5,219 matches
-
cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă râsul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de teatru a lui Mussolini (auzi! Mussolini autor de piese!) care se juca în Norvegia, iar cealaltă despre debarcarea aliaților în Italia, pe o scenă de astă dată în care se juca o piesă nefictivă și în care în mod bizar și incongruent apărea iar Mussolini. Se înțelegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui Mussolini, cu regret caustic și ipocrită mâhnire că talentului său de dramaturg i-a fost dat să fie gustat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ȘI SE ÎNCOLĂCI PE CEARȘAF CA O FUNIE. MARIN ÎȘI RECĂPĂTĂ SÂNGELE RECE PRINTR-UN AUTOMATISM; SĂRI ÎN PICIOARE ȘI FĂCU CÂȚIVA PAȘI ÎNAPOI, DUPĂ CARE AVU O REVELAȚIE BRUSCĂ, ÎNȚELEGÂND CE SE ÎNTÂMPLASE. Era vorba de un dispozitiv mecanic. Bizar, aproape incredibil, dar era o mașină, nu o formă de viață. Acum că uimirea dispăruse, pericolul se reducea la enigma pe care o reprezenta fenomenul și venea din partea celui care pusese totul la cale. Se îndreptă spre cuier, unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o parte a sistemului politico-economic al Marelui Judecător. DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC, JORGIA ERA O MONSTRUOZITATE. DUPĂ ÎNFRÂNGEREA FORȚELOR ARMATE MONDIALE, UN GRUP DE AVENTURIERI VEST-EUROPENI PUSESERĂ MÂNA PE PUTERE, DUPĂ CARE ÎNCEPUSERĂ SĂ FACĂ O SERIE DE LUCRURI BIZARE. ÎNTÂI, CONSTITUISERĂ UN STAT ȘTIINȚIFICO-MILITAR CARE APOI SE FĂRÂMIȚĂ RAPID ÎN TREIZECI DE STĂTULEȚE, FIECARE AFLAT SUB CONDUCEREA UNEI CORPORAȚII. CÂND PERIOADA DE CONFUZIE INIȚIALĂ SE ÎNCHEIE, ȘEFUL AVENTURIERILOR ÎȘI LUĂ TITLUL DE SUVERAN EREDITAR. ÎN CIUDA CARACTERULUI SĂU FANTEZIST, ELEMENTELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18 MARIN DESCHISE UȘA APARTAMENTULUI LUI TRASK ȘI INTRĂ. SALONUL LARG ERA INUNDAT DE LUMINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DEȘI NEHOTĂRÂREA ÎL FĂCEA SĂ FIE AGITAT. ÎI POVESTI DESPRE LUCRUL "ACELA" CIUDAT DIN CAPUL LUI DAVID BURNLEY, PRECUM ȘI DESPRE CERCETĂRILE ÎNTREPRINSE DE EL PENTRU A DESCOPERI EXISTENȚA CREIERULUI DESPRE CARE ÎI SPUSESE EDMUND SLATER. ÎI DESCRISE, DE ASEMENEA, FENOMENUL BIZAR AL RAZELOR LUMINOASE CARE-L ATACASERĂ ÎN URMĂ CU DOUĂ NOPȚI. TRASK, CARE PÂNĂ ATUNCI ÎL ASCULTASE LINIȘTIT, ÎL ÎNTRERUPSE BRUSC: \ VREI SĂ SPUI CĂ EU AM DECLANȘAT CHESTIA ASTA CÂND M-AM LOVIT DE PARTEA DIN SPATE A CEASULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trăia cu adevărat. Ciclul luminii și al întunericului se repeta de mai multe ori însoțit de un freamăt de "emoții". Avu impresia că îi înțelege semnificația: era viața însăși, în cea mai primitivă formă a ei. Marin trăi un sentiment bizar pe măsură ce-i sporea gradul de conștientizare, întunericul simboliza noaptea, iar lumina, ziua, strălucirea soarelui, care irita ceea ce trebuie să fi fost, în acele îndepărtate timpuri, una din primele forme ale trecerii de la materia neînsuflețită la cea vie. Se străduia încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
toate instalațiile și instrumentele găsite. Să le distrugă, să le facă bucăți, să le ardă, să nu mai lase nimic în stare de funcționare. Se simțea tulburat dând ordine atât de distructive, dar nu vedea altă variantă. Trăia un sentiment bizar că nimeni aflat acum în viață \ poate în afară de Wade Trask \ nu avea date suficiente. Iar Trask nu era disponibil. După ce dispozițiile sale fură comunicate, iar trupele plecară la obiectivele stabilite, trimise cu avioanele o unitate de transmisiuni, de urgență, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mesei: toate fețele îl priveau fascinate, cu atenție. Nu mai era nici o îndoială că acest prim fapt pe care el îl dovedise era de senzație. Se întoarse spre Marele Judecător și, punându-i succesiv întrebările, se contură întreaga sa poveste bizară și impresionantă. Povestea era: În