5,886 matches
-
cutare, studiază, examenul îl dăm pe teste, alegi din trei întrebări, nu dă greș, e perfect statistic... Când auzi de "statistic perfect", poți să înnebunești!" A.V. Care este opinia lui Dan Grigore despre obligația oricărui muzician compozitor instrumentist sau cântăreț de a-și susține examenul de doctorat? "E îngrozitor. Mi se pare un lucru barbar! Există un vers bacovian: "Barbar cânta femeia-aceea". Și totuși, își luase doctoratul!... (râsete în sală). E un model, probabil. Și mai e ceva, aici: în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de câteva ori prietenul la vorbă, au avut efectul așteptat. Toți admiratorii lui Nicolae Herlea au ascultat o mărturisire despre anii de studiu, despre dirijori și parteneri de scenă care i-au marcat evoluția, despre legile și exigențele profesiei de cântăreț și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
deschid o expoziție, și eu i-am spus: "expoziția este în sufletul meu." Dacă ajungeam la nivelul la care am ajuns pe scenele de operă, atunci mi-aș fi permis. D.O. Dar de ce nu ne-am gândi că un cântăreț, așa cum a fost Nicolae Herlea, nu poate să picteze cu vocea? N.H. Asta am și făcut. D.O. Eu cred că a pictat mai ceva decât foarte mulți pictori! N.H. Culorile m-au ajutat foarte mult în muzică. A.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o prostie! Care personalitate? Personalitatea se formează după ani de meserie, de exercițiu, de scenă! Mai ales pe scenă. Pentru că artistul nu se poate forma decât pe scenă. A.V. Maestre Herlea, Dumneavoastră cum v-ați plămădit personalitatea artistică, de cântăreț și de actor? Cine v-a educat în această privință? N.H. În primul rând, maestrul Costescu Duca avea grijă, când interpretam o arie, de pildă, aria lui Valentin din opera "Faust" de Gounod, în apartamentul lui, unde lucram, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
când toți se ridică în picioare și aplaudă o jumătate de oră, cincizeci de minute și ți-e mai greu să ieși la aplauze decât ai jucat în tot spectacolul! N.H. Să te completez. Eu cred în sinceritatea actorului, a cântărețului, a interpretului. Fiind sincer, reușește să creeze acel fluid între el și spectator. Numai atunci înseamnă că ai servit arta. D.O. A, dar asta este cu totul altceva! Adică, posibilitatea cântărețului de a robi publicul, dar nu de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
te completez. Eu cred în sinceritatea actorului, a cântărețului, a interpretului. Fiind sincer, reușește să creeze acel fluid între el și spectator. Numai atunci înseamnă că ai servit arta. D.O. A, dar asta este cu totul altceva! Adică, posibilitatea cântărețului de a robi publicul, dar nu de a colabora cu el. Nu. Te uiți în sală, îți exprimi ideile... Vă dați seama, tu vii pe scenă, cred că s-a cântat "Bal mascat", sau orice altă operă, de sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dar nu de a colabora cu el. Nu. Te uiți în sală, îți exprimi ideile... Vă dați seama, tu vii pe scenă, cred că s-a cântat "Bal mascat", sau orice altă operă, de sute de ori, de mii de cântăreți, și vii tu, să-ți spui părerea despre același personaj... Dar nici nu se poate, oricât ai vrea să copiezi, nu poți să fii la fel cu alt interpret al aceluiași personaj. Însă, posibilitățile artistului de a cuceri publicul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
El m-a dirijat ca nimeni altul, țin minte și acum un moment, aria Contelui de Luna. Deci, două nume mari, care mi-au marcat cariera. A.V. Artiștii sunt ai lumii, ei trebuie să circule, mai ales muzicienii, iar cântăreții de operă sunt solicitați de marile teatre lirice, călătoresc mult, destui s-au stabilit de-a lungul timpului în diverse țări. Dumneavoastră de ce v-ați întors de fiecare dată în România? D.O. Ați deschis un subiect foarte dureros! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lungul timpului în diverse țări. Dumneavoastră de ce v-ați întors de fiecare dată în România? D.O. Ați deschis un subiect foarte dureros! Nu a fost cazul maestrului Herlea și al meu, dar dacă ne gândim că peste 150 de cântăreți ai teatrelor de operă din România au plecat... Unii spun "au fugit". Eu spun că au plecat... Și, mai ales, spun că unii au fost forțați să plece! Este o problemă foarte dureroasă și foarte greu de discutat. E de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
