7,814 matches
-
după iubire...privind spre-albastra zare... Din prima clipă-a vieții purtând un tainic dor De patria cerească...de aripi pentru zbor... Tu ești măreț în toate...sublim, de necuprins, Ești Dragostea ce arde de veacuri de nestins Iar eu...un biet netrebnic murdar și păcătos Prea des căzând pe calea din traiul tumultos... Și totuși, Domnul meu, ce har mi-ai dăruit Să mă cuprinzi la Pieptu-Ți...să știu că sunt iubit... Da...voi striga spre ceruri...spre oameni voi striga
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
otrăvuri lente. Cum să găsesc izvorul rece, Curat cristal, iubire rară, Apa cea vie, eternă, pură, Cum ne-nșelăm, a câta oară? Astfel petrecem un veac, războaie, Batjocoriri fără de număr, De mi se pare că omul este Pentru diavol o biată sculă. Atunci mă-ntorc în bibliotecă, Pinacoteci, conservatoriu, Amărăciunea mi se topește, Privesc spre larg, de pe promontoriu. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Morală / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
MORALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379813_a_381142]
-
arabescuri. Când batista cu monogramă era strigată la Govie, roșie ca focul, fata înfrunta zâmbetele ironice sau cuvintele răutăcioase ale celor din jur: -Pentru cine o făcuși, fă? Aaa...mucosul de Gheorghiță!...ha, ha, ha! -Chiar i-o dai, fă? Biata fată, ce putea să spună? Ar fi fost fericită dacă iubitul i-ar fi primit batista, că nu era durere mai mare la fete, decât batista refuzată. Și Govia mergea înainte. Flăcăii strigau odor după odor, în timp ce lăutarii cântau fără
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
intensă. Din acel moment, timpul ca realitate fizică nu a mai existat pentru niciunul dintre noi, discuția despre apele limpezi ale unei istorii mult prea îndepărtate prelungindu-se preț de mai bine de un ceas în ziua respectivă. Nu știa bietul pălărier că bunicul meu murise de aproape zece ani. Când i-am spus, i-au dat lacrimile. Ceva se răscolise puternic acolo, în ființa lui nevăzută, iar emoția a ceea ce el trăise cândva îi adusese dintr-o dată înaintea ochilor chipul
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
ca mesager al Cetății, ca trimis să strige adevărul. În toate poemele respiră un sentiment patriotic eminent și crud: „Am revenit din depărtări bizare - / Te-am regăsit frumoasă, dar mâhnită / Cum soarele doar din „Apus” răsare / Tu ai ajuns o biată urgisită // Privești tăcută la migrații sumbre / Străjerii tăi au adormit în front / Pe cerul tău au năvălit din umbre / Armatele unui imperiu tont // Am revenit să mai ascult o dată / Legendele despre vitejii daci / Acum avem o jalnică armată / Care-a
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
și mai răi ca hunii! La ciolan să își adune cohortă. Tăioși în vorbă și înverșunați în ură, nimic nu lasă rivalilor mărunți! Se luptă să le ia și pâinea de la gură, să nu le știe manevre de corupți! Când biata țărișoară înoată-n greutăți, ei fac planuri, de unde să ciupească. Demnitatea-și compromit, când calcă și pe morți! C-ar face orice, să se pricopsească! De-ai mei compatrioți îmi pasă și mă doare, când reprezentanții cu demnitate, patrioți se-
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
pariu nenorocit... Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește: O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
cu groapa, prin faptul de a o fi săpat, a se preface că nu o văd ori a-i da ocol ca să spioneze pe cine-o descoperă. Cu Răzvan Dumitrescu nu se poate așa! Din timpuri mitice, până la vremea contemporană, bietul neam românesc a avut mereu a face cu cei fără curățenie morală care nu păzesc de lupi țara aceasta de mioare! Răul înaintează necontenit, ca apa, rupându-și vadul de-a curmezișul conștiinței unora, spintecând nădejdea altora, suflând în ultima
