4,944 matches
-
eventualii oaspeți. Abia după ce Îi explicasem că trebuie să lucrez În seara aceea, observasem că Lily nu e acolo. — Unde e? l‑am Întrebat. Nu are ore și toată vara nu lucrează vinerea. Alex a tras o dușcă din berea blondă și a ridicat din umeri. — Presupun că e aici. Ușa ei e Închisă, dar am văzut mai devreme un tip pe‑aici. — Un tip? Poți să vorbești ceva mai la obiect? Ce tip? M‑am Întrebat dacă nu cumva intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare, de la Wandsworth Bridge pînă la Kensington, traversînd Chiswick, peste fluviu, la Mortlake și Putney, și acum se Întorcea la domnul Leonard; era la două-trei străzi de casă. De cîteva minute o luase la pas și conversa cu o fată blondă. Fata, totuși, nu prea reacționa. — Mă mir că poți merge repede pe tocurile astea Înalte, spuse Kay. — Te obișnuiești, cred, răspunse fata nepăsătoare, nu-i mare scofală. Ai fi uimită! Nu se uita la Kay, ci Înainte, pe stradă. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le urmări cum se uitau Încordate, pînă cînd curiozitatea deveni irezistibilă. Se răsuci și el pe taburet să se uite. O văzu pe doamna Alexander Îndreptîndu-se spre cea mai voluminoasă mașină de făcut lumînări, conducîndu-i pe cei doi, un ins blond și Înalt și unul mai scund și brunet. Blondul stătea cu spatele la Duncan, dînd din cap aprobator, și-și nota cîte ceva Într-un carnet. Celălalt avea un aparat de fotografiat - Îl interesa cum funcționează mașina și se tot Învîrtea căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șterse care-l băteau la cap să le pozeze, iar Duncan se simțea stînjenit pentru ele. Dar Winnie și celelalte fete rîdeau În hohote. Chiar și femeile mai În vîrstă rîdeau. Încă rîdeau cînd doamna Alexander apăru cu bărbatul cel blond. — Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alexander se purta altfel cu el; și, azi, mai mult ca oricînd, simțea această presiune, pentru că venise cu vizitatori și era gata să-l prezinte ca pe un star În rîndul muncitorilor. Își Întoarse capul, căutîndu-l din priviri pe bărbatul blond, care Încă Își lua notițe În carnetul lui despre mașina de făcut lumînări. Întinse mîna și-i atinse brațul: — Îmi dați voie să vă arăt...? Fetele care stăteau la banc Își curmară chicotele și priviră În sus, așteptînd. Bărbatul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Începu să tragă de capac. Nu știi o metodă superinteligentă de a scoate capace? — Cu dinții, vrei să zici? — Ai fost la cercetași, nu-i așa? — Ei, cei din gașca mea se cam codeau, știi și tu, la berea blondă. Răsuciră sticlele În mînă. — Uite, n-avem nici o șansă, zise Helen În cele din urmă. Se uită Împrejur. SÎnt niște băieți acolo. Fugi și Întreabă-i dacă n-au un cuțit sau ceva de genul ăsta. — Nu pot! — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
direcția opusă celei spre care ar fi mers În mod normal. Mergea fără grabă, lejer, cu mîinile În buzunare și cu umerii trași Înapoi, și, din cînd În cînd smucea capul să-și Îndepărteze părul căzut pe ochi. Părul părea blond deschis acum, În lumina amurgului, iar fața Îi era În continuare rozalie și ușor transpirată. CÎnd o luară prin zona cea mai aglomerată, el scoase o batistă și-și șterse fruntea și ceafa. — Tre’ să beau un păhărel! Tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
curtea din față garajului: Mickey instalase un scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o auzi pe Kay, iar Kay veni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fie. — Pur și simplu am intrat și am urcat scările. Tocmai mă Întrebam unde sînt cei de-aici. Îmi cer scuze, dacă v-am speriat, domnișoară...? O privi deschis În față În timp ce spunea asta. Era tînăr, vorbea frumos, era arătos, blond, destul de dezinvolt - atît de diferit de genul lor de clienți, că se simți În dezavantaj. Mai era conștientă că era roșie, fără suflare, cu părul nepieptănat. Și-o imagină și pe Viv așteptînd la scara de incendiu... Pizda mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
domnul Leonard. Se gîndise să se Întoarcă la barca lui Mickey, ajunsese pînă la Paddington, chiar, Înainte să renunțe la această idee. Ce rost avea? Intrase Într-o cîrciumă și băuse cîteva pahare de whisky. Cumpărase băutura de la o fată blondă; asta o făcuse să se simtă mai bine. După aceea se Întorsese istovită În Lavender Hill. Iar acum era epuizată. Răsuci verigheta Între degete, așa cum o făcuse la cinematograf, dar pînă și greutatea ei nesemnificativă i se păru prea apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați; și cînd rîdea - așa cum se Întîmpla acum - rîsul lui puternic ajungea pînă acolo. Încă vorbea cu Watling; de-abia asculta ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să-i vîre lui Duncan idei ciudate În cap. Dacă ar fi găsit o modalitate, i-ar fi dat lui Duncan o celulă numai pentru el. Poate că domnul Mundy avea dreptate, se gîndi Duncan, uitîndu-se Încă o dată la capul blond și neted al lui Fraser. Poate că Fraser se juca de-a Închisoarea - ca un prinț Îmbrăcat În cerșetor. Dar, la urma urmelor, Într-un asemenea loc, ce diferență era Între a te juca de-a ceva și a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
