5,885 matches
-
primăvara lui 1971. S.B.: Până la "Teze". Cum ați simțit această schimbare de macaz? D.T.: Cum am simțit pe propria piele această modificare ideologică, nefiind pus la curent cu vizita lui Ceaușescu în China? Pe atunci, baleam între Bolta Rece și Bolțile Moldovei, o cramă de lângă Hotelul Traian. S.B.: Dar nici la facultate nu erați prelucrați pe temele acestea? D.T.: Nu. Dar am simțit schimbarea într-o dimineață când am ieșit noi, gașca de prieteni, cu un grec refugiat din cauza regimului militar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
D.T.: Nu. Dar am simțit schimbarea într-o dimineață când am ieșit noi, gașca de prieteni, cu un grec refugiat din cauza regimului militar din țara sa, micul Ziguras Mache, și un coleg mai mic, Corneliu Ostahie, de la o băută de la Bolțile Moldovei, după un examen, și am pornit-o pe la casele noastre. Stăteam atunci în gazdă pe strada Culturii, lângă Institutul Pedagogic. Cum mergeam noi pe strada Lăpușneanu, ne-au oprit niște milițieni. Ne-am rățoit unii la alții, dar "băieții
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
negociat cu el. Nu intra printre cei mai apropiați de UASC. Era, în schimb, un medic foarte bun, a fost și rector la UMF. M-a tratat și pe mine de câteva ori, prin anii '70, la cabinetul său de la Boltă. S. B.: Ce ne puteți spune de Petrică Ciubotaru? D. T.: Pe Petrică îl știam din anii '70, l-am invitat să fie alături de Geo Costiniu la Liceul de Informatică, când răspundeam de activitatea culturală, educativă a elevilor. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
stat amândoi și am lucrat la sediul de pe Musicescu, s-a produs nenorocirea. De dimineață, evenimentul se derulase excelent, am avut prezențe notabile: domnul Meleșcanu, profesori de istorie, specialiști în relații internaționale. Am mers la masă, la cina festivă la Bolta Rece, iar de acolo el a plecat la un banchet al studenților de la Istorie. I s-a făcut rău în timpul dansului și a murit pe loc. S. B.: Cât luați salariul la CUASC? D. T.: Singura remunerație am primit-o
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul meu de odinioară, este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fost primii invitați să primească premiile atribuite. Proclamarea a început cu studenții premiați din anul I și astfel m-am trezit auzindu-mă invitat să primesc din mâna rectorului premiul decernat studentului distins cu premiul întâi. Numele meu răsunând sub bolta spendid modelată a sălii (în documentele oficiale eram înscris ca Pollak Israel) m-a uluit și, în timp ce mă îndreptam spre estrada unde trona rectorul, aveam impresia că pluteam legănat pe un covor fermecat, urmărit de privirile și aplauzele publicului din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
este reală și de neegalat în viitoarea sută de ani. Ce zic eu sută, cred că o mie de ani... Nimic n-a fost inventat și, culmea, chiar am fost prins în horă, trezindu-mă în anturajul unor amici la "Bolta Rece" lăudînd gălăgios acea operă fantastică, mîncată de un țap și două capre, lua-le-ar dracu să le ia. Să nu mori de ciudă? Nu-ți vine să bei bățos pînă îți îneci amarul? Mai ales că plătea consumația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi fost albă, înecată în broderii? Cel care este cu domnița și stă în picioare, cu mustăcioară și baston, o fi fost vreun filfizon? Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de timpuri, acolo unde văd scene generate de fantezii și visuri... Poftiți în casă, Excelență, ce onoare... Vă rog, să lăsăm formalismele... Sigur, cum doriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuvînt, aș spune eu, și ostoia setea nemărginită a confraților săi, criticii. Evident că cel care plătește consumația are și privilegiul de a fi ascultat cu atenție și aprobat în tot ceea ce spune. Eram mulțișori la o masă intimă la Bolta Rece și cam toți beau și mîncau de pleașcă, cu excepția scriitorului Ponor. Toți erau ochi și urechi, gata să cînte osanale cînd este cazul. Ponor era într-o vervă de zile mari. Cum vă spuneam, eu scriu exploziv. Acumulez luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi mulțumit și cu vreo 30 kg, pentru care aveam banii pregătiți. În lei, evident. Eram gata să mai lăsăm acolo și un bonus consistent și un sac plin cu mulțumiri și, în plus, recunoștință veșnică. Luna înainta spre înaltul bolții cerești și eu nici vorbă să pot adormi. Lunecam ușor, ușor, spre o stare între veghe și somn și... atunci am prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu Dumnezeu... După umblet prelung și adăstare cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s sub arc de clopotniță. În jur e o liniște dumnezeească. Numai glas de pasăre singuratecă înfioară firea. După câțiva pași, mă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s sub arc de clopotniță. În jur e o liniște dumnezeească. Numai glas de pasăre singuratecă înfioară firea. După câțiva pași, mă aflu sub boltă amplă de biserică...Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vorbele Spiritului domnesc cu mare luare aminte, căutând să pătrund înțelesul fiecărei vorbe. După un timp, chipul de fum a prins a se depărta, pierzându-se încet-încet în umbra zidurilor înalte...Doar reverberațiile vocii au rămas să mai colinde sub bolțile bisericii, ca rândunelele întoarse la cuib... „Când ai nevoie de mine, cheamă-mă, cheamă-mă...cheamă-mă...” Am rămas singur în crepusculul din jur. Priveam înfrigurat spre locul unde s-a mistuit Spiritul domnesc. Parcă intrase în zidul bisericii...Din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ai întristat? Nu te-am părăsit. Stiu că tu cunoști drumul și de aceea te-am lăsat să mergi singur. Te aștept la Frumoasa! Nici nu știu când am ajuns în valea Frumoasei... Turnul clopotniței, masiv, domină valea. În umbra bolții lui, m-a întâmpinat vocea ademenitoare a Spiritului domnesc: - Bine ai venit,dragule. Hai să intrăm în biserică! In drum spre biserică mi-am amintit de întâlnirea dintre Ieremia al II lea Tranos, patriarhul Constantinopolului, care a făcut o călătorie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
degeaba acolo, om bun, pentru că de o sută și un sfert de ani turnul nu mai este. A fost dărâmat de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy în 1882. El a refăcut biserica Trei Ierarhi din temelii, aducând modificări la bolți, turle și acoperiș. - Ai dreptate, mărite Spirit. Mi se părea însă că mă aflu sub bolta turnului clopotniță și din vârful lui se auzeau bătăile ceasului - care se auzeau în tot orașul - marcând risiprea timpului ...Dar... M-am desprins cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
este. A fost dărâmat de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy în 1882. El a refăcut biserica Trei Ierarhi din temelii, aducând modificări la bolți, turle și acoperiș. - Ai dreptate, mărite Spirit. Mi se părea însă că mă aflu sub bolta turnului clopotniță și din vârful lui se auzeau bătăile ceasului - care se auzeau în tot orașul - marcând risiprea timpului ...Dar... M-am desprins cu greu de locul unde m-am oprit și am înaintat până sub arcada de inspirație gotică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spațiu. - Oricând sunt gata de drum, mărite Spirit. - Te aștept la mănăstirea lui Aron-Vodă sau, cum i s-a spus multă vreme, Mănăstirea Sfântul Nicolae din Tarină. Ultimele vorbe le-am auzid doar ca pe un ecou zbătându-se sub bolțile Trei Sfetitelor. Pe dată am pornit spre Tarina Aroneanului...Am străbătut cu pas întins culmea Ciricului, dincolo de Morile de Vânt, unde, după cum spune Grigorii Ioan Calimah în zapisul de la 25 oct. 1761 (7270): „De vreme ce acum, la ziua Sfântului Dumitru, pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