timpul celui de-al treilea război atomic, Marele Judecător lucra ca ofițer de legătură pe lângă Statul-Major al Coaliției Puterilor Orientale. Era la curent cu majoritatea secretelor și cunoștea practic toți oamenii competenți din toate ramurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pentru a înfrunta molima ce avea să izbucnească: șase dramuri unt de ismă; șase dramuri picături de opion; doi funți ismă pentru ceai; un funt flori de mușețel; 50 de prafuri de Magisterium bismuti și 50 dramuri de revent 88. Bizare medicamente pentru a combate o atât de necruțătoare molimă! Tot la 20 iunie/2 iulie, cancelistul agenției austriece Hiller, refugiat la Sibiu, îl informa pe cancelarul Metternich despre întoarcerea vicepreședintelui Divanurilor, generalul Mirkovici, la București spre a întări măsurile administrative
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima operă a acestui bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung, înălțându-se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la fel, nemișcat. Curând, însă, s-ar repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albă la guler. Cercurile negre ale cafelelor deveniră, și ele, dintr-odată, de aur, galbeni aliniați pe un prosop alb. Lumina, înțelese abia atunci, lumina, mai mult decât vastitatea și eleganța locuinței, mai mult decât furtuna care clocotea în acești bizari necunoscuți, chiar și decât întâlnirea unui neliniștit și luminos prieten... o copleșise soarele acelei zile prins din toate părțile prin ferestrele și pereții mari de sticlă, dați în lături, în care se privise, parcă, atunci pentru prima dată. O strălucire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Singur, ca un călugăr țicnit, nu se mai temea decât de clopote, de carnea animalelor și de foc. Și de arta sa, desigur, repetase, încă o dată, într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de chipul acela, adică, de o atât de bizară claritate și armonie al Simonettei Vespucci... cu care, credea Hariga, necunoscuta semăna. Dacă ar fi apărut pe pânza unui peisaj accidentat, nefiresc, de o stranie răceală manieristă, cum îl gândise, atât de riguros, pictorul de demult... Un impuls neașteptat, atingerea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vă va folosi în multe feluri. În cele mai variate, fiți sigură. Nimeni, afară de mine, n-ar fi obținut aprobarea. Avantajele care rezultă pentru dumneavoastră din acest capriciu al meu sunt strict legate de satisfacerea sa ! Atâta vreme cât acestui capriciu, destul de bizar, recunosc, i se va răspunde cum trebuie, nu am de ce să vă lipsesc de foloasele pe care le puteți obține. — Să mai spun că tot ce ați aflat, în această noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul urmele, deși uneori uită cu totul de dânsul. Influențe și școli... Piero între Sarto și Ghirlandaio, între flamandul de Goes și Leonardo. Mister, manieră, lirism, bizara tensiune, toate acestea i-ar spune mai puțin bătrânului de 500 de ani decât faptul că majoritatea lucrărilor s-au pierdut. Printre ele, cine știe, și cele ce-i erau mai scumpe. În care crezuse a fi prins, pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Căutând, în formele de relief ale memoriei, găsind parcă fără să caute, i se impuneau singure printr-o somație fericită și urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fel și privirea, gâtul înalt, luminos, încercuit de salbe subțiri de șerpi lunecând spre umerii de pe care ar curge lent, dezvelind albul gingaș și cald al sânilor, un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de iulie, pârjolit. Marea adormise. Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbia cândva dreaptă. Înfățișare oarecare, simplu înveliș, una din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit mâna care împinge canatul unei ferestre și al celeilalte, până se aude scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]