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului Clopotele bat în noapte, plânge cerul pe morminte Îngerii o iau la goană îngroziți de jurăminte Cu minciuna-n vârf de lance, un trofeu barbar ce-adună Toate stelele din ceruri și strivește biata lună. Îngroziți de întuneric, trandafirii stau să-și plece Toate gândurile roze, să le-ascundă și cum trece Umbra morții peste mine, troienindu-mă-n tăcere! A plecat în lume versul de tristețe și durere. Golul mi-a umplut privirea
COŞMAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374786_a_376115]
-
glasurile, își revendicau incorect locul dacă-l părăseau, inaugurând alt stil comportamental, mult diferit de cel expus cu niște ceasuri în urmă! În starea asta de agitație îi găsi și ora deschiderii! La opt fix, coborî un tânăr dintr-un biet Matiz, odată roșu, acum pârjolit de scorojeală. Era un tip micuț și firav. Se învrednici spre ușa magazinului cu repeziciune și siguranță. Celeritatea insului le displăcu celor din rând, aflați de peste zece ore în așteptare. Normal, nu?! Ex-ministrul se scutură
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
Să rămân interzis, pentru că eu, Romeo pe loc am devenit, în culmea fericirii că muza mi-am găsit! Dar... ai plecat, regală și doar atâta știu, că n-am mai apucat nici un cuvânt să scriu și-n amintirea strâmbă, de biet poet umil, tu, ai rămas de-a pururi, o divă de Mizil! Referință Bibliografică: DIVA DE MIZIL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1411, Anul IV, 11 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu
DIVA DE MIZIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371692_a_373021]
-
mai e vorba și de un duș împreună, e programul perfect! a răspuns Ovidiu meu, seducător și cu mintea la sex. - Eu am zis duș, nu un duș împreună, am continuat să-l ațâț, glumind. - Dar nu-i dai voie bietului tău sclav să-ți maseze ușor spatele? Îți pot întinde gelul de duș peste tot: pe piept, pe brațe, pe picioare, pe unde vrei tu. Te poți lipsi de mine? Întrebările lui Ovidiu erau însoțite de o undă de șantaj
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Danielle Steel, care, dacă în loc să se apuce de scris s-ar fi apucat să facă „sex prin telefon” sau „masturbare on line” (iertați-mă, am folosit două expresii din poezia contemporană premiată), ar fi fost acum mult mai aproape de Dumnezeu. Bietul cititor contemporan, intelectual sau nu, i-a aruncat la coșul de gunoi pe Homer, pe Dante, pe Cervantes, pe Shakespeare, pe Balzac, pe Dostoievski, pe Eminescu și, ca să fie în „trend”, s-a apucat să citească marfă „cool” de genul
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
și estetice, a lacrimilor sincere de jale și de bucurie, cu origini ancestrale sănătoase, cu piscuri înalte și prăpăstii adânci și cu capitala la Eminescu. În ea nu-și vor putea face loc niciodată emanațiile vulgare, schizoide, mizerabile ale unor bieți diletanți ce fac risipă de cerneală sau, mă rog, de tastatură, numai de dragul de a colecționa diplome, de a-și vedea numele și elucubrațiile „literare” prin revistuțe „de cultură”, de a bea șampanie pe la festivaluri de artă și de a
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
dragoste în plin public. 2 Ei au blamat-o, în timp ce ea, fata tânără își săruta cu pasiune iubitul inimii, dragostea visurilor, tânărul lipit de ea. Pe acesta ea îl considera drept frate! / O de-ai fi fratele meu/. Tânăra îndrăgostită, biată de fericire, în ceasul acesta de înfocare își exprima sentimentele fără nici un fel de șovăială. Ea este conștientă că, de fapt ceea ce face în văzul publicului, nu e pe placul acestora, a celor din jur, căci unii văd într-un
DRAGOSTEA MAI PRESUS DE ORICE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371742_a_373071]
-
ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe cotețele nesupravegheate și cu toată opoziția localnicilor, reușiseră deseori să le înșele vigilența. Când nu reușeau să obțină o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