goi - zveltețea - felul În care apărea golul acela cînd omoplații se strîngeau, lăsîndu-te să Întrezărești desuurile sau carnea roz și strînsă... Spatele lui Helen era tare - nu musculos ci grăsuț, elastic. Avea un gît frumos, cu o umbră de păr blond. După ce Kay Închise ultima copcă, se aplecă și o sărută. Apoi o luă pe Helen de talie, Își așeză mîinile pe stomacul ei și o trase mai aproape. Helen Își frecă ușor obrazul de maxilarul lui Kay. Credeam că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o bombă Împuțită s-ar putea Îndrepta spre tine și că tu nu poți decît să bagi capul la cutie? Celula era luminată de luna nefiresc de strălucitoare. Fața lui Fraser se vedea clar, dar ochii lui albaștri, copilăroși, părul blond și cafeniul păturii pe care o ținea pe umeri Își pierduseră culoarea - toate căpătaseră tonuri argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se zice că dac-are scris pe ea numele tău, spuse Duncan, o s-ajungă la tine oriunde te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu Încercară să-i Închidă ochii, ci o așezară repede pe targă și o Înfășurară În perdeaua ruptă care o acoperise Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca părul lui Helen, se gîndi Kay, cînd se trezea sau cînd se dădea jos din pat după ce făceau dragoste. — Isuse, repetă ea, ștergîndu-și gura cu dosul manșetei. Ce treabă nenorocită! Se depărtă puțin și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise Viv Înapoindu-i poza. E brunet, ca tine. — E-un băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi vrut ca nevastă-mea să fi procedat ca sora ta, să plece naibii din Londra. Mă tot gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leațurile gardurilor ce poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și văd o mână fluturând dintre pletele blonde.... M-a zărit, îmi zic dar acum mă grăbesc să ajung acasă... Îi trimit o bezea. Inima îmi ticăie ca un ceasornic și aproape mi se taie respirația, când zăresc bătrânul nuc de la poartă care mă întâmpină solemn, dar prietenos
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
umbra fără cusur, a teilor, bătrâni și impresionanți prin statura lor uriașă, impunătoare. Mă și îndrăgostisem de fiul ei Ion, un tânar de statură joasă, dar cu suflet mare și fața frumoasă, zâmbitoare (semana cu mama lui) încadrată de păr blond, auriu. Ca orice dragoste juvenilă, a trecut repede, o ploaie de vară, lăsând în urmă doar o prietenie bazată pe frumoase amintiri. Gard în gard cu cimitirul stătea familia Hapenciuc, o altă familie de ucraineni, cu a căror copii, în
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Stau alăturea în pat Și visează fiecare: Ea, la fostul ei bărbat, El, la soața viitoare. Certitudine Chiar cu risc să-nfrunt surghiunul, Da-voi glas aserțiunii: La bărbați trecutu-i... UNUL! La femei trecutu-i...UNII! Candidată la măritiș Blondă, faină, dichisită, Costumație sumară Și e și neprihănită ...pentru-a nu știu câta oară. Asta-i situația! Când e-o ”pipiță” la mijloc, Bărbatul scapă frâiele Și-având la inimă un foc, I se aprind...călcâiele. Unei perechi , la nudiști
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
vechi. Adam Urmându-l, mult a pătimit săracul, Că a pornit de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel mic cu fața tuciurie Al cui o fi, Alah mai știe!
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație. Mă Întreb cum mă văd ei. Păr blond, picioare drăguțe, arăt destul de bine ca să nu-și dea seama că am copii. N-ar putea să ghicească nici că sunt din nord (accent șlefuit când am venit să studiez În sud). S-ar putea să fie chiar puțin speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trei dintre fetele din grupul meu au devenit mai apropiate aparent peste noapte. Cum de mi-a scăpat mie asta? Mie, căreia mi s-a permis mereu să merg la braț În drum spre casă cu superba Geraldine, favorita tuturor - blondă ca Farrah Fawcett, brățară În jurul gleznei, sâni -, m-am trezit Înghiontită și scoasă În afara terenului, acolo unde se presupunea că voi merge la braț cu Helga - ochelari, Înaltă ca oamenii din Alpi, austriacă. Făceam Încă parte din grup, dar fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]