făcut eu. După aceea, de la 14 ani, la București, la clasa de canto a Miei Barbu, de la Liceul de Muzică și în studiul ulterior, am fost ajutată de toți cei care au fost în jurul meu. De artiști, de colegi, de cântăreții de operă. Mi-aduc aminte de colegul dumneavoastră Iosif Sava, de Luminița Constantinescu, din prima lună când eram studentă la Conservator, m-au invitat în emisiuni și mi-au dat ocazia să cant un repertoriu extraordinar, să fiu prezentă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
există un moment de creație și emoțiile interpretării unei partituri sau într-un spectacol când artistul are emoție. Eu dăruiesc din emoția mea celor din jurul meu. A.V. Vi s-a întâmplat să aveți partener într-un spectacol un mare cântăreț și actor de operă, nu l-ați cunoscut personal până atunci, îl știați din înregistrări, "și-acum, voi cânta cu el"? A.G. Nu am avut sentimentul acesta. Niciodată. Este un sentiment pe care l-am simțit eu, și sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care, din diverse motive, încă nu ați cântat-o, și ați dori? A.G. Am un răspuns la această întrebare: restul, cele pe care nu le-am făcut (râde). A.V. Aveți o carieră artistică de mare succes, pe care toți cântăreții de operă, tineri, și-ar dori-o. Ce sfat ați avea pentru un student la Conservator, la clasa de canto, care, sigur, are toate datele naturale, este bine pregătit, și speră?... A.G. Ar fi foarte lung răspunsul la o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai profund simț al solidarității, imaginația sa ca drumul cel mai scurt înspre realitate."2 Pentru că am vorbit despre profeți și profeții, cred că ați descris aici condiția, soarta de neschimbat, dintotdeauna și de oriunde, a artistului. Ioan Hollender Politehnist, cântăreț, impresar, ani îndelungați director general al Operei de stat din Viena, Ioan Hollender este un timișorean curajos, inventiv, încăpățânat în sensul bun al cuvântului, conducător cu viziune și cu mână de fier, "ultimul dictator al Europei", cum a fost supranumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
atragă cititorii conține doar unul dintre elementele strategiei care a făcut posibil ca un român să "dirijeze" politica repertorială a unui important teatru liric, să contribuie la cunoașterea capodoperei enesciene "Oedip" pe plan european, la afirmarea în lume a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate, înțelepciune. Dacă eu am putut, puteți și voi A.V. Ați cântat... Ioan Hollender (râde) A.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spunea un personaj din "Scrisoarea pierdută": să se schimbe ceva, pe ici pe colo, dar să rămână totul la fel... I.H. Exact așa este! Exact așa este. Ori, eu am schimbat lucruri esențiale. Nu vorbesc de reușitele artistice, de calitatea cântăreților și a spectacolelor. Ceea ce am jucat, titlurile pe care le-am adus în repertoriu, începând de la "Oedip"-ul lui Enescu, o lucrare complet necunoscută. Îmi amintesc de o ședință organizată acolo pentru stabilirea repertoriului, și când le-am spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Oper, al doilea teatru de operă ca importanță din Viena. Și am încercat să-l conving să încerce să primească funcția de director al Operei Mari. Wechter este foarte cunoscut în Austria, este austriac de baștină, a fost un mare cântăreț, iubit, ca bariton, respectat ca director la Wolks Oper. La Opera de Stat era un alt director, nerespectat, neiubit, și lucrurile mergeau foarte prost, deci se știa că va veni o schimbare. În fine, i s-a făcut o ofertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mult decât o întâmplare. El era convins că pot să fac acest lucru, că singur nu poate, că are nevoie de mine. El nu vorbea limbi străine, era austriac, foarte... cum să spun... localizat, nu a călătorit, nu cunoștea lumea cântăreților, mă respecta foarte mult, și a spus că împreună cu mine va reuși să obțină ceea ce dorește pe plan artistic în această instituție. A fost punctul de