe umane cărora le este frică mai mult și mai frecvent decât altora; sunt mai fricoși. Pentru ei, este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a o controla în mod absolut 47, dar cu dorința sinceră de a-i limita prezența, putem reține etapele sugerate de Th. D'Ansembourg (2006) referitoare la grija față de propria furie. Având în vedere, în mod deosebit, comunicarea non-violentă, specialistul belgian formulează următoarele etape: 1. Prima etapă constă în a închide gura: vom tăcea mai degrabă decât vom exploda. Nu pentru a ne înăbuși furia, pentru a refula sau a o sublinia, ci tocmai pentru a-i conferi întreaga ei forță
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
instrumental se referă la intervenția anturajului asupra situației persoanei afectată de suferință. Persoanele din preajma ei își oferă serviciile și aduc un ajutor material concret, destinat modificării într-o manieră semnificativă a sursei care provoacă suferința (Rimé, 2008, p. 247). Profesorul belgian a ajuns la concluzia că, în general, oamenii evaluează foarte prost trebuințele unei persoane care suferă. În mod frecvent subestimăm mult "durata perioadei de redresare necesară pentru a trece peste un eveniment negativ important" (2008, p. 240). Chiar dacă avem cele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale se estompează. Și din moment ce experiența de zi cu zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile, nu are niciun motiv să renunțe la ele" (2008, p. 377). Prin urmare, ca și cele concrete, postulatele abstracte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
căutăm dincolo de stereotipul gazetăresc, de altfel, cunoscut în lumea culturală autohtonă a celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea până către deceniul al patrulea al celui următor, străduindu-ne să nuanțam, să înțelegem cum funcționa sistemul universitar belgian, care era regimul titlurilor / diplomelor academice, cine erau beneficiarii lor din România, ce specializări li s-au părut la îndemână sau ce cariere au îmbrățișat, cât de mult se implică statul în sprijinirea tinerilor plecați la studii la Bruxelles, Gând
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
a avut o importanță aparte, căci a conturat cadrul general în care s-au desfășurat și articulat celelalte trei secțiuni ce au urmat. Am valorificat în cuprinsul acestei prime părți a studiului nostru date de istorie generală ale învățământului superior belgian, ale Universității Libere sau ale altor instituții de același fel (preluate dintr-o seama de lucrări pe care le datorăm lui Léon Vanderkindere, Eugène Goblet d'Alviella, Guillaume des Marez, Paul Harsin, Camille Liégeois, Fernand Kraentzel, Jean Bartier, Pierre Goffin
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de la cea Nouă din Bruxelles din studiile lui Wim Van Rooy (L'Agitation étudiante et la fondation de l'Université Nouvelle en 1894, în "Revue Belge d'Histoire Contemporaine", VII, 1-2, 1976, pp. 197-241) și Pieter Dhondt (Foreign Students at Belgian Universities. A Statistical and Bibliographical Approach, în "Revue Belge d'Histoire Contemporaine", XXXVIII, 1-2, 2008, pp. 5-44). Al doilea capitol al volumului este un studiu referitor la românii titulari ai unui doctorat (în drept, științe politice și administrative, filosofie și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
diplome de doctorat (inclusiv absolvenți ai Școlii Politehnice), unii dintre ei dobândind chiar două astfel de distincții, în drept, respectiv în științe politice și administrative. Sursă lui Constantin C. Angelescu era statistică deținătorilor de diplome de doctorat pe care istoricul belgian Léon Vanderkindere o atașa volumului omagial dedicat primilor 50 de ani de existență ai universității respective 5. Articolul la care am făcut referire reprezintă unul dintre puținele demersuri ce au avut ca obiect prezenta românească în spațiul universitar belgian. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
istoricul belgian Léon Vanderkindere o atașa volumului omagial dedicat primilor 50 de ani de existență ai universității respective 5. Articolul la care am făcut referire reprezintă unul dintre puținele demersuri ce au avut ca obiect prezenta românească în spațiul universitar belgian. Mai reținem din istoriografia problemei, pe care o punem acum în discuție, studiul lui Nicolae Barbuta și Nicolae Bocșan (în cele două versiuni, română și franceză), cu privire la românii ce au absolvit Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914)6, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
precum și articolele noastre semnalate mai devreme. Tot aici am putea include studiul cu privire la evoluția populației studențești, cu deosebire a celei provenită din afara Belgiei, la universitățile din Gând și Liège (1918-1926)7. De asemenea, amintim și notațiile fugare relative la spațiul belgian dintr-o seama de cercetări mai generale dedicate fie prezenței românești în spațiul universitar european (Lucian Nastasă, Cornel Sigmirean), fie evoluției elitei politice autohtone (Mihai Sorin Rădulescu)8 etc. În ceea ce ne privește, demersul de față nu se dorește a
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
reflecție pentru demersurile de istorie instituțională și chiar de sociologie istorică a unor spații profesionale, precum cel medical, juridic, ingineresc. Nu în ultimul rând, prin fragmentele de viața cotidiană, dincolo de amfiteatru, a studenților ce au zăbovit la studii în capitala belgiană, demersul nostru se situează, așa cum am spus deja, în aria istoriei culturale, a istoriei mentalităților și a microistoriei. O arie de studii dificilă pentru vremile trecute, din cauza absenței surselor sau a necesității căutării unor surse mai puțin convenționale, a recompunerii
