6,712 matches
-
venise vorba despre filme și aici eram tare. Văzusem la Cinematecă Eclipsa lui Antonioni și mă entuziasmase scena în care Monica Vitti se săruta cu Alain Delon printr-un geam de sticlă. Tot grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cornișe albastre. Și tocmai acum, când, purtîndu-și duminica bluzițele ei pastelate și fustele ecosez prinse cu un mare ac se siguranță cu piatră striată, Gina era atât de feminină; acum când ne plimbam pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil să uit și să iau totul de la capăt, ea devenea mai rece, de nerecunoscut. Părea că tot ce face este numai rutină, și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de nu au ghicit ceilalți patima noastră. Să fi crezut, oare, că e dragostea pe care o voiseră ei? O dată am văzut Chandemagorul noaptea. Bulevardul iluminat pe amândouă părțile nu mi-a putut șterge impresia de obosită melancolie pe care mi-o lăsaseră ruinile palatului, atât de glorios cândva în această veche și uitată de Dumnezeu colonie franceză. La întoarcere m-am gândit serios cât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschidă. - Ar trebui să te căsătorești și d-ta, ca toți tinerii de viitor, spuse Ulieru. Ai avea și d-ta televizor, ai asculta programul de la nouă seara... Apoi coborând brusc glasul, adăugă: - Hai să bem o bere. După ce traversară bulevardul, Ulieru îl întrebă: - Ce ți-a spus Petrescu Doi după ce-am plecat eu? Îl ascultă atent, întorcînd la răstimpuri capul, să vadă dacă sunt singuri. Târziu, se opri din mers și răsuflă lung, adânc, de mai multe ori. - Vasăzică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în vârful pantofilor, schimbîndu-și mereu locul, privind consternat băltoacele care, la câțiva pași în fața lui, acopereau în bună parte bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici arată mai în vârstă, se apropie de patruzeci..." Atunci își aminti din nou de furtună. - Ce e mai curios, spusese unul din interni, e că n-a plouat decât acolo pe unde a trecut el; de la Gara de Nord până aproape de bulevardul Elisabeta. A fost o aversă ca în miezul verii, care a durat destul ca să inunde bulevardul, dar la câteva sute de metri, nici o picătură. - E adevărat, adăugase cineva, am trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce e mai curios, spusese unul din interni, e că n-a plouat decât acolo pe unde a trecut el; de la Gara de Nord până aproape de bulevardul Elisabeta. A fost o aversă ca în miezul verii, care a durat destul ca să inunde bulevardul, dar la câteva sute de metri, nici o picătură. - E adevărat, adăugase cineva, am trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa de pe bulevard încă nu se scursese... - Unii spun că a fost o încercare de atentat, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A fost o aversă ca în miezul verii, care a durat destul ca să inunde bulevardul, dar la câteva sute de metri, nici o picătură. - E adevărat, adăugase cineva, am trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa de pe bulevard încă nu se scursese... - Unii spun că a fost o încercare de atentat, pentru că s-ar fi găsit nu știu câte încărcături de dinamită, dar i-a surprins ploaia torențială și în ultimul moment au trebuit să renunțe. - Asta poate fi și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
soluție. Singura soluție era plicul albastru. Păstram acolo, de mult, câteva miligrame de stricnină... II Știa că visează și-și trecea mereu palma pe obrazul proaspăt bărbierit, dar nu izbutea să se trezească. De-abia după ce mașina ajunse la capătul bulevardului, recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani și privea emoționat casele vechi, care-i aminteau de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzut-o azi-noapte, în vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau atât de puține ferestre luminate. Rămase mult timp cu valiza în mână, privind emoționat bulevardul care se deschidea în fața lui. Se trezi chiar în clipa când familia cu care împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și, fără grabă, traversă piața și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschidea în fața lui. Se trezi chiar în clipa când familia cu care împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și, fără grabă, traversă piața și porni pe bulevard. Numai după ce ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă doamna de la recepție după ce cercetă pașaportul. Avea părul cărunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prieteni, tu să n-ajungi la mâna lor, ține minte... Așa că, vezi, măcar cu asta, și tot a făcut madam Ioaniu la viața ei o faptă bună. Trei case mai are de mers acu, după ce-a dat colțu la bulevard, și-a zărit gardu de fier forjat, cu felinarile negre de-o parte și de alta a porții. Sunt treizeci de ani de când nu mai aprinde felina rile și nu se mai îngrijește nimeni de ele. Mai era două, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l fi pierdut, că numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Jos guvernul, bandă de asasini ! Lăsând studenții să-și cheltuie entuziasmul tineresc, ridicând baricade, ținând discursuri incendiare, cățărați pe statuia lui Mihai Viteazul... Cum să nu piardă din vedere acel urmaș că tot ceea ce încă are să l înconjoare - case, legi, bulevarde, expresii, societăți de asigurări și credite, convenții, bănci, poduri, gări, care alegorice la marile defilări, școli și așa mai departe - va fi fost făcut în spatele acestei zarve, de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