tăcere după trei luni. Vecinele răpuse de milă încercaseră de multe ori să deschidă ușa și să-i ducă ceva de mâncare căci o auzeau scheunând ca un cățeluș când se trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în fiecare zi la ferestră cu câte un coltuc de mămăligă rece și câte două trei fire de ceapă, smulse de prin răzoarele sătenilor să le dea surioarei, dar nu putea să intre. Stătea acolo și-i
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
muncitorilor pe deasupra, cărora trebuia să le pună masa, să le stea în picioare de câte ori aveau nevoie de ceva, ba chiar să le aducă apă, din lacul pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era deloc ușor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece care bătea gingaș la porțile vieții, fără să știe ce o așteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul copilei din casă, dar nu putea ajunge să o liniștească nicicum
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
pe mine, nu alta! Nu e prima dată când îl observ stând pe aici. Parcă veghează ceva! Lina își stăpâni un fior! Îl văzuse și ea dând târcoale casei, dar nu îi spuse Mariei, ca să nu o sperie mai tare. Biata fată, singură în toate nopțile în casa asta șubredă, greoaie și fără apărare!... Se temea și pentru ea, dar drumurile erau încă circulate de oameni la ora aceasta a zilei și ar fi mai bine s-o ia din loc.
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ STRIVEȘTE VREMEA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 25 Iunie 2016 „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii”. Miron Costin Mă strivește vremea, știu că nu e bine Să le port pe umeri toate câte nu-s, Geme de durere sufletul din mine Și mă înalță zilnic parcă tot mai sus. Întrebări degeaba trudnic
MĂ STRIVEȘTE VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375717_a_377046]
-
mea, dacă mă mai oprește lumea, să se vaite de tine. -Bine tată, o să încerc să mă schimb! Îi promisese el spăsit. Uite rezultatul: încercarse să se comporte normal și acum se supărase Nae. Oricum o da , nu era bine. Bietul Vulpe intrase la griji. Îi zice lui Nae: - Nae, nu am nimic cu tine. Încercam să mă schimb, să mă fac băiat finuț. Credeam că te supără felul cum te salutam înainte și de aia am schimbat. -Nu mă supăr
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
pene pufoase căzură la pământ ca o ploaie măruntă de aur. Imediat ce atinseră iarba, penele se transformară în flori, niște flori neasemuite, de un galben auriu, care umplură întreaga poiană cu strălucirea și parfumul lor. Ce să mai facă acum bietul Ionică? Culese o floare și își împodobi cu ea pălăria așa cum și-ar fi împodobit-o cu o pană, după care luă drumul morii. Măriuca tocmai pleca de acasă când se întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
la el Căci multe mame fac la fel Când foamea, bolile sau frica, Le străpung copiilor inima! Amintește-ți, tu, mamă nefericită, O altă mamă cu inima rănită : Fecioara Sfântă, Maria, La cruce când Iisus agoniza! Eu mă gândesc la biata inimioară Când o durere cruntă mă doboară Și-atunci când fiul îmi - este amenințat, Mă rog la Maica Noastră imediat! © Mariana Bendou Referință Bibliografică: Comment faire soulager un c�'ur ? / Cum poți alina o inimă? / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CUM POŢI ALINA O INIMÃ? de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379271_a_380600]
-
spui tu ce s-a întâmplat! Că dați ca tâmpiții telefoane. Și...să nu-mi cereți mie să vă plătesc eu telefoanele voastre idioate. Ce te-a apucat, bă, să-mi dai telefon, că m-am săturat de glumele tale. Bietul moș Ion a-nceput să tremure și să se bâlbâie: Eu, nu! Io...Io...nică...a vrut...să... Ce să, bă, ce să? l-a întrerupt brutal Stancu. Idiotul nu dădea telefon dacă tu...cu mofturile tale...Că nu mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]