6,134 matches
-
pe care traducătorul german Otto Buck a numit-o „roman fantastic“, iar nord-americanul Warner Fite „roman tragicomic“? Tocmai datorită fanteziei și tragicomediei. Nu m-am înșelat, întrucât de la bun început am presupus - și am spus - că ea, pe care am botezat-o riman, avea să fie opera mea cea mai universalizată. Nu Sentimentul tragic al vieții - șase traduceri -, pentru că pretinde anumite cunoștințe filozofice și teologice mai puțin la îndemână decât se presupune. Tocmai de-aceea m-a suprins succesul său în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu nimerise un loz chiar așa de norocos. „șPeterț mi-a spus că i-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost creștin sau că s-ar putea creștina după război. L-am întrebat dacă voia să fie botezat, dar mi-a zis că nu era vorba despre asta. A spus că nu va putea niciodată să se simtă creștin.“ Jurnalul Annei Frank 16 februarie 1944 8tc "8" M -am gândit să mă întorc la Amsterdam, doar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
or să se Întoarcă la bazele lor În siguranță. Lumea Își va ține respirația ca În zilele bune. După care domnul Șaron și domnul Șamir vor pălăvrăgi despre brațul lung al Țahal-ului1 și despre renașterea forței de intimidare israeliene. Vor boteza această operațiune „Acțiunea pentru pacea crematoriilor 2.“ Fima luă foc Într-o clipă. Dacă aș fi prim-ministru, Își zise, dar nu Își duse gândul până la capăt, ci explodă: Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cred că dumneata i-ai putea întrebuința acolo cu folos mai mare, în favoarea mea. Ceea ce am și făcut, numai că sumele mi le-am împrumutat mie însumi, - atât capitalul cât și dobânda capitalizată - contabilizându-le în debitul unui terț inexistent, botezat „Contul C”. După epoca de belșug însă, începu să rânjească criza. Câteva falimente au produs pierderi destul de simțitoare, atât pentru mărfurile domnului Șvaițer, cât și pentru industria mea creată tot cu banii lui. Era semnalul care m-a dezmeticit. Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat cu podoaba asta de nume”? Apoi, adresându-se unei studente cu ochii negri și umeziți, zise cu severitate: „Domnișoară, te uiți ca o tâmpită, în loc să flambezi instrumentele...” ...Ferdinand Sinidis mă rugă apoi să-i promit că nu voi scrie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nous C’est le vin à quatre sous Qui nous sert de champagne! Ca toate familiile numeroase, și familia Du Maurier Își avea limbajul propriu compus din nume de alint, zicale și aluzii, pe care Herny le Învăță rapid. Beatrix, botezată după eroina romanului Henry Esmond, era „Trixy“. Sylvia era cunoscută drept „Tornada“, datorită temperamentului său exploziv, numele lui Marie Louise fusese prescurtat dând „May“, În timp ce Du Maurier Însuși era „Kiki“ (rămas de la o doică din copilărie, care Îi spunea manneken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înălțime și nu avea dinainte vreo priveliște care să Îți distragă atenția, ci stătea ascunsă Într-o alveolă, mărginită de pini scoțieni, cu fața spre sud și ferită de vânt, o poziție care Îndemna la confidențe. De aceea, Henry o botezase „Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul pentru modul splendid În care se desfășurase nunta, Du Maurier oftă, clătinând din cap. Nu avea nimic de obiectat față de felul În care Trixy Își alesese partenerul. — E un om bun, cinstit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din povestea lui Maupassant. Maternitatea Împlinise frumusețea lui Trixy până la o perfecțiune coaptă, iar micul Geoffrey era imaginea heruvimului cu părul creț din reclama cu „Baloane de săpun“, la săpunurile Pears. La intervalul cuvenit, ea produse un al doilea fiu, botezat Guy după unchiul său și căruia Henry fu rugat să Îi fie naș. Primi cu plăcere această Îndatorire, dar Îi avertiză pe părinți că legăturile lui cu biserica erau din cele mai laxe. — Educația mea religioasă a fost... cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi, pe când stăteau pe Banca Confesiunilor; fusese crescut În religia protestantă, dat fiind că tatăl său avea ascendență hughenotă și familia mamei era anglicană, dar cu o atitudine față de religie mai degrabă pragmatică decât dogmatică. Fratele meu Eugene a fost botezat Într-o biserică catolică pentru a fi pe placul unui aristocrat, prieten de familie, al cărui nume l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În stare să te convertești, nu-i așa? Îl Întrebă Du Maurier, aproape cu neliniște. — Nu, nu te teme, spuse Henry cu un surâs. Conștiința Îmi e religie, conștiința umană. Rafinarea, intensificarea ei... și păstrarea ei. Micul Guy Millar fu botezat În biserica parohială din Hampstead, de către preotul Ainger, un vecin al lui Du Maurier și tovarăș constant de plimbare peste câmp, În cursul săptămânii. Dat fiind că Aiger era ocupat cu altele duminica, era prima ocazie pentru Henry de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drept că avea nevoie să Închirieze o casă de dimensiuni considerabile pentru a face loc pentru familia lărgită și pentru servitori - anul acesta, Trixy și soțul ei veniseră cu cei trei băieți, iar Sylvia și Arthur cu primul lor născut, botezat George, după numele bunicului. Henry refuză politicos oferta unui pat la St Hilda’s Crescent, unde parcă mereu călcai pe nisip și scoici, unde lumea alerga permanent În sus și În jos pe scări, trântind uși și strigând după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Auzise din surse indirecte că familia era nemulțumită de publicarea lui și nu se mirase. Cea mai interesantă dezvăluire pe care o făcea cartea era cea privind o tânără pe nume Octavie, pe care imaturii Du Maurier și Moscheles o botezaseră Carry și despre care cel din urmă afirma că ar fi servit de model pentru Trilby. Se cunoscuseră În Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sale vagi privind dimensiunile și așezarea: holul frumos, pătrat; salonul intim din stânga, cu deschidere spre grădină, salonașul drăguț din dreapta, pe care Îl alocă imediat ca Încăpere de corespondență pentru oaspeți, scara În arc de cerc, care ducea către Salonul Verde (botezat astfel după lambriurile vopsite), luminoasă și aerisită, din care, pe o fereastră, se vedea grădina și, pe cealaltă, o minunată priveliște a orașului Winchelsea; și dormitorul mare, denumit Dormitorul Regal pentru că George I dormise acolo timp de patru nopți, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar În noaptea aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i un pocal de argint aurit și o sută de guinee (băiețelul primise, desigur, numele de George). Era plăcut să redescopere motivul botezului, care Îl legase de familia Warren Încă de la prima lor Întâlnire, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alianței guvernamentale de mai târziu între Partidul Național Popular și naziști, a fost arestat de Gestapo la începutul toamnei lui ‘40. A ajuns într-un lagăr de concentrare care fusese înființat după anexarea Danzig-ului în apropiere de Frischern Haff și botezat după un sat pescăresc învecinat: la Stutthof se putea ajunge din gara Werder a orașului cu tramvaiul și de la Schiewenhorst cu bacul, în două-trei ore. Curând după arestarea tatălui, mama a hotărât să se sinucidă. După care Wolfgang și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dezafectată, erau formați viitori pedagogi. Eu îl cunoșteam de la Czikos ca pe unul dintre clienții care beau vârtos. De cele mai multe ori ședea singur și, între o înghițitură și alta, își umezea fruntea cu tescovină, ca și când ar fi vrut să se boteze din nou. La un moment dat, cu siguranță că în timpul unei pauze de muzică, mi-am pus deoparte scândura de spălat și degetarele și am îndrăznit să-i vorbesc. Când a auzit că voiam să mă duc la Berlin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui era gravidă. Și dintr-odată Lud a început să fredoneze, pe urmă să cânte ceva catolic, un imn al cărui text aproximativ celebra venirea pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acest proom consular a scris și a făcut istoria; În 1949 a publicat volumul pe care avea să-l intituleze Organum Architecturae Recentis; În 1952 a inaugurat, sub patronajul prințului Bernard, Casa Ușilor și Ferestrelor, așa cum drăgăstos avea să o boteze Întreaga națiune a Olandei. Să rezumăm teza: zidul, fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale acestui habitat al omului modern. Nici cea mai frivolă contesă În boudoir, nici nelegiuitul care așteaptă la pârnaie sosirea zorilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului său, după care i-a învățat să creadă și să se boteze în numele Lui. Toată populația de acolo a și făcut asta, adică s-a creștinat... Cam atât am reținut eu... Sunt mai multe amănunte aici, dar mai sunt și alte legende în care se vorbește cum a apărat Fecioara Maria muntele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt. Mi s-a frânt inima. Și totul e așa un dezastru. Nici măcar nu știu cum să-mi botez fetița. Eu și James am discutat vreo câteva nume - sau, privind retrospectiv, eu le-am discutat, iar el s-a prefăcut că mă ascultă-, dar nu am luat nici o decizie finală. Iar eu se pare că mi-am pierdut abilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen. —Claire încă nu s-a hotărât asupra unui nume, a zis mama. —Ba nu, m-am hotărât, am spus eu ca să le mai dau un motiv să fie nedumerite. M-am uitat la mama. M-am decis s-o botez ca pe mama ta. —Cum? a urlat Helen oripilată. Nu poți să-i spui Buni Maguire. Ăsta nu e nume de copil. Nu, Helen, am zis obosită. O s-o botez Kate. Helen s-a holbat la mine câteva secunde, încrețindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să i se schimbe scutecul? Nu prea credeam, așa că atunci de unde-i veneau lacrimile? Pentru că mă gândeam la buni, a zis ea trăgându-și nasul. Că n-a apucat să-și vadă prima stră-stră-nepoată. Și e minunat că ți-ai botezat copilul după ea. Ar fi fost fericită. Și onorată. M-am simțit așa de vinovată. Cel puțin mama mea era încă în viață. Biata mama! Buni nu murise decât de un an și tuturor ne era dor de ea. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat, a strălucit tata. Salut, micuța mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu-mi place nici termenul ăsta. Nu știu de ce, dar mi se pare că sună a vedete rock îmbătrânite, care vorbesc cu accent londonez, poartă blugi prespălați oribili și păr lung încărunțit. Și mai rău e atunci când bărbatul și-a botezat organul cu un anumit nume. Vă vine să credeți așa ceva?! Tipul îți aruncă un rânjet lateral, după care începe să scoată niște sunete menite să te incite. — Cred că George se trezește. Un nou zâmbet incitant, plin de subînțelesuri. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]