două imense și înalte arcuri. Clopotul cel mare de o vastă circumferință, e lucrat în Danemarca...Această biserică era reședința principală a celor mai înalți în rang dintre clericii călugări greci. Aici trăgeau Mitropoliții greci, Patriarhii.” M-am oprit sub bolta turnului clopotniță, masiv și pătrățos, ce contrastează cu rotunjimea aplatizată a acoperișului celor două turle. Contraforturile, în număr de șapte, ce sprijină întreaga zidire, apoi rămășița din zidul înconjurător neterminat, făcut de Antonie Ruset voievod în 7184 (1676), îi dau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
două turle. Contraforturile, în număr de șapte, ce sprijină întreaga zidire, apoi rămășița din zidul înconjurător neterminat, făcut de Antonie Ruset voievod în 7184 (1676), îi dau bisericii o înfățișare de fortăreață rămasă ca prin minune în mijlocul târgului. Acolo, sub bolta turnului clopotniță, mă gândeam cu strângere de inimă la Mitropolitul Dosoftei, care din porunca lui Dumitrașco Cantacuzino voievod a fost închis în 1675 pentru scurtă vreme aici la mănăstirea Sfântul Sava. Probabil în una din încăperile turnului clopotniță. - Cum ți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
potecă piezișă coboară grăbită pe marginea pădurii de pini din apropiere. Înelul zidului de piatră, făcut de Vasile Lupu voievod, ce înconjoară biserica, pare că o ține în palme. O alintă...Mă opresc în fața porții. Nu are nimic impresionant. Doar bolta săpată în zidul porții. Vasile Lupu voievod a făcut și „cerdac mare deasupra porții.” Pe latura vestică a zidului de incintă se găsește turnul clopotniță, pe sub care se intra - până în urmă cu câțiva ani - în cimitirul care acum nu mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Si acum, încotro dragule? - Cu îngăduința ta, mărite Spirit, cred că ar fi bine să mergem la mănăstirea Cetățuia, care-i colea la vreo două pistrele de săgeată. - Facă-se voia ta, fiule! Ca întotdeauna, odată cu ultimul cuvânt reverberat de bolțile bisericii orice senzație de prezență a Spiritului domnesc din jurul meu a dispărut...Stiam că în acea clipă el se afla deja la mănăstirea Cetățuia și mă așteaptă. Am urcat țandăra de deal pieptiș, cu pas voinicesc. Ajuns pe creastă, am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru diverse trebuințe. Dar iată soarele din nou se arată, semn că se apropia de creasta dealului. De data aceasta luminează copacii de la rădăcină, tulpină și coroană, până intră în dansul său pe vârful copacilor, apoi tot mai sus pe bolta cerească. Aproape de bifurcația drumului ce ducea către Schitul Mălinești, Săndel află că persoana care o însoțea pe măicuță, era o profesoară de franceză dezamăgită de noua orânduire ce căpăta tot mai multă credibilitate în rândul unor consăteni. - Nu am crezut
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o societate? „Sâmbătă cu prieteni“, 7 iunie 2003 82. Teiul Călcăm pe frunze, iar asta nu pentru că ar fi toamnă. Să coborâm Însă puțin În - poate suflet, dar sigur - mentalitatea omului - nu primitiv, dar - primordial. Acela care-și Închipuia că bolta cerească, un fel de acoperiș al pământului Întreg, precum avea și coliba lui, trebuie să se sprijine pe un stâlp. Ca și acela din colibă, stâlpul lumii trebuia să fie musai un arbore. Dar unul care, pentru că susținea cerul, sălașul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce am deprins ca lecție fundamentală de viață, omenia. Poate de aceea asociez, pe undeva, învățămintele mele cu parfumul discret al eseisticii lui Ibsen: „Afară, printre oameni sub bolta de scântei, „Fii, omule, tu însuți, se spune de-obicei.” Prof. Mariana T. Coteț Botezatu Partea I Amintirile unui geograf I. Bodaricii Călmățuiului brăilean În încercarea mea de a reface traseul unei copilării ce și-a consumat substanța cu mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]