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
parte - atât noi, cât și o seama din personajele cărții de față - tuturor profesorilor, studenților Universității din București, care au fost, sunt și vor fi. Capitolul I Universitatea Liberă din Bruxelles în primă sută de ani de existență Învățământul superior belgian și-a început istoria în 1425, când la Louvain se fondă prima universitate care va fi dăinuit până în 17971. Prin 1816-1817, în vremea uniunii dintre Belgia și Olanda, se înființau - la Gând, la Liège și din nou la Louvain - primele
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Superioară de Textile din Verviers (1894), Institutul Superior de Comerț din Mons (1899), Institutul de Medicină Tropicală din Anvers (1906), Universitatea Coloniala a Belgiei din Anvers (1920)3. Monopolul statului asupra învățământului universitar a luat sfârșit relativ rapid. Actul fundamental belgian din 1831, pe lângă faptul că a consacrat un nou regim politic, a proclamat formal libertatea învățământului la articolul 17, în baza căruia s-au constituit în 1834 Universitatea Catolică din Louvain (Université Catholique de Louvain - de fapt o refondare a
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
învățământ superior libere înființate în secolul al XIX-lea și în primii ani ai veacului al XX-lea mai cuprindea Colegiul "Notre-Dame-de-la-Paix" din Namur (1832), Institutul Superior de Comerț "Saint-Ignace" din Anvers (1852, 1901), Institutul "Saint-Louis" din Bruxelles (1858), Institutul Belgian de Înalte Studii din Bruxelles (1894), Școala de Înalte Studii Comerciale și Consulare din Liège (1898), Școala de Înalte Studii din Gând (1923)5. Legea organică a învățământului superior (Loi organique sur l'enseignement supérieur) din 27 septembrie 1835 prevedea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în număr de sapte, erau numiți, după cum urmează: Cameră Reprezentanților și Senatul desemnau câte doi, iar guvernul încă trei7. Din păcate, nominalizarea anuală a membrilor juriului a fost influențată de majoritățile politice constituite în instituțiile mai sus menționate ale statului belgian. Cum partidul catolic a fost mai bine reprezentat în primul deceniu după adoptarea legii, am regăsit între membrii juriului central nu mai puțin de 65 de reprezentanți ai Universității Catolice din Louvain, 73 din afara corpului profesoral, 38 din partea universităților de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
central nu mai puțin de 65 de reprezentanți ai Universității Catolice din Louvain, 73 din afara corpului profesoral, 38 din partea universităților de stat și 16 de la Universitatea Liberă din Bruxelles 8. Situația s-a menținut până în 15 iulie 1849, când Parlamentul belgian a adoptat o nouă lege organică a învățământului superior, cu care ocazie au fost inițiate și juriile mixte ce erau compuse în mod egal din reprezentanți ai universităților libere și ai celor de stat, aceștia fiind prezidați de un extern
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
număr mare să studieze în Belgia în acea perioadă), fiind totodată instrumente prin care puterea politică de la Bruxelles își proteja propria piața a muncii 15. În fine, măi precizam că, în linii generale, pentru a avea acces într-o universitate belgiană, candidatul trebuia să fie deținătorul unui certificat de studii medii în domeniul ales sau în domenii conexe 16. Urma apoi o perioadă de studii denumită candidatura, ce avea o durată de doi ani (drept, filosofie și litere, științe) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al său, jurnalistul francez Auguste Baron 23. Prin subscripția inițiată de lojă s-au adunat banii necesari pentru împlinirea proiectului. Printre fondatori se regaseau viitori profesori ai acesteia sau oameni politici ce se vor afirmă în prim-planul vieții publice belgiene, precum Charles de Brouckère, Henri de Brouckère, Eugène Defacqz, Charles Rogier, Pierre- François Van Meenen ori Sylvain Van de Weyer 24. Așadar, Universitatea Liberă nu era o institutie gestionată de stat, astfel că anumite date ale școlarității, dar și ale
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
discipline, care se finalizau cu acordarea unor certificate; era vorba, cu deosebire, de cursurile care aveau o însemnată încărcătură istorică, dar și de cele de drept natural, drept public, drept comercial, procedură civilă ori economie politică 37. În 1876 legislația belgiană revenea asupra prevederilor din 185738. Către sfârșitul veacului și în primele decenii ale secolului al XX-lea apăreau noi cursuri în programa în funcție de diversificarea activităților din societate (drept industrial, drept colonial, drept notarial, elemente de legislație financiară, drept penal flamand
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
că vizita ar fi inoportuna și a decis o amânare sine die a prelegerilor savantului din Hexagon, cu atat mai mult cu cât emoția atentatului anarhistului Vaillant din Camera Deputaților a Franței (decembrie 1893) era încă vie în opinia publică belgiană 86. La inițiativa profesorilor Paul Janson și Edmond Picard (cărora li s-au adăugat Guillaume de Greef, Émile Vandervelde, Louis de Brouckère etc.) s-a constituit un comitet de protest, care i-a reunit și pe studenți, cu deosebire pe
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]