E curat, foarte curat și aproape nou, nu seamănă deloc cu ceea ce știți voi despre transportul În comun, cu autobuzele voastre deșelate, cu butelii de gaz legate pe acoperiș, care le fac să pară recuzite dintr-un SF horror. Pe bulevardele lungi, la fel de curate și de bine Întreținute, podoabele propagandistice ale regimului sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Timiș devine un fel de cartier general de unde se iau decizii de Înăbușire a răzvrătirii care e pe cale să se producă. După o scurtă ciocnire cu scutierii miliției, protestatarii care nu contenesc să se Înmulțească Încep să se Împrăștie pe bulevarde În grupuri care strigă lozinci anticomuniste, cer libertate și Îndepărtarea lui Ceaușescu. PÎnă spre miezul nopții, forțele de ordine se Înmulțesc la rîndul lor, sînt scoase În stradă tancuri și armata patrulează străzile. Au loc violențe, sînt sparte vitrinele unor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar asta Înseamnă să scape de comunism - mai precis, de Ceaușescu. Mesajul pe care Îl strigă acum țîșnește cît se poate de clar de sub straturile de frică cimentate zeci de ani pe mințile românilor. Timișoara intră În grevă generală și bulevardele sînt din nou inundate de manifestanți. Numărul mare de morți și răniți nu reprezintă o garanție că lucrurile se vor opri aici. Mulți dintre membrii-cheie În mecanismul puterii Încep să Înțeleagă acest lucru. La ora 9, Ceaușescu pleacă În Iran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
demonstranți - de obicei, În rinichi; se vorbește chiar despre violențele de negîndit la care au fost supuse femei Însărcinate. În multe zone strategice din cartiere se constituie puncte de rezistență, manifestanții organizează baricade sau pur și simplu blochează cu mașini bulevardele pentru a Împiedica vehiculele militare să circule. În repetate rînduri, au loc lupte care lasă În urmă morți, dar numărul enorm de protestatari pare să fie un semnal prost pentru ofițerii care luptă În stradă. Un semnal la fel de prost pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mii de oameni care au venit de bunăvoie, intuind potențialul acestui moment, cunoscînd povestea de la Timișoara. La cîteva ore de la Întreruperea mitingului, forțele de ordine se luptă cu masele de demonstranți vociferanți adunate În zona de intersecție a două mari bulevarde. Timișoara În sînge, Bucureștiul plînge! Jos dictatura! Jos comunismul! Jos Ceaușescu ! Libertate! Violența incidentelor crește treptat și pînă spre seară zona se transformă Într-o scenă de război (tunurile cu apă aduse inițial sînt Înlocuite de blindate, manifestanții reușesc să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În mintea Întîiului Fiu ar fi trebuit să-i fie aproape. În ciuda Încercărilor Conducerii acestor instituții (slujbași aparținînd aparatului politic - sau aflîndu-se direct sub controlul lui) de a-i opri, manifestanți strigînd lozinci Împotriva regimului lui Ceaușescu se revarsă pe bulevarde. Îi cer demisia, cer alegeri libere, cer armatei să li se alăture, pe măsură ce Întîlnesc pe drum spre centrul orașului nuclee de rezistență militară plasate strategic. Armata nu are reacție. Sinuciderea generalului Milea duce la o stare de confuzie, iar ordinele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
familie, și o scapă de rușinea și de prigoana de a fi sora mai mică, copilul, responsabilă pentru toate micile dezastre și tulburări din casă - sora ei e mai mare cu cinci ani. Locuiesc Într-o casă la capătul unui bulevard, destul de aproape de zona centrală. Casa aparține statului comunist, care a naționalizat-o - ajutînd În felul acesta oamenii să fie cu toții egali (Întru sărăcie). Înainte de război, a fost consulat italian. E o piesă arhitectonică remarcabilă. Faptul că locuiesc În ea face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-a explicat tatăl ei cînd l-a Întrebat ce-i aia. Ana privește din fugă spre acești bărbați cu arme, dar nu i se pare că se joacă, par foarte serioși. Se strecoară amîndouă printre mașinile parcate și traversează bulevardul pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea timid. — Ana, lasă prostiile și ține-te după mine, o smucește mama, ca pe un copil. Nu te mai moșmondi atît! Mamei Îi vine greu să se mai furișeze, tîrÎnd după ea un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile de ferestre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dacă nu uită. Acum nu pot fi deranjați, sînt foarte preocupați și nervoși. S-au Înregistrat cazuri În care au fost rănite persoane nevinovate, gloanțe rătăcite care au pătruns prin ferestre În locuințele cetățenilor. Salonul, pentru că nu are ferestre spre bulevard, de unde poate veni pericolul, devine un adăpost. Mama le cere fetelor să nu meargă la ele În cameră, să anunțe dacă chiar trebuie să umble prin casă. Mamei Îi e teamă de teroriști, dar mai mult de nepricopsiții ăștia care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]