5,404 matches
-
ai zestrei culturale și științifice antice. Ei insistă asupra progresului tehnologic pe care 1-ar fi constituit, se pare, îmbunătățirile în domeniul tracțiunii animale și al carelor (potcovirea și căpăstrul de lemn pe spinare pentru înhămarea cailor, jugul frontal pentru boi), utilizarea morii de apă, punerea la punct și înmulțirea forjelor, permițînd obținerea unui mai bun randament și a unei mai bune calități în prelucrarea metalelor și înlocuirea, în sfîrșit, a plugului fără avan-tren cu plugul cu citit metalic și cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care vor să profite de situația precară a unor femei care vor să muncească, și mai grav, când încearcă să-și întrețină familia, să aibă posibilitatea să le cumpere copiilor lor lucrurile necesare, și când dau peste un astfel de “bou” care rage a prostie diavolească, mă face, chiar dacă vreau să mă abțin nu pot, să spun lucrurilor pe “nume”. Și nu vorbesc în necunoștință de cauză. O să vă dau doar un exemplu care m-a făcut să mă revolt în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
excepții, totuși, nu au putut trece cu vederea rostul de organon (instrument) al logicii aristotelice și faptul că realizarea Stagiritului corespunde intențiilor sale. De aceea, interpretările silogisticii cu mijloacele logicii simbolice, odată constituită aceasta, prin contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L. Wittgenstein, J. Lukasiewicz ș. a., trebuie privite în contextul lor și socotite mai degrabă operări și aplicații ale logicii simbolice asupra unui sistem de logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
copii la școală, dintre care unul la București și 2 la Tecuci. Erau certați ai mei de vecini și de rude că nu ne au dat la școli profesionale, că cheltuiesc prea mult cu noi, în loc să cumpere pământ, cai și boi și să ridice gospodăria care începuse să scapete. Cu banii pe care tata îi câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe cap avea o căciulă imensă, roasă pe la margini și mițoasă rău. Omul acesta părea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a pornit spre mine în galop. Am putut să mă feresc la timp. Hai că-i gogonată rău! Sigur s-a întors să te mai încerce o dată... Nimeni nu aprobă întreruperea. Cîțiva protestează iar un golan strigă: Mai taci, măi, boule! Prostul nu se supără și continuă pe același ton, calm. S-a întors. Eram sigur că mă va omorî. Pornește în iureș spre mine și de data asta mă lovește în plin. Am simțit o durere scurtă și apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trezi vorbind. De mic copil am avut un spirit de observație foarte dezvoltat și concluziile, generalizările, nu erau elaborate în pripă. Eram destul de tînăr cînd am ajuns la o concluzie definitivă și anume că toți oamenii sînt deștepți. Ești un bou! îl auzeam uneori pe cîte un profesor, concluzionînd asupra unui elev convins că este năpăstuit. Eu am văzut cît de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne jucam toți copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cînd am ajuns la o concluzie definitivă și anume că toți oamenii sînt deștepți. Ești un bou! îl auzeam uneori pe cîte un profesor, concluzionînd asupra unui elev convins că este năpăstuit. Eu am văzut cît de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne jucam toți copiii cu o minge de cauciuc, spartă. Eram prea prins de joc și n-am observat cînd am pierdut un răpciugos de stilou, care scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cînd am pierdut un răpciugos de stilou, care scria totuși. Lacrimi și căutări peste tot. Am mers pe firul evenimentelor trăite cu o zi în urmă și ajung la toloaca pe care s-a jucat copchilăraia satului cu mingea. Un bou enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și aștept să plece de acolo. Animalul, prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și aștept să plece de acolo. Animalul, prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de om ar fi fost în locul boului, cu siguranță că ar fi ridicat stiloul de jos. După acest act l-ar fi deschis să se uite la peniță. L-ar fi înșurubat din nou și ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de om ar fi fost în locul boului, cu siguranță că ar fi ridicat stiloul de jos. După acest act l-ar fi deschis să se uite la peniță. L-ar fi înșurubat din nou și ar fi dorit să vadă cît de funcțional este. Cu siguranță ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