plecare. Eu le-am spus atunci, și primului ministru, și ministrului culturii, "bine, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bine la agenție decât la Operă!), dacă închid ușa, ce fac?" Totuși, am vândut agenția, și am vândut-o bine, deși am vândut ceva inexistent, pentru că nu am avut proprietăți. Cu mine au lucrat Domingo, Carreras, o serie întreagă de cântăreți foarte cunoscuți, foarte scumpi. Pentru că a fost vorba de mine, am fost foarte atacat, pe drept, de ziare. Și cine a cumpărat agenția? A cumpărat-o statul. Deci, un fel de, mă rog, afacere socialistă (râde). A.V. Dacă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Dacă Dumneavoastră ați rezistat atât de mult la conducerea Operei de Stat din Viena, trag concluzia că ați rămas un om cu o gândire modernă. Și atunci, vă întreb: cum ar trebui gândit marketing-ul astăzi pentru ca spectacolul de operă, cântărețul și actorul de operă să se vândă foarte bine, în sensul bun al cuvântului? Să fie foarte cunoscuți. De ce nu și ca o vedetă de muzică pop? I.H. Nu e nevoie de asta. Nu e nevoie să fie cunoscut ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de teatru trăiește o seară, apoi moare odată cu căderea cortinei. Cu asta, s-a terminat, și rămâne în amintirea, în inimile noastre. Acolo, cu cât trece mai mult timp, în general, aceste spectacole devin din ce în ce mai bune, mai interesante. A.V. Cântăreți și actori foarte buni de operă ar trebui să-și organizeze filme de prezentare, cum au făcut Angela Gheorghiu și Roberto Alagna, care au fost filmați plimbându-se cu mașina pe aleile unei case somptuoase, arătând fericiți? I.H. Vedeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eu am spus că între personajul interpretat și doamna Netrebko, nici o foaie de hârtie nu are loc. Asta este arta teatrului muzical, ceea ce la noi în țară este încă foarte-foarte departe de a fi înțeles. Cu tot respectul pentru marii cântăreți, pe care eu îi cinstesc, i-am iubit și i-am adorat, dar nici cu cantitate, nici cu notele în registrul acut, nici cu statul la rampă nu poți să faci teatru pentru că nu te crede nimeni. A.V. Apropòs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și i-am adorat, dar nici cu cantitate, nici cu notele în registrul acut, nici cu statul la rampă nu poți să faci teatru pentru că nu te crede nimeni. A.V. Apropòs de Maria Callas: dumneavoastră ce apreciați mai mult? Cântărețul cu o voce extraordinară, cu o privire care comunică intens, dar care stă fix pe scenă, sau actorul de operă? Știți că Maria Callas, pe care o vedem și acum în spectacole, în concerte, în recitaluri înregistrate, era ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sau actorul de operă? Știți că Maria Callas, pe care o vedem și acum în spectacole, în concerte, în recitaluri înregistrate, era ca o stană de piatră, dar avea o forță a privirii cu totul specială. I.H. Artistul. Artistul. Primul, cântărețul, nu e artist, e doar un emițător de sunete, câteodată mai puternice, mai frumoase, timbrul vocal este un dar al naturii, nu e "construibil". Și, cum să vă spun, stupiditatea genului "operă" este tocmai frumusețea timbrului vocal, care are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am avut marele noroc să dau o audiție la "Met"5 printr-o cunoștință la a cărei academie am lucrat foarte mult, Renata Scotto, care nu mai are nevoie de nici o prezentare. M-am profilat asupra unei cariere legată de cântăreț, în primul rând, cu opera și cu liedul, fac foarte multe recitaluri cu cântăreții. Iată că această iubire a mea din copilărie, într-un fel... A.V. A dat roade. V.I. Da, nu știam că voi ajunge să lucrez într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la a cărei academie am lucrat foarte mult, Renata Scotto, care nu mai are nevoie de nici o prezentare. M-am profilat asupra unei cariere legată de cântăreț, în primul rând, cu opera și cu liedul, fac foarte multe recitaluri cu cântăreții. Iată că această iubire a mea din copilărie, într-un fel... A.V. A dat roade. V.I. Da, nu știam că voi ajunge să lucrez într-un teatru, dar așa este! A.V. Să precizăm care ar fi deosebirea dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]