6,391 matches
-
atacat S.U.A. în portul Pearl Harbor, navele americane în Filipine, Guam, Wake Island, Midway Island, Hong Kong, Malaiezia britanică și Thailanda. La 8 decembrie 1941, S.U.A. au declarat război Japoniei. Atacurile britanice (în Asia de Sud-Est) și ale S.U.A. au culminat cu prima bombă nucleară la 8 august 1945 la Hiroshima, iar Rusia a declarat război Japoniei la 8 august 1945;, a doua bombă nucleară a căzut la 9 august la Nagasaki. Marile puteri au solicitat la 14 august 1945, la Conferința de Potsdam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
La 8 decembrie 1941, S.U.A. au declarat război Japoniei. Atacurile britanice (în Asia de Sud-Est) și ale S.U.A. au culminat cu prima bombă nucleară la 8 august 1945 la Hiroshima, iar Rusia a declarat război Japoniei la 8 august 1945;, a doua bombă nucleară a căzut la 9 august la Nagasaki. Marile puteri au solicitat la 14 august 1945, la Conferința de Potsdam, capitularea necondiționată a Japoniei, acceptată la 14 august 1945; la 22 august, același an, a fost semnat actul de capitulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
analist politic că fără sprijinul acestor două state politica S.U.A. nu va putea să reușească nici în Orientul Mijlociu. Europa nu va manifesta nici voința și nici capacitatea de a aduce o soluție reală în favoarea S.U.A. Ambițiile neclare iraniene constituie o bombă cu întârziere, iar dacă Administrația Obama nu va reuși să împiedice pașnic Iranul de a deveni putere nucleară, armele ar putea să-și spună cuvântul; este greu de crezut că B. Netanyahou ar rămâne cu brațele încrucișate față de un Iran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-o zi mergeam cu mama la o rudă care stătea în apropierea gării. Pe străzi mișunau soldații sovietici care se purtau ca niște cuceritori și somau civilii la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fost alertat bunicul, care nu stătea departe de noi; a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să nu-mi intre un glonț în fund, mă ierți. Strîngeam din dinți, dar și din fund. Nicușor tremura și el, Dumnezeu să-l ierte. A murit? Da, în seara aceea. Nu ne-a nimerit la dus și am vărsat bombele pe gară. Era un iad. Veneam în valuri, nici nu se vedea bine unde lăsam moartea. Avionul devenise mai ușor și am luat-o spre mare, să urmărim coasta, la mică înălțime. Dar aici ne aștepta grosul antiaerienei. Se bănuise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la salut. Dar după ceva timp iar îi bombardai pe-ai lui, iar semănai moartea prin tranșeele nemților. Poate l-ai omorît pe frate-su, nea Herman? Știu eu, poate. N-a mai durat prea mult războiul. Dar spune, vărsai bombele pe neamț? Adică îi masacrai pe băieții ăia tineri, de un sînge cu mata? Mai masacram... Dă cu pleaftura. Nu mai dau. Dă-ți singur. Herman apucă pleaftura și potolește flăcările cărbunelui. Scoate fierul roșu și bate cu metodă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
robot și potcoavele ies ca pe bandă, de diverse mărimi. Într-un fel îmi pare rău. Pare tare chinuit de amintirile din război. Tăcerea nu-mi place și arunc sămînță de vorbă. Poate mata n-ai ucis pe nimeni. Dădeai bomba pe linii de tren, pe vagoane, pe chestii care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la bomba matale?! Poate am văzut. Așa, cum cade fulgerat de bombă? De bombă n-am văzut. Dar de la ce ai văzut? De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de amintirile din război. Tăcerea nu-mi place și arunc sămînță de vorbă. Poate mata n-ai ucis pe nimeni. Dădeai bomba pe linii de tren, pe vagoane, pe chestii care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la bomba matale?! Poate am văzut. Așa, cum cade fulgerat de bombă? De bombă n-am văzut. Dar de la ce ai văzut? De la mitralieră. Să mi-o spună așa, direct, fără ocolișuri, asta chiar nu mă așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sămînță de vorbă. Poate mata n-ai ucis pe nimeni. Dădeai bomba pe linii de tren, pe vagoane, pe chestii care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la bomba matale?! Poate am văzut. Așa, cum cade fulgerat de bombă? De bombă n-am văzut. Dar de la ce ai văzut? De la mitralieră. Să mi-o spună așa, direct, fără ocolișuri, asta chiar nu mă așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman? Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorbă. Poate mata n-ai ucis pe nimeni. Dădeai bomba pe linii de tren, pe vagoane, pe chestii care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la bomba matale?! Poate am văzut. Așa, cum cade fulgerat de bombă? De bombă n-am văzut. Dar de la ce ai văzut? De la mitralieră. Să mi-o spună așa, direct, fără ocolișuri, asta chiar nu mă așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman? Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și el secera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o învîrt și ciopîr țesc trupul lui Sorin. Ciopîrțesc și o parte din însoțitorii săi. Dar toți îmi rîd în nas, mă sfidează. Sfidează și mulțimea aceea revoltată. Nu, o sabie este prea puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în mașina noastră, dom' Sorin. Dar..., geme mulțimea. Dar ce? se rățoiește și polițistul. Ce prost sînt! Eu îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este o furtună, o frămîntare care va duce la o decizie crucială. O decizie care să-i marcheze întreaga viață. Ei, ce spui? Ai decis ceva? Da. Ce, ce ai decis? Plec de la cămin... Bumbărează și-a introdus o nouă bombă în CV. Primarul m-a dat afară, cu copil, în plină stradă. Mai sînt unii care oftează și azi și-și oferă pensia, împreună cu lacrimile. Pentru Kent și Pilsen. Suflete mari! O idee genială Călin Pascu era un fervent participant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mimi? Astea doar cele care încep cu M. În general, fetele doresc să iasă în evidență cu cîteva chestii șoc. Fusta scurtă și, dacă se poate, tocul înalt. Apoi sînii generoși, spatele gol și limbaj golănesc. Raluca asta era o bombă care s-a înșurubat în inima lui Tudorel și da să explodeze. Nici Tudorel nu era un terchea-berchea. Avea Mercedes și costume scumpe, făcute cu sudoarea frunții sale. Prinsese destul cheag ca să-și permită o însurătoare cu cea mai cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre. Ca pe la noi. S-o fi schimbat ceva în structura omului de-a lungul timpului? Cu siguranță că da. Se ucide mai elegant, cu bombe inteligente, de la distanță, iar sîngele nu mai curge clar, roșu și mortal. Acum este carbonizat și nu mai știi precis ce-ai pus în sicriu. Mă scutur ca să mă trezesc și ochii se lipesc pe un zid pe care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iar sîngele nu mai curge clar, roșu și mortal. Acum este carbonizat și nu mai știi precis ce-ai pus în sicriu. Mă scutur ca să mă trezesc și ochii se lipesc pe un zid pe care s-a scris mare: Bombe inteligente, ucid inocenți. Asta în traducere, pentru că în limba lor rimează. Sinistru adevăr. Dezvelim placa de la intrarea comunei. Steagul României înfrățit cu steagul Italiei și anunțul "Nazzano, gemellati con la cita de Iași". La fel sînt și plăcuțele de la intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vuk vedea explozii care luminau cerul înspre orașul Niș și chiar o dată a fost lovită fabrica de cherestea din Vranje, ceea ce s-a auzit chiar și la Surdulica. Noapte de noapte, Vuk auzea avioanele care survolau sătucul său, golite de bombe. Vuk visa o armă sofisticată cu care să le doboare, să scufunde și flota de război din Adriatica, să distrugă bazele din Italia, din Turcia și chiar statuia Libertății. Apoi să doboare turnul Eiffel, Reichstagul nemțesc, refăcut recent și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au împroșcat moartea și disperarea. Explozii imense luminau cerul, fum gros otrăvea văzduhuri. Vuk aleargă la postul de jandarmi pentru noutăți. Marița îl roagă să rămînă cu ea, dar Vuk n-aude. Un avion se retrage și mai aruncă o bombă spre ceea ce a rămas din "obiectiv". Mîncarea pentru praznic se amestecă cu resturile mesenilor și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trei tobe. Aia mare este "iyá", cea mică este "okónkolo" și mijlocia este "itotelé ". Da, înțeleg, spun prefăcut. Aia este "bongó". Cea mai mică se numește "macho". Este adus din Orient, adaptat imediat la noi. Da, da, înțeleg. Ăla, este "bombo" și nu se prea folosește pe aici. Mai mult, se utilizează îndeobște în muzica militară. Să nu-l confundați cu un "bembé". Nu, Rafael, nici vorbă, se poate?! Rîde, apoi i se face milă. Bembé, este o sărbătoare afro-cubaneză practicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă a sosit ceasul rău, atunci gata, s-au dus pe apa sîmbetei toate precauțiile. Héctor simțea că este spionat de negri mai mici sau mai mărișori, simțea că i se coace ceva. Moartea tatălui său a căzut ca o bombă. Tocmai la Holguin, departe, în zările spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe culoar pînă în fund, apoi o luați pe culoarul din dreapta. În capăt sînt două ghișee. Vă adresați la ghișeul din dreapta. Eduardo merge cu genunchii lipiți. Nu, cu siguranță că nu mai ajunge pînă la capăt. O să explodeze. Ca o bombă. Oare se moare din asta? Ce lung este culoarul ăsta parșiv! Parcurge chinuit traseul, bate la ghișeul din dreapta. Un om se foiește înăuntru și nu-l bagă în seamă. Bate din nou, cu forță, nervos, asasin. Ce ai, camarade? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
face mare lucru, dar am rămas prieteni. - Da, așa este, mi-aduc aminte. Pungeștiul, desigur, nu a prea fost afectat de război. În mod direct. Îmi aduc aminte că în toată acea perioadă au căzut peste localitatea noastră doar câteva bombe, pierdute, probabil, de niște avioane răzlețe, nemțești sau rusești, nu se știe, explodând în preajma morii boierului Jak Marcopol, situată la ieșirea din târg spre Siliștea-Armășoaia. Marele bombardament s-a soldat doar cu câteva cratere minuscule, rămase mult timp ca piese
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]