istoria toată. A doua categorie însă va fi copleșită mereu de grija ca stiloul să nu fie văzut și recunoscut. Pentru că dacă așa s-ar întîmpla, atunci pot, pe bună dreptate, să fie acuzați că sînt hoți. Pentru păgubaș, și boul și cel care și-a însușit obiectul au provocat aceeași suferință, același efect. Totuși, furia este de intensități diferite. Mult diminuată în cazul boului. De ce? Pentru că omul este considerat mai deștept și de la el se cere ceva mai mult. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar întîmpla, atunci pot, pe bună dreptate, să fie acuzați că sînt hoți. Pentru păgubaș, și boul și cel care și-a însușit obiectul au provocat aceeași suferință, același efect. Totuși, furia este de intensități diferite. Mult diminuată în cazul boului. De ce? Pentru că omul este considerat mai deștept și de la el se cere ceva mai mult. Într-o zi, renumitul profesor Dragotescu mă roagă să-l primesc într-o scurtă audiență. Era stabilit în SUA și venise puțin în România. Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ajungi și consilier municipal. Este, nu zic nu, dar visul meu este să ajung în Parlament. Spune și mata, nu vorbesc bine? Ba da, Bădie, dar acolo se ajunge mai greu. Dar Lepcea, cum a ajuns? Cum a ajuns prostul, boul, ăla? Deh, Bădie, n-ai banii lui și în plus este mîna dreaptă a lui Motriciu. Dar eu nu-s mîna dreaptă a lu' matale? Mata faci listele și... Bădie, la București se taie și se spînzură. Eu zic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venea să-i ard cîteva palme, că avea nenorocitul o voce extrem de enervantă. Mai bine închide-l, mă sfătuiește soția. O ascult și atmosfera devine calmă, binefăcătoare. Un bolid mă depășește periculos, înghesuindu-mă și eu, culmea, nu strig enervat "boule!". Pacea care se cuibărise în mașina noastră n-o mai simțisem de mult. Era, dacă vreți, un fel de împăcare cu toată lumea. Am fi fost de acord cu iertarea păcatelor tuturor, indiferent de dimensiunile și numărul lor, acumulate de la naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
albi, strălucitori, care apar uneori din hățișurile păroase. Am dreptate? Este Robert clădit după chipul și... asemănarea...? Nu-i așa că este hidos? Dar mintea lui Robert?! Cu mintea este altceva. Mintea îi merge, dar numai la prostii și a ajuns boul ăsta printre cei 300 de bogătani ai României. Ieșea în lume mîndru de limuzină și de blonda superbă, cu picioare lungi și părul pînă la brîu. Cînd se enerva, bușea mașina în copaci! Cînd era gelos, o strîngea pe Lena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după ei senatorul Nuțu. Mare chestie să fii senator! Ești mare, ești imun și nimeni nu-ți dă una în bot, chiar și cînd cauți scandal cu lumînarea. Un om de la altă masă mă abordează fără reținere. Se crede mare, boul. Dar și este, spun eu țepos. Omul vine la masa mea și se așează în mod firesc. După nasul roș, l-am recunoscut că nu face parte din Asociația Abstinenților. După hainele cam ponosite, am dedus că este un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că este un om cultivat și, mai ales, informat. Îl accept aproape cu interes. Sînt regizorul Leo Robu. Am făcut filmul "Și calicii plîng". Încîntat. Am fost șocat de titlul filmului. Cum este acolo, în Cuba? Bine, pun capac subiectului. Boul ăsta, Nuțu, este omul lui Bucătaru, mafiotul care este șeful clanului recent arestat. Nu mai spuneți... Da, l-au filmat cu prostituate, îl trag după ei la fund. Îi umplu paharul. El privește atent și, cînd mai are încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de părăsirea Basarabiei? Pe atunci se măsurau altfel lucrurile. Comploturi... Yalta, Malta,... balta. Lăsați-o baltă. Individul ăsta, care mai mult bea decît mănîncă, uscățivul ăsta, nu lasă nici o circumstanță atenuantă. Acum, măcar acum să ne valorificăm potențialul! Sigur, cu boul ăsta... V-ar plăcea un alt bou în locul lui? Mă dezamăgiți, zău așa. Legendarul primar de Iași, cum spunea Cristoiu... Mă simt flatat și, mai ales, surprins că știe și asta. Dar nu pot să-l încadrez într-un tipar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altfel lucrurile. Comploturi... Yalta, Malta,... balta. Lăsați-o baltă. Individul ăsta, care mai mult bea decît mănîncă, uscățivul ăsta, nu lasă nici o circumstanță atenuantă. Acum, măcar acum să ne valorificăm potențialul! Sigur, cu boul ăsta... V-ar plăcea un alt bou în locul lui? Mă dezamăgiți, zău așa. Legendarul primar de Iași, cum spunea Cristoiu... Mă simt flatat și, mai ales, surprins că știe și asta. Dar nu pot să-l încadrez într-un tipar cunoscut. Mă frămînt să-l pot citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
biserica Frumoasa și palatele de acolo vorbește și R.G.Boscovich, matematician și astronom, născut la Raguza la 1711și mort la Milano la 1787. Acesta spune: „In dimineața zilei de 3 iulie 1761 am plecat spre Iași în carete trase de boi...Ni s-a pregătit o plăcută vilă numită Frumoasa, pe care Prințul o posedă în vale, la picioarele colinelor de pe care ne coborâsem, și care era departe de o milă de Iași...Când am ajuns la Frumoasa am găsit un
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu cartea domnii mele a apăra pădurea prin pregiurul prisăcii, să nu lasă pre nime să taie pădurea pe acolo; iar cine nu va asculta și va vrea să taie în tăriia lui, să aibă a-i lua carul, și boii, și săcurea și tot ce va găsi la acela om.” La fel scrie la 6 feb.1685 (7193) și Dumitrașco Cantacuzino, când îi împuternicește pe călugării de la Aron Vodă să-și apere pădurea din jurul mănăstirii. Nici peștele nu le